8,428 matches
-
Amaliei să-i șteargă fruntea cu o batistă. Apoi să-i potrivească după ureche o șuviță de păr căzută pe ochi și chiar să-i mângâie lobul urechii. Privirea sa prinse atunci a se Încețoșa, dar și a ei se tulbura, ceea ce nu avea să se Întâmple niciodată cu privirea Martei, de unde și stânjeneala care Îl cuprindea ori de câte ori noaptea Îi aducea În pat unul lângă altul. Dinții Amaliei erau albi ca sarea obținută prin evaporare după metoda Dima-Hopârtean, zis Mackensen, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
răsplătiți apoi cu mezeluri afumate făcute de mâna lui, cu țuică de pere și cu multe alte finomșaguri care să Îl facă repede uitat, iar lumea să se simtă bine, ca la o Înmormântare reușită. Resemnarea și indiferența vor fi tulburate o dată pe an de Ziua tuturor sfinților. În acea zi, toți sfinții trec prin fața celor mutați din lumea asta Într-un fel de defilare sau procesiune tăcută și demnă, cum se mai Întâmpla uneori de l Mai sau 23 August
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai era nimic de făcut decât să scoată la vedere și sticla cu vin și să mulțumească pentru tratație. Ceea ce și făcu. Ii mai rămânea doar să regăsească ușa. Era cu mâna pe clanță când se Întâmplă ceva ce Îl tulbură și mai tare: râsul doamnei Ster. Râdea atât de tare Încât nu se putea ridica din fotoliu. Poate nici nu dorea acest lucru. Dar nici nu era un râs sonor. Era un râs Înfundat. Un râs ca ăsta se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe care le notasem sau codificasem. Mi-amintesc unele dintre numele lor. Odată, pe lângă Fragmentul becului, pe care îl ai, existau Fragmentul prafului, Fragmentul umbrei și Fragmentul plicului. Dar aici, în trecut, unde mă aflu e periculos și lucrurile se tulbură, se pierd sau se distrug. Încerc, încerc să salvez cât pot de mult, dar fragmentele alea au dispărut toate și nu-mi amintesc despre ce era vorba în ele. A existat odată un fragment numit Fragmentul acvariului. Mi-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
așa că mi-am tras sacul de dormit până sub nas. După previziunile lui Scut, mâine avea să fie ultima mea zi de grație. Până poimâine, ludovicianul avea destul timp să găsească drumul de întoarcere din explozia bombei de litere care tulburase fluxurile. Atunci trebuia să mă retrag în spatele personalității lui Mark Richardson, să instalez din nou dictafoanele. Astăzi, Eric Sanderson ieșise la suprafața lacului precum acoperișurile și turlele unei vechi sat scufundat într-o secetă din miezul verii, dar după ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nesănătoasă și contagioasă, cu idei periculoase și înșelătoare, înțelegi? Nu vreau să mă mai întrebi niciodată nimic despre ea. Deschise brusc enciclopedia și-o aruncă tare în perete. Am auzit pârâitul cotorului. Cartea moartă căzu greoaie pe podea. Nu eram tulburat sau intimidat. Era ceva prea mare, prea important. Venisem la Fidorous după răspunsuri. Uneori, răspunsurile nu trebuie date în cuvinte. M-am uitat țintă la cartea ruptă. — Asta-i tot, nu? am spus. Fidorous ridică ochii spre mine, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Pleoapele și le ține întredeschise, ca niște semințe decojite, părînd a auzi frunzele sălciilor în vibrație; nu vede șarpele zvîcnind din pîlcul de iriși. Ideea că mi-a presat pîntecele puber, că mi-a stors pe hîrtie trupul gol mă tulbură. La fel cum m-a tulburat și acum... cîte decenii, Cristoase? "Sau te deranjează că o mai vede pe cea care nu mai ești de peste patru decenii? îmi spune vocea mea de-a doua. Te văicărești c-ai îmbătrînit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
niște semințe decojite, părînd a auzi frunzele sălciilor în vibrație; nu vede șarpele zvîcnind din pîlcul de iriși. Ideea că mi-a presat pîntecele puber, că mi-a stors pe hîrtie trupul gol mă tulbură. La fel cum m-a tulburat și acum... cîte decenii, Cristoase? "Sau te deranjează că o mai vede pe cea care nu mai ești de peste patru decenii? îmi spune vocea mea de-a doua. Te văicărești c-ai îmbătrînit și nu-mi place". Pe foaia următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
N-are. Atunci vezi-te cu el și spune-i-o. Nu-mi stă să mă joc de-a... baba oarba, accentuez eu pe cuvîntul babă. Dar unde-s sărutările de altădată.. .ș.a.m.d. Sexul de altădată? Asta te tulbură, ierte-mi-se adevărul. Albumul e un omagiu. Nu pricep de ce te-ar supăra c-o să intri nud în istoria lu' pictura. Și, iarăși, ierte-mi-se adevărul: chiar nu știi că bărbatul ăsta te adoră pînă-n pînzele... mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Stăteam toată ziua lungită pe pietre în soare și priveam cu jind la tinerii îndrăgostiți ce veneau la râu să se scalde. De multe ori luam diferite chipuri de femei atrăgătoare; principiul meu este feminin, așa cum ați putut observa, și tulburam cu insolența mea tinerele perechi sosite la scăldat. Trupurile lor erau tinere și frumoase, limba mea veninoasă plescăia de plăcere să le cuprindă buzele roșii și cărnoase și să le aplice sărutul mortal. Îi îndrăgosteam ca apoi să-i țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și m-au legat cu ele de un ciot de copac, apoi au luat-o la fugă, lăsându-mă pradă insectelor sâcâitoare ale amiezii. M-a dezlegat un pescar, ce s-a oprit la sfârșitul zilei să adune niște raci. Tulburat de goliciunea mea a făcut dragoste cu mine deasupra coșului cu raci. O aspidă nu are voie să cadă ea însăși în mrejele iubirii, cu alte cuvinte am căzut în propria mea plasă. M-am metamorfozat în brațele lui, reluându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fi, îndată ce-și odihnea pentru câteva clipe ochii pe propriul său chip, un calm și o liniște interioară puneau stăpânire pe el, angoasa-i dispărea și se simțea dintr-odată în siguranță. Prezența celor două femei pare să-l tulbure, înaintea lor a avut o secretară ce era și cameristă, și amantă și în general orice ar fi avut nevoie ca ea să fie. L-a părăsit și tot ea i-a făcut rost de aceste două surori incestuoase, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai mare sau un prieten, care s-o protejeze, să-i poarte de-a pururi de grijă și s-o iubească. Și, cu toată iscusința mea de înger atotputernic, nu i-am putut îndeplini pe loc dorința fără să fi tulburat legile încurcate și disciplinate ale firii. Peste ani, Pulcheria îl întâlnește pe Maurizio într-un club de gimnastică, în timpul pauzei de prânz. Statura lui puternică și atletică și, mai ales, felul lui atent și prevenitor cu care i se adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a mamei. Pentru că Maurizio a îndrăgit-o pe loc pe Pulcheria, din prima zi când a văzut-o evoluând grațios la bârnă. Și ar fi făcut pentru ea aproape orice i-ar fi cerut, în măsura în care aceasta nu i-ar fi tulburat echilibrul său mărunt și suficient. În plus, Maurizio nu i-a cerut niciodată absolut nimic Pulcheriei, așa cum făceau imediat toți ceilalți, nimic din ce-ar fi putut să-i perturbe sau să-i complice existența... a ei sau a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în afara veridicității pe care oamenii o postulează despre ea. Deși eu intuiam toate astea prea bine, continuam să-i dau curs, să mă pierd în acele conversații absurde cu El, în loc să-i dedic ei întreaga mea ființă. Și ea, inconștient, tulburată de prezența lui, era tot mai descumpănită de tăcerile și absențele mele, de comportamentul meu amestecat, reținut și ascuns. Deși El-ul era cel pe care mi-aș fi dorit să-l ascund sau să-l îndepărtez, pe El ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tații" mei estivali. Licornul. Elevul de clasa a șasea Inorogul mă fixa cu ochii lui albaștri și sticloși. Își înclina capul pe-o parte, ca un câine credincios ce așteaptă mângâierea stăpânului. M-am așezat o clipă, atentă să nu tulbur marginile careului desenate fin pe nisip, și el și-a pus pe dată capul cu corn în poala mea. Totuși, nu avea maiestatea licornului prinț desprins din basmele cu fete frumoase, dar mai ales înțelepte, sau tapițeriile lucrate în mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
întrebări. El nu neagă miracolul, dar pretinde că nu-l vede. În starea sa somnambulică, Jorge poate vindeca oameni, dar când se trezește nu-și mai aduce aminte de nimic. El nu istovește miracolul și ar dori să nu fie tulburat în somnul lui decât dacă este neapărat necesar. Ea asta credea despre Jorge și era sigură că nu se înșală. Din nou Damiel. Despre bolile sufletului Peste câteva luni, îl întâlnește din nou pe Damiel. Ea nu mai arăta bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-ți cer imposibilul, trebuie să-mi spui și un alt nume al meu pe care-l cunoști. Ea holba ochii la el și încerca să protesteze că n-o interesează numele lui și că avea deja destule motive să fie tulburată, că, de fapt, căutarea numelui lui ar fi fost ultima dintre grijile și preocupările ei actuale. Deodată, animalul violaceu cu față de arici, coadă și zale de Armadillo a început să țipe din răsputeri, ca un dement, în timp ce se învârtea în loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se adunau tot mai mulți rechini argintii, uriași cu ochii albaștri. Ca o armată se strângeau în jurul ei și o încolțeau din toate părțile cu gurile lor larg deschise. Dar înotul ei era atât de liniștit, încât nu putea fi tulburat de nimic, ea înainta fără să bage de seamă spadele de dinți ce se țeseau în jurul ei. Și ochii ei larg deschiși nu priveau decât zarea cum se apropie, nu se încrucișau cu privirile piezișe ale rechinilor cu ochii albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
memoria soțului ei și a prietenului comun, cel neiubit, cel invidiat sau nefericit sau poate nici una din astea doar cel egoist, indiferent, plictisit sau excedat de curtoazia celorlalți. Celelalte doamne ocupau poziții extreme pe bancă și interceptau de-o viață, tulburate de acești curenți ce aproape niciodată nu li s-au adresat lor. Asistau cu încordarea și curiozitatea de odinioară și energia, care le-a rămas, o dedicau acestui scop: de a înțelege măcar acum natura relațiilor și a secretelor, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
simțeau cu toții și știau de bună seamă cum că-i simțeau cu toții. Îi simțeau cu toții mai mult sau mai puțin confuzi și contrariați de-a valma soți, copii, nepoți sau prieteni... Era ceva fascinant legat de prezența acestei femei; ea tulbura aerul în jurul ei, polariza ca un magnet atenția celor doi bărbați. La rândul lor, ei angrenau într-o efervescență și căutare continuă pe cele două femei ce ocupau extremele băncii, sensibile la cel mai mic gest sau cea mai subtilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu dărâmă o țiglă, o cercevea sau vreun ochi de geam pentru a vedea ce se petrece dincolo de ziduri, vântoasele pălmuiau în joacă cocoșul de tablă, nepăsătoare la atenționarea brizelor umede ale nopții de a se potoli odată ca să nu tulbure sfatul bătrânesc al celor o mie de capete ale ancestralului care supuneau la vot hotărârile adoptate. Lumina candelei de-atunci. Prin gaura cheii se focaliza strălucitoare în clarobscur un mic far ce veghea tremurul îndoliat al umbrelor. Mama le privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a reteza întrebări și a ști să se întoarcă docil în palmă, ca un șoim. Când zici că-l cunoști, ți-e teamă de faptul că ești stăpân sau știi și ți-e teamă că știi și nu vrei să tulburi această apă sumbră, tăcută, atotștiutoare, aparent calmă, dar abisală. Faptul că Mioara își cunoștea abisul îi dădea un sentiment de supremație: acest dar îl au doar zeii, de aceea sunt tăcuți, deșertăciunea abisului le-o spune pentru că și conștientizarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi întâlnirea cu tine, până atunci sunt condamnată prin trimisul lor special, Mama, să-mi săvârșesc pedeapsa de vizionar nesătul de cunoaștere. Suspectată de a avea puteri precognitive, de a aduce imprevizibilul în viața monotonă a brăileanului, ceea ce i-ar tulbura existența, prostia sa calmă i-ar fi inundată de informațiile mele, care ar părea izvorâte din creierul unui nebun, și anume, că viața lui de doi bani ar cântări cât greutatea sa în aur dacă ar ști câtă putere are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care principese, toate vreți să fiți regine? Nicio femeie simplă de la țară? Nu, vrem să fim fete de oraș, damele tale de companie, ne cosmetizăm cu alifii care ne mătăsează pielea, încât atunci când suntem citite, emanăm amintiri îmbătătoare care îl tulbură pe cititor și din clipa în care ne gustă, ne dorește și a doua zi, ca pe un drog și nu poate trăi fără noi, viața noastră să fie a lui și el, robul nostru! Vă vreau, perfidelor! Suntem toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]