1,788 matches
-
poate trăiește, care poate-i întinsă cu brațele înainte în fundul apei negre, în mocirlă, printre ierburi... Și simții mânile grele, și văzui ochii răi, lucitori, care parcă mă ardeau; țeava se aplecă și degetul încovoiat al mânii drepte tresări! Un tunet lung, care cutremură adâncile lunci bătrâne, pocni. Și mă prăbușii și eu ca într-un întuneric nesfârșit. Când deschisei pleoapele spre stele, lângă mortul cu ochii neclintiți albi, simțeam încă în jurul gâtului strânsoarea unui arcan de fier. Mormântul unui copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a ajuns în pisc, a scuipat: —Ptiu, drace! Martin era acolo, subt o muche de cremene. Iar a întors numai un ochi, o clipă, și s-a dus, fără să lese bucata de cal. —Hurun-burun! Părea că se rostogolește un tunet prelung, domolit și stâns, în râpa oablă unde își dăduse drumul. Culi se oprise. Mai departe, de-a dreptul, nu putea trece. Ar fi trebuit să ocolească pe la capătul pârăului, tocmai pe devale; și de devale să se suie împotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în care încerci să fugi și îți simți picioarele grele ca plumbul. Capul meu nu voia să gândească, trupul meu era chinuit de dureri, totul părea ca și cum lumea își ieșise din fire. După patruzeci de minute, pe monitorul meu scria: „Tunete și fulgere, ascultați la mine, pui de lele! Chiar de-ați colinda mările în lung și în lat, nu veți găsi un tratament pentru ochi mai avansat ca Eye Eye Captain. Cearcăne? - S-au dus pe apa Sâmbetei. Diminețile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
biroul ei. — Se pare c-o să avem parte de-o furtună. Am fost așa de copleșită că a trebuit să mă așez. Cerul s-a întunecat din ce în ce mai mult și mi-am concentrat voința asupra sa și, când primul ropot de tunet s-a făcut auzit deasupra Manhattan-ului, am răsuflat ușurată. În câteva clipe, cerul era brăzdat de fulgere și norii s-au revărsat. Ascultând șuierul ploii torențiale care scălda orașul, tremuram de agitație; îmi tremurau și buzele. Când a sunat telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
oră se poate considera oficial „după apusul soarelui“. Când începuse furtuna, se făcuse întuneric ca noaptea, dar mă temeam că, doar pentru că era întuneric, nu însemna neapărat că era „după apusul soarelui“. Poate că soarele fusese pus pe fugă de tunete și fulgere, dar fără a fi apus de fapt. Nu eram sigură câtă logică era în asta, dar instrucțiunile pe care mi le trimisese Nicholas fuseseră foarte explicite - înregistrarea nu trebuie să înceapă decât „după apusul soarelui“. Muream de nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
impus să rezist până după zece; în împrejurări normale, fără furtună, soarele ar fi apus cu siguranță până la ora aceea. Am pus casetofonul în dormitor pentru că era mult mai liniștit decât camera de zi, care dădea înspre stradă. Rafalele de tunet încetaseră, dar ploua încă cu găleata. Spre a mă asigura că totul merge, am spus de câteva ori „Probă de microfon, unu, doi“. Mă simțeam ca un sunetist, dar trebuia să fac asta și, cel puțin, nu am spus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
soarele se stingea precum o lampă peste care ar fi suflat un djinn. Era beznă la ceasul amiezii și, fără ca sultanul să fi dat poruncă, jocul se opri, căci fiecare simțea pe umeri povara bolții cerești. Un fulger brăzdă cerul, tunetul bubui, apoi un alt fulger se văzu, iarăși se auzi un tunet surd, apoi trombe de apă se abătură peste noi. Știind că era vorba de o furtună mai curând decât de un blestem, eram mai puțin înfricoșată și, luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
djinn. Era beznă la ceasul amiezii și, fără ca sultanul să fi dat poruncă, jocul se opri, căci fiecare simțea pe umeri povara bolții cerești. Un fulger brăzdă cerul, tunetul bubui, apoi un alt fulger se văzu, iarăși se auzi un tunet surd, apoi trombe de apă se abătură peste noi. Știind că era vorba de o furtună mai curând decât de un blestem, eram mai puțin înfricoșată și, luându-mă după miile de persoane îngrămădite pe Sabika, am încercat să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-și dea seama la ce distanță se auzea cântecul acela lugubru, dacă se apropia ori se îndepărta. Își făcu rapid calculul că barbarii nu-l urmăreau, pentru că nu-l văzuseră. Urletul se auzi din nou, mai slab. Semăna cu un tunet îndepărtat. Dacă ar fi fost atacat de un trib celtic sau de spirite, Valerius știa că n-ar fi reușit să se apere în fața oamenilor, pentru că nu pusese niciodată mâna pe arme și pentru că avea oroare de ele - nu purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe sturzi -, să nu uităm că în toamnă, când Galba a intrat în Roma ca împărat... Știți câte prevestiri funeste au fost? Augurii au vrut să suspende sărbătorile, pentru că ziua s-a anunțat nefastă. S-a dezlănțuit o furtună cu tunete și fulgere, au izbucnit incendii, iar soldații au jefuit casele și au ucis... Se spune chiar că le-au siluit pe vestale! - întoarse sturzii cu atâta mânie, încât vreo doi săriră din tigaie și aterizară în cratița lui Listarius. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mare gladiator din lume, vei pune să fie uciși cei învinși; acesta va fi sacrificiul pe care i-l vei aduce lui Marte. Lumina ce o învăluia pe Velunda începu să tremure, să pălească. În depărtare se auzi bubuitul unui tunet, iar cerul se întunecă. Adierea primăvăratică se înteți, retezând corolele florilor. — Voi ajunge împărat la Roma? — Da. — Îl voi pune pe cel mai mare gladiator să lupte pentru mine? strigă Vitellius, cuprins de spaimă și de frig; cuvintele se desprindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
seama că Lurr nu mai era lângă el. Cu puțin timp în urmă mergea în fața lui pe cărare. Unde era? Se uită în jur. Fluieră de mai multe ori, chemându-l. Zadarnic. Neliniștea lui Valerius se preschimbă în spaimă. Un tunet îl făcu să tresară; imediat, cerul se acoperi de nori întunecați, roșietici. Vântul începu să bată cu putere și aproape că îi smulse mantia; se abătu apoi spre pădure, îndoind vârfurile copacilor. Totul se întunecă, petalele florilor căzură, zăpada se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cei doi. Tot aici sunteți? Ieșiți afară. Vreau să rămân singur cu el. Proculus rămase în cortul Pretoriului, alături de Antonius, trei zile și trei nopți. În toată vremea asta nu lăsă pe nimeni să intre. Ovațiile soldaților bubuiră ca un tunet. Vestea că Antonius Primus era salvat trecuse din gură în gură. Generalul se ivi la intrarea cortului. Stătea drept, privind mândru în jur. Obrajii lui palizi erau bărbieriți. Când ieși din cort, mulți îl zăriră în spatele său pe Proculus, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înfipse în piept. Se prăbuși pe pardoseală și muri fără să scoată un geamăt. O furtună cumplită se abătu asupra Romei, deși era iarnă. O asemenea furtună în vreme de iarnă era un semn funest. Ploaia se mai domoli, dar tunetele continuau să bubuie, iar fulgerele brăzdau cerul plumburiu; Vitellius privea din palatul său în jos, spre poporul Romei care înțesa străduțele și piețele, sărbătorind Saturnaliile. Potrivit obiceiului, oamenii își dăruiau unul altuia lumânări aprinse și statuete de lut; peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Dacă ar da drumul cadrului de metal al ferestrei, ar putea lua zilele acelea năucitoare de vară și ar putea da cu ele de pământ, preschimbându-le în apă și vânt și vânzoleală. Își simți mușchii contractându-se, parcă un tunet își găsise în ea ecoul. Tunetul mugi din nou. Kulfi, udă leoarcă, deschise gura larg și mugi la rândul ei. Pământul dispăruse sub ea. Bălțile formate se uniseră în lacuri și o porniseră în jos pe străzi în râuri. Râurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
metal al ferestrei, ar putea lua zilele acelea năucitoare de vară și ar putea da cu ele de pământ, preschimbându-le în apă și vânt și vânzoleală. Își simți mușchii contractându-se, parcă un tunet își găsise în ea ecoul. Tunetul mugi din nou. Kulfi, udă leoarcă, deschise gura larg și mugi la rândul ei. Pământul dispăruse sub ea. Bălțile formate se uniseră în lacuri și o porniseră în jos pe străzi în râuri. Râurile luară locul drumurilor. La nici două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
era încă dezlănțuită, iar ploaia spăla ferestrele ce refuzau să stea închise și răbufna de pe sub uși, se născu Sampath. Când fața sa, cu un semn din naștere maroniu pe unul din obraji, se ivi în uralele familiei, se auzi un tunet care aproape le sparse timpanele, urmat de o prăbușire de proporții afară, în stradă. — Ce-a fost asta? întrebă nervos domnul Chawla, pe când pământul se cutremura. Să fi coincis oare nașterea fiului său cu sfârșitul lumii? Părăsind-o pe Kulfi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
orice comparație. Când apăruse pentru prima dată, șirul de oameni ce așteptau să intre șerpuia de la cabina de bilete la porțile universității, se încolăcea pe la colțuri și se întindea pe străzi, blocând traficul. Mulțimile o porecliseră pe eroină Coapse de Tunet și se duceau iar și iar să o vadă interpretând, lipsită de griji, faimoasa scenă a cascadei. Acolo, sfidând dorințele părinților și diferențele de venit, religie și regulile castelor, cânta sub jetul împreună cu iubitul ei, egalându-l doar prin atributele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
periculos să treci singur prin zona aceea, iar cei care locuiau acolo organizaseră grupuri speciale de mers la cumpărături. Țineau ferestrele și ușile închise, rugându-se când maimuțele săreau pe acoperișurile de metal subțire aterizând cu zgomote asurzitoare, ca bubuitul tunetelor. Încercau să nu se fie niciodată singuri într-un loc expus. În ciuda acestor precauții, un eveniment trist care avusese loc într-o grădină privată: doi tineri care beau pentru succesul la examenele de la facultate fuseseră mușcați și duși la spitalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tulpini groase și cârcei - sunt amarile. Privită de aproape, apa din stropitoarea ei părea să exprime tot felul de stări ale vremii. Semăna cu ploaia, firește, dar și cu grindina, zăpada, curcubeul. Cu furtuna. Putea umple aerul cu soare sau tunete prin simpla atingere a robinetului. Întotdeauna am crezut că, dacă ar fi să mă întâlnesc vreodată cu zeul vremii, ar fi scandalul de pe lume. Cu siguranță că l-aș provoca la duel. Dar acum ea e pentru mine zeița vremii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rostogoli prin Încăpere, după care cămașa de noapte, pe care o strivea cu abdomenul lui, se Înălță În aer, agățându-se cu brațele de becul de tavan. O flacără albăstruie brăzdă În lung și-n lat tavanul, se auzi un tunet Înfundat, urmat de un răpăit de pași, și apoi totul se cufundă În tăcere. Patul În care se afla Noimann Începu să se Învârtă cu o viteză amețitoare, antrenând după el toate lucrurile din jur. Medicului i se făcu greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
poruncise să caute adevărul revărsat pe pământ din cer, pe care omul Îl mătura odată cu gunoiul În casa sa și-l ascundea sub preș. Când ridica, târându-se În patru labe, covorul de un colț, Lawrence descoprea mici fulgere și tunete amestecate cu firimituri și mucuri de țigară. În contact cu aerul proaspăt, tunetele și fulgerele se transformau În lătrături. Lawrence le strângea pe făraș și le arunca În stradă... Câinele Spinoza Îl aproba mișcând ușor din coadă sa stufoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mătura odată cu gunoiul În casa sa și-l ascundea sub preș. Când ridica, târându-se În patru labe, covorul de un colț, Lawrence descoprea mici fulgere și tunete amestecate cu firimituri și mucuri de țigară. În contact cu aerul proaspăt, tunetele și fulgerele se transformau În lătrături. Lawrence le strângea pe făraș și le arunca În stradă... Câinele Spinoza Îl aproba mișcând ușor din coadă sa stufoasă și mârâind la semenii lui Lawrence care, În ignoranța lor, continuau să flecărească aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
putea Întâmpla și aveai deodată curajul să o tragi la răspundere pe nebună, să-i spui, vezi, ce era să se Întâmple? Din cerul care fusese și până atunci plin de nori izbucniră fulgere Însoțite de primii stropi de ploaie. Tunetele părură numai ecouri ale căderii salcâmului. Erai deja foarte aproape de femeie când prima rafală serioasă de ploaie te făcu să simți prin cămașă apa rece ca gheața. Ai rupt-o la fugă spre sat uitând de reproșul plin de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
el vorbise de sete și răscolise jarul, tuturor li se uscaseră buzele, când amintise de furtuna salvatoare și se ridicase de pe scăunel, lovise cu piciorul un vas de tablă cu care se scotea de obicei cenușa, crezuseră cu toții că aud tunete nu departe de ei. Ipoteza s-ar fi susținut oricum căci cu numai două zile În urmă chiar fusese o furtună grozavă și neobișnuită pentru luna aprilie. Acum, deci, erau cu toții În luna aprilie a anului 1942 și Înaintau Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]