1,827 matches
-
ar fi destul de greu să treacă pe strada pe care locuiești și să vadă lumină la geamul tău. Apoi, ar fi foarte bine să-ți schimbi înfățișarea. Poate reușești să te-ngrași foarte tare. Și să te vopsești. Să-ți tunzi părul scurt și să ți-l platinezi, gen C.C. Catch în clipurile din anii ’80. N-ar strica să-ți schimbi și numele. În felul ăsta, ai începe o nouă viață. Și, uite, dacă tot am mers atât de departe
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
la mine și tace. Gura ei a rămas căscată. Un domn cu breton mă arată cu degetul și se întoarce spre o doamnă cu mustață. Ți-am zis io, Geto, că el e? Amărâtu n-are bani nici să se tundă. Ia uite ce barbă are, zici că-i maimuță din preistorie. Mă uit la hanoracul jerpelit cu care am rămas în mână. Probabil că n-are mai mult de jumătate de kilogram. Cu doar doi lei mi-aș fi făcut
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
uită la mine. Le zâmbesc nesigur, apoi plec spre camera mea, sprijinin du-mă de pereți. Mara Mara are patru ani. Mara e fetița vecinilor mei, Paul și Roxana. Paul e aproape chel. Pare chel de-a binelea, pentru că e tuns foarte scurt, iar pe cap mai are doar niște urme de puf gălbui. Roxana pare mai slabă decât e în realitate. Lui Paul îi râd ochii. Când ne-ntâlnim, formula lui de salut e banală, nici măcar nu mi-o amintesc
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
au răsunat toate dealurile și am stârnit toți cânii din sat. Manolucă, la auzul acestei salve neașteptate, a ieșit în balcon să vază cine se vestește în mod așa războinic ziua amiaza-mare, căci doar timpurile lui Bujor și ale lui Tunsu erau de mult trecute, iar despre Vodă nu se bănuia că are să-i vie în gazdă. Apoi tot în pas măsurat, una, două, trei, cu puștele pe umăr, am înaintat până la scara balconului, unde am salutat pe Manolucă militărește, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
inocența mea. O chema Emilia. Țineam minte pe de rost O mie și una de nopți. "Copila rochia și-o scoase/Și-atunci putui privi cu drag.." Ai mei mă duceau cu forța la frizer, nu îmi plăcea să mă tund nici acum nu vreau să îl tund pe fiul meu undeva în complexul Potcoava, iar lîngă frizerie era librăria. Am scăpat înăuntru, am fugit și, drept recompensă, ai mei au trebuit, vrînd-nevrînd, să îmi cumpere o carte. Captură. Trofeul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe de rost O mie și una de nopți. "Copila rochia și-o scoase/Și-atunci putui privi cu drag.." Ai mei mă duceau cu forța la frizer, nu îmi plăcea să mă tund nici acum nu vreau să îl tund pe fiul meu undeva în complexul Potcoava, iar lîngă frizerie era librăria. Am scăpat înăuntru, am fugit și, drept recompensă, ai mei au trebuit, vrînd-nevrînd, să îmi cumpere o carte. Captură. Trofeul meu. Am examinat rafturile. Am întins mîna spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
stăpânirilor străine, nici în prea multele și marile războaie, România n-a înregistrat asemenea pierderi, jafuri și distrugeri, ca în perioada de când și-a redobândit libertatea. Pe vremea turcilor, spolierea Țărilor Române se făcea după politica fiscală cuprinsă în formula: „tunde oaia până la piele, numai să nu țipe”. Postdecembriștii nu tund oaia, o omoară! Ei nu au țară, ci numai teritoriu de pradă, din care acaparează ce se mai poate, vând ce-a mai rămas, lăsând în urmă pustiu și gol
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
n-a înregistrat asemenea pierderi, jafuri și distrugeri, ca în perioada de când și-a redobândit libertatea. Pe vremea turcilor, spolierea Țărilor Române se făcea după politica fiscală cuprinsă în formula: „tunde oaia până la piele, numai să nu țipe”. Postdecembriștii nu tund oaia, o omoară! Ei nu au țară, ci numai teritoriu de pradă, din care acaparează ce se mai poate, vând ce-a mai rămas, lăsând în urmă pustiu și gol. Care o fi scenariul Ocultei pentru România după ce nu va
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
folosit odată cuvintele țăran, pământ, agricultură. Acum ia în pumn pământul țării și ne arată că trebuie lucrat cu fonduri europene, acelea pe care le va obține el, vorbind în Parlamentul Europei. Și pe președintele Băsescu îl scurmă chestia agrară: tunde oi, se delectează cu produse ecologice, merge în Balta Brăilei și dă cu gura prin agricultura noastră sublimă. Domnilor, voi care ați asistat pasivi cum se duce de râpă totul, deși erați în posturi de decizie, nu aveți dreptul moral
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pentru 9-12 ani, lăsând în urmă mare jale pentru mame care-și vedeau feciorii tunși „chilug”, ceea ce constituia o rușine, o înjosire, de unde și zicala: „Nu mi-i ciudă că l-au dus / Cum mi-i ciudă că l-au tuns.” Mulți părhănceni și-au găsit locă pe moșia lui Ștefan Roset, alături de cei veniți din Cașvana, Chetroasa (Todirești), Bălăceana și Udești. Toți bejenarii bucovineni au format satul Lunca, dar între ei, multă vreme, se numeau dup numele satului de unde au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lui Costică Pintilescu a îndeplinit funcții importante în orașul Vatra Dornei. Mai jos de primărie locuia Maftei Vasilaș, apoi familia Pușcuță, iar în continuare familia Iacobeanu. Primul din această familie care a venit în Lunca a fost Ioniță Iacobeanu, poreclit Tunsu, fugit din armata austriacă cu tot cu cal, dar tuns chilug, cum era obiceiul în armată, motiv de mare supărare în familiile românilor. Iacobenii, Dumitru Iacobeanu , Vasile Iacobeanu (Vârtosu), Vasile Iacobeanu („câcărează”, avea oi multe!) s-au așezat pe partea stângă a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
excursia noastră spre vila Mont-Noir câteva elemente care au conferit, din punctul meu de vedere, relief acestei zile. Căsuțele de cărămidă maro, cu mușcate la ferestre, ogrăzile frumos întreținute, grădinile în carouri regulate, pajiștile de gazon englezesc, dese ca peria, tunse la milimetru - exact cum vezi în secvențele filmate din Turul ciclist al Franței. O civilizație la care satele noastre nu vor accede niciodată. Nu într-un viitor pe care îl acoperă o viață de om, în orice caz. Dejunul, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
măsuță cu un singur picior și îndreptă privirea către unul dintre tablourile care ocupă un perete al camerei. O cameră mare a unei case vechi, aflată în fundul unei curți imense, acoperită cu iarbă și plină de arbuști pe care îi tunde, la intervale regulate de timp, același angajat tăcut, prezent în jurul bătrânei de peste treizeci de ani. Mulți îi spun Majordomul, fiind de părere că bărbatul a renunțat chiar și la propriul nume, din această cauză, însă bătrâna - Lady Esmeralda, proprietara clădirii
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o astfel de prostie, cu toate că filmul mi-a plăcut, de ce să nu recunosc?, am văzut fiecare serie de multe ori, chiar din primele rânduri. Plus că Sigourney Weaver este preferata mea. Cum să nu o admiri, mai ales după ce se tunde la zero și reușește să scape din închisoarea aia teribilă? Sacrificiul ei m-a făcut să plâng, nu mi-e jenă să spun, iar când au clonat-o băieții răi am aplaudat ca un copil, unul din acela fericit fiindcă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
sunt convins că de cîteva ori am atins împreună punctul culminant. Numai că ea nu știe. Încă. În apartamentul de lângă ea locuiesc doi tineri. Stau în bucătărie multe ore, beau bere la doză și fumează țigară de la țigară. Ea este tunsă scurt, el are plete. Uneori îmi imaginez cum l aș lega de un scaun, aș pune mâna pe foarfecă și l-aș tunde. Nu-mi plac bărbații cu plete, niciodată nu mi-au plăcut. Pletele sunt pentru femei. Poate chiar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
tineri. Stau în bucătărie multe ore, beau bere la doză și fumează țigară de la țigară. Ea este tunsă scurt, el are plete. Uneori îmi imaginez cum l aș lega de un scaun, aș pune mâna pe foarfecă și l-aș tunde. Nu-mi plac bărbații cu plete, niciodată nu mi-au plăcut. Pletele sunt pentru femei. Poate chiar i-aș jupui pielea capului, pe urmă, obligând-o pe fufa aia să privească. După care aș lua părul lui de pe jos și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
care mă tulburase. Acum e doar concentrată asupra mea și asupra cuvintelor pe care le rostește. Am redevenit fiica ei.) Să-ți pui rochia aia galbenă din triplu voal, îți stă bine cu galben! Și-ar trebui să-ți mai tund din bretonul ăla care-ți acoperă toată fruntea și nu ți-o lasă să respire. Poftim, uite și tu ce coș ți-a ieșit taman deasupra nasului! Ți-am spus că trebuie să mergem la doctor și tu nu și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu-ți vine să crezi! Ne facem unghiile, ne dăm cu albastru pe pleoape, dermatograf... Ne aranjăm pă rul cu fierul electric... — Ce păr să-mi aranjez, nu vezi ce moacă am cu bretonul ăsta pe care mi l-a tuns mama ca la o elevă din clasa I! Mi se văd toate coșurile de pe frunte! — Hai, Clara, dă-o-ncolo de treabă, zău așa! Tot timpul bombăni și cauți pricini ca să te eschivezi! Știu eu cum dispar coșurile! îmi șoptește
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru ea era simplu ca bună ziua, totul avea o soluție, chiar dacă nu avea o explicație, nimic nu era de nerezolvat. Se îmbrăca sportiv, mereu în panta loni, alegând culori tari, chiar țipătoare, care să dea concretețe trăsăturilor ei șterse. Se tundea și se vopsea singură și nu contenea să se minuneze de banii pe care Clara îi cheltuia cu re gularitate la coafor și la salonul de cosmetică. îi plăcea să-i vadă pe alții în lumina reflectoarelor și să le
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de la distanță pe Georgiana venind spre ea cu un surâs larg, Clara își reprimă cu greu uimirea. Georgiana se îngrășase mult. Pistruii de odinioară i se transformaseră în niște mici pete inestetice pe obraji, iar frumosul ei păr cârlionțat era tuns scurt, băiețește, înăsprind-o. — M-am gândit să ne vedem aici pentru că fac ăștia niște sarmale trăsnet! îi spuse ea în șoaptă Clarei, zâmbind complice, pe când se așezau la o masă metalică, albă, pătrățoasă și șchioapă. I-am întrebat de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mult. Trupul lui gârbovit și slab de odinioară se scuturase parcă de o mare povară, devenise musculos și vânjos, deși umărul stâng continua să-i stea puțin aplecat față de umărul drept - parcă dintr-un fel de orgoliu al nonconformismului. Era tuns chilug și purta barbă, ceea ce-i dădea un neașteptat aer monahal, care impunea distanță. Clara se îndreptă cu pași hotărâți înspre el. — Bine te-am găsit, Bobo! rosti ea, scoțându-și ochelarii de pe nas. Mă bucur să te văd! Bărbatul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
imprimate. Lipite de unul dintre ei erau două fotolii acoperite cu ceea ce părea a fi un plastic cenușiu și gros. La o masă din apropierea ușii, pe dreapta, stătea o femeie tânără ce nu putea fi decât americancă. Avea păr blond tuns cu breton scurt deasupra ochilor albaștri, dar ajungându-i la spate aproape până la talie. Pe nas i se Întindea o spuzeală de pistrui, iar dinții ei aveau acea perfecțiune comună majorității americanilor și celor mai avuți dintre italieni. Se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ciudat de liniștită, În principal datorită comportamentului lui Raffaele. Părea, deși Brunetti fu uluit când se trezi că rostește cuvântul În gând, părea mai curat, chiar dacă nu-i trecuse niciodată prin cap că ar fi fost murdar. Părul Îi fusese tuns de curând și blugii pe care-l purta aveau o dungă vizibilă de-a lungul fiecărui crac, pe partea din față. Ascultă ce spuneau părinții lui fără să obiecteze și, foarte straniu, nu se certă cu Chiara pentru ultima porție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nu te primesc! Bohanțov, și tu la fel mai spune-i lui mamé-ta sé-ți mai spele pantalonii, nu vezi cé strélucesc? Poți sé razi rapénul cu cuțitul de pe ei! Nici nu știu ce pionieri o sé mai fiți și voi! Sé te tunzi, Vaculovski, sé nu mai vii cu floaca asta! Of, cé tare m-am séturat de répénoși! Chiar nu vé véd mamele voastre cînd plecați de acasé? Dar cred cé și acasé tot Într-un rapén tréiți, cu porcii la grémadé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
un urcior plin și am venit la Hagar a mea în turn. - Vai, Ștefane, zise ea încet, te-ai făcut urât acum. Ai lipsit multă vreme de la mine și de la copilul meu, ți -ai lăsat barbă de supărare, n-ai tuns-o, de mult lucru ce-ai avut la palatul nostru cel nou... Și erai așa de frumos, Ștefane, și sărutarea gurei tale era ca vinul de Chipru, și ochii tăi - ca ochii de hulub. - Hagar, Hagar a mea... Eu sunt
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]