1,575 matches
-
ghetele lui pe care nu și le mai scotea din picioare pentru că era încălțat cu ele când o întâlnise pe o fată cu care dorea să se însoare. - Ha, ha, ha! Natanael se înroșise din cauza râsului colectiv. Apoi se retrăsese tulburat, dar hotărât să nu se mai ducă niciodată la sinagogă. Dar nu se întâmplă niciodată exact așa cum planifică oamenii la furie. Natanael s-a căsătorit cu Tua și într-un fel cu toată familia ei. Anticariatul a fost botezat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
gând. "Dă-i voie doctorului să te controleze." Lui Gilbert Gosseyn, stând acolo întins în bezna a ceea ce putea fi un mormânt, dar probabil nu era, îi veni ideea că, mintal, nu prea stătea bine. "Acum îmi amintesc, gândi el tulburat, eram pe cale să realizăm saltul din această galaxie în cealaltă, dar..." Când mintea sa ajunse la aceste îndoieli, la acest îndoielnic "DAR", vocea unui bărbat se auzi aproape, sunându-i în urechi: "Există o singură distorsiune în profilul creierului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
al meu, te afli în miezul celui mai mare eveniment din spațiu-timp al acestei galaxii; și eu mă aflu aici, departe cu câțiva prieteni importanți, privind de la distanță. Ar trebui să-ți spun că Enro pare să fi fost foarte tulburat de ceea ce s-a întâmplat și ar vrea să folosească metoda noastră de transport pentru a veni personal să stea de vorbă cu acești oameni. Până acum eu m-am opus ideii; dar și Crang ar vrea să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nu a reușit să se căsătorească cu sora lui Patricia, a afirmat că o căsătorie între două familii Imperiale ar fi foarte folositoare pentru relațiile intergalactice." În universul său înghețat, Gosseyn nu știa clar, dacă să se simtă ușurat sau tulburat. Până la urmă, ajunse la indiferență: "Doamna Strala a fost informată în legătură cu interesul bărbatului acela pentru ea?" "Cred", veni răspunsul, "că și-a dat seama singură. După părerea mea..." În mod surprinzător, comunicatul mental fu foarte neclar, aproape că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
vârstă pe care o arăta și bărbatul. Femeia se opri cam la trei metri într-o parte, pe scările care urcau mai sus m punctul acela, și spuse ceva de felul: - N'ya dru ham tai, Neggen? Vocea ei părea tulburată și suna ca o întrebare. Tonul bărbatului era mai ridicat. - Doamne, Dumnezeule, spuse el. Rubri, ce bolboroseală mai e și asta? Șocul resimțit la acest schimb de replici se răsfrânse și asupra lui Gosseyn. Îi trebuiră câteva secunde pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
apăsîndu-i o mână pe umăr. Zâmbeau amândoi cu același zâmbet, care putea să însemne atâtea lucruri, de la viclenie la ironie sau, pur și simplu, blândețe. Amândoi aveau pleoapele complet lipite de gene și tivite delicat cu negru. Am plecat foarte tulburat. Afară m-am întîlnit cu Luci și i-arri povestit ce văzusem. Nu puteam pricepe când cumpărase Mendebilul stiloul- pornografic. În cele trei-patru zile câte trecuseră de când îl văzusem prima dată, negustorul nu se mai arătase pe la blocul nostru. Nu, nu știu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Blocul nostru avea un demisol, spre care coborau câteva trepte, înainte să cotească spre ușa apartamentului; la demisol se afla o nișă cu o bancă. Acolo ne jucam. De jocul nostru nu trebuia să știe nimeni. Datorită lui am aflat, tulburați, că eu și Marcela nu eram la fel, că, dincolo de îmbrăcăminte, există diferențe ciudate între toate fetele și toți băieții. Țin minte cât de greu mi-a venit să accept evidența. De zeci de ori ne retrăgeam în semiântuneric, pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea. Așa că păstrează-ți pentru tine sarcasmul, n-o cunoști.) Apoi nu ne-am mai văzut multă vreme. Ne-am întîlnit pe stradă, întîmplător, toamna, în octombrie. Am trăncănit nițel și ne-am dus fiecare spre casa lui. Am ajuns tulburat, spre mirarea mea. Am simțit pentru prima dată că țin la ea, că-mi lipsește. A doua zi m-am dus de dimineață la facultate. Am așteptat-o să iasă pe culoar și m-am trezit cerînd-o de nevastă. Eram
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în același timp. Fiecare zi din cele șase câte stătusem până acum la tanti Aura mi se amesteca în memorie (și chiar mai adânc, acolo unde se nasc sentimentele) cu celelalte, dând o imagine mirifică și dureroasă. Eram cu totul tulburată și chiar fizic aveam o permanentă, surdă senzație de rău. Mă însoțise în vise și iată că apărea și în realitate. Când privirile mi-au căzut pe Zizi, am avut parcă un presentiment. Am luat-o de jos, am scuturat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Când zâmbea era copilăros și aproape drăguț. A ridicat mâna stânga și m-a mângâiat pe păr. Apoi a luat teancul de foi scrise la mașină și le-a pus pe pat, făcîndu-mi semn să citesc. Eram prea amețită și tulburată ca să citesc tot manuscrisul, de altfel nici nu l-aș fi isprăvit decât în câteva zile. La început n-am priceput nimic, era un fel de povestire încîlcită. Am sărit vreo douăzeci de pagini și am rămas uimită. Era povestea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
al lor să se poată exprima. Ajuns aici cu demonstrația, arhitectului îi sticleau ochii atât de neobișnuit, încît vecinul își lua în grabă la revedere și urca în apartamentul său, unde, neștiind dacă să râdă sau să compătimească, se simțea tulburat tot restul zilei. Perioada underground dură până în primăvara anului următor. O dată cu înverzirea gardului viu și a salcâmilor din spatele blocului, Emil Popescu dădu brusc mai tare difuzoarele stației, astfel încît ceea ce cânta să se poată auzi pe o rază de câțiva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bani, pentru că în ziua respectivă convenisem să luăm masa undeva și apoi să mergem la Sokolniki și să rămânem acolo până noaptea târziu. După ce-mi băui cafeaua de dimineață, primită cu greu de stomacul care refuza s-o accepte, tulburat fiind de gândul la ce se va întâmpla și cum voi putea să-mi petrec aceste zile cu Sonia fără să am asupra mea nici un ban, după cafea, deci, intrai în camera mamei și-i spusei că am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
după-amiezi liniștite, un nor de praf se iscă la orizont. Aisha, cea dintâi care văzu norul de praf, se duse de îndată să-l caute pe cel mai mare dintre frați. Vine cineva, spuse. Gacel ieși din jaima și observă tulburat cum norul de praf creștea și se întindea vertiginos, până când, în sfârșit, putu distinge contururile vehiculului roșu care se apropia cu o viteză amețitoare. — Cheamă-l pe Suleiman, spuse, apoi intră în casă și reveni cu două puști; când fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
stâncă repetându-se în nenumărate ecouri ce se pierdeau înspre sud. — L-am nimerit. Țipă. — Înaintează cu grijă. La cel mai mic gest suspect, omoară-l. Din nou, așteptarea și tăcerea, până când glasul numărului doi răsună de astă dată vădit tulburat: — Lepădătura asta cere ajutor în italiană. S-ar putea să fi tras într-un prizonier. — Nu mă înnebuni! — Țipă ca un porc. Întreabă-l cum îl cheamă. La puțin timp sosi răspunsul tulburător: — Maurizio Belli. — Băga-mi-aș picioarele! Ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Monte Godel și altele. Să nu uităm că portughezii sunt experți în băuturi, ei făceau export de vinuri încă din perioada Imperiului Roman. Tot ei au adus în Europa, de peste ocean, pentru prima dată, tomatele și cartofii. Aici în liniștea tulburată doar de ciripitul păsărelelor, de briza răcoroasă a mării și mișcarea domoală și ritmică a valurilor de lângă plajă, îți poți depăna amintirile, simțindu-te mult mai bine decât în infernul orașelor. Plimbarea pe faleză, atât în zorii zilei cât și
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
curiozitate amestecată și cu milă îl îndemna să se ducă să vadă pe Simion, dar amintirea ostilității cu care erau priviți acolo el și Otilia îl opri. Se întîmplau lucruri noi, într-adevăr, cu Simion; Aglae nu era totuși prea tulburată, fiindcă niciodată nu-i dăduse mare importanță. Era totuși cam plictisită. Simion mânca lupește, dar slăbea văzând cu ochii și căpătase o fixitate supărătoare în privire. Nu mai ședea locului, cuprins de o anxietate febrilă, ceea ce strica liniștea Aglaei. - Omule
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
există pe lume. Toate fac parte din Dumnezeu, decât că noi suntem mărginiți pe loc și în timp (asta se zice "în timp și spațiu"), pe când Dumnezeu e nesfîrșit! Nimeni nu râsese de această soluție ușor de caricaturizat, rămânând toți tulburați. Afară fulgera. Numai unul întrebase incredibil: - De unde ai luat tu asta, că n-ai inventat-o tu?!Feciorul de popă făcuse această obiecție, care multora le păruse foarte întemeiată: - Bine, mă, noi socotim pe Dumnezeu ca fiind de o bunătate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moșierul dăduse repede un curs familiar glasului și invitase pe tânăr în sufragerie să ia un vermut. Orice încercare a lui Felix de a mai aduce vorba asupra problemei Otiliei fu infructuoasă. Plecă învăluit de gesturile afectuoase ale moșierului, însă tulburat. Din stradă, pe fereastra deschisă de la etaj, auzi limpede sunetele dulci ale flautului, reluând aria de menuet. Calea Victoriei pe porțiunea aceasta era destul de liniștită, și notele se auzeau uneori clare ca-ntr-o poiană. Felix admiră pe Pascalopol și gândi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nefamiliar al telefonului proaspăt instalat. Sophie trebuie să fie prin apropiere, a ieșit doar adineaori să pregătească ceaiul ; iar el pune în termeni clar exprimați și exacți ceea ce tânărul nu reușește, ca de obicei, să pescuiască din adâncul sufletului său tulburat, decât sub forma unor întrebări convenționale. — ...sau dacă, totuși, nu cumva acești oameni care se luptă între ei pentru a ne conduce (și ne conduc pe rând, așa cum în rând îi aduce mâna împăciuitoare a regelui), acești oameni au calitățile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
împreună în pavilionul administrativ. Cu ce vă mai pot fi de folos? întreabă Mihai pe directoare, privind-o pentru prima dată deschis, în față. Ochii mari, verzi, cu o umbră de tristețe așternută pe ei, îl fac să se simtă tulburat. Are impresia că-i știe de mult, parcă dintotdeauna. Cu nimic, domnule Mihai Vlădeanu, răspunde femeia. Rîsul ei ușor are ceva de mare cochetărie feminină, dar numai ca o explozie de o secundă sau două și poate fi percepută doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
noastre de caritate, a rîs Doris cu plăcere la un moment dat, întorcîndu-se către el, să se poată așeza cu coatele pe pieptul lui încă umed de transpirație. Și-apoi, nu mi-ai plăcut deloc cum vorbeai, vocea ta era tulburată... a adăugat tristă, privindu-l lung. Dimineața, cînd dorm pînă tîrziu, închid întotdeauna telefonul. Azi n-am făcut-o. Nu știu de ce. Parcă așteptam ceva. Neliniștea din glasul tău mi-a amintit brusc de ziua cînd fugeam spre un aeroport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să încerce depășirea sau ignorarea neajunsurilor măcar în clipele de sărbătoare. Neștiind să se mai bucure de viața împreună, au uitat pînă și să mai rîdă. Parcă s-ar dușmăni. Și dacă ea nu-și dă seama, el se simte tulburat profund. În nevoia lui de afecțiune, de comunicare prin afecțiune, caută, și nu întotdeauna situația în care îl aduce căutarea lasă sufletul lui senin... Cu aproape un an în urmă, pe cînd el afirma despre Ana că știe ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
că n-am mai fost la șosea de un amar de ani... Chiar vreau să stau mai mult de vorbă cu tine...", i-a spus Doamna Ana ca o hotărîre luată prompt. Au mers. Și-au stat pînă noaptea tîrziu, tulburați doar de cățelul obraznic din gangul de la contrafort. Acum, ciorile par că se pregătesc să atace; la fel de violente ca cele din Parcul cu Ciori. Mihai le-o ia înainte și aruncă spre ele un pietroi cules de pe drum. De după copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
trec parte la Theodor Lascaris, stăpânitorul Niceei și-al altor orașe din Asia, parte la Didymotichos la latini, parte la Orestias, oraș neatacat încă. Astfel căzu însemnatul și avutul oraș Filipopole. Ioannițiu merse apoi în Moesia, patria sa, restabili liniștea tulburată, înfrînse pe rebeli cu munci și morți neauzite și se-ntoarse apoi, mai oțărât și c-o lăcomie setoasă de sânge, cu armele sale în contra romeilor, a căror viclenie, lipsă de credință și nestatornicie declară că nu voiește a le
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că lucrurile pe care le-am citit erau niște minciuni? — Nu chiar... Nu, nu sînt. Karen se Întoarse Într-o parte. — Bun. Știam că sînt adevărate, așa că uite-ți discursul, dar nu te uita la mine, pentru că sînt puțin cam tulburată. Unu: m-ai salvat de pilule. Doi: l-ai convins pe tata să mă trimită În străinătate, unde am avut parte de o școală excepțională și am Întîlnit oameni foarte drăguți. Trei: l-ai arestat pe insul ăla Îngrozitor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]