KorAP: Find »[drukola/base=turna & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...433 >

10,815 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

în strană, Maria și-a lăsat mîna stîngă să-i fie sărutată, acoperindu-l pe tînărul de lîngă fotoliu cu privirea sa piezișă, în care, încet-încet, crește severitatea. O, iartă-mă! sare Mihai, amintindu-și de vodcă. Ia paharul Mariei, toarnă în el, apoi în al său și le așază alături, pe masă. Cum femeia nu dă nici un semn că ar vrea să bea, se retrage, așezîndu-se pe marginea patului, lîngă pernă. Un timp, ochii lui caută spre fereastra lovită de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de... nici nu mai știu exact ce voiai... sîrbă cu strigături, parcă. Nu vrei să renunți la condiția impusă? Țineți neapărat să vin deseară la dumneavoastră? Nu la mine, la noi. Mihai se ridică de pe marginea patului, ia sticla și toarnă puțin în pahare. Bea, apoi așteaptă cu paharul lîngă buze pînă face și Maria același lucru. Și dacă nu mai vin la voi, deși, surîde el, jucîndu-se cu paharul obsedat cum sînt, aș dori totuși să vin la dumneavoastră?... Hm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
felul acesta voi răspunde dorinței tale de-a o lăsa în pace pe Doina. Ți-am cerut eu așa ceva?! Nu, pentru că n-ai mai apucat să spui de ce ai venit. Te rog! face semn spre paharul în care a mai turnat două degete de vodcă. Dacă nu mai vii pe la noi, soțul meu s-ar putea supăra. Cred că s-ar supăra mai tare dacă ar bănui adevăratul motiv pentru care vin. De-aceea nici nu rămîn la petrecerile voastre. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
jos, dar eu, pentru că stăteam chiar lîngă telefon... A! rîde Mihai am zis că, dac-o mai prind pe la mine... Zău! Doar nu-ți închipui c-aș îndrăzni?! E o copilă... Te rog! face el semn spre pahare, după ce mai toarnă în fiecare cîte puțină vodcă. Zău, Maria! Doina e o copilă; frumoasă, dar copilă... Ce copilă! rîde Maria, cu privirea în pahar. La anii ei, altele..., ți-o spun eu, care văd atîtea la spital. Noroc! spune și soarbe din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înseamnă că nea Toader e doar un paravan, că ea are altfel de gusturi, și-atunci... O, nu! E monstruos!..." se înfioară el îngrețoșat, scuturat de un frison. Maria s-a mișcat puțin cu fotoliul, ridicînd privirea. Să-ți mai torn puțină vodcă șoptește Mihai, aplecîndu-se puțin, cît să ia sticla, înainte ca femeia să-l întrebe de ce a tremurat așa vizibil. Nu-nu, te rog! rîde Maria spontan, reținîndu-i mîna. Simțindu-și degetele strînse cu putere, Mihai insistă: Totuși... Nu. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se avînte pînă în ușă. Din clipa cînd a deschis geamantanele, șoferul a preluat comanda tuturor acțiunilor. Cu o sfințenie oarbă, toți se supun indicațiilor lui. Odată farfuriile cu bucata de friptură așezate în fața tuturor, el trece cu canistra și toarnă fiecăruia cîte un pahar cu vin. Ale cui sînt geamantanele, dom'le? întreabă unul. Dacă nu a vrut bani, răspunde șoferul sînt sigur că nu vrea nici să se afle cine-i. S-ar putea găsi vreunul să-l întrebe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
plină. Doar nu vrei să facem, aici, una mică, în doi zice, fără să ia seama la reacția tînărului de lîngă el. "Ia te uită! rîde Lazăr pe sub mustață. "Una mică, în doi"... Eu te-am întrebat cine m-a turnat, iar dumneata..." Ce mustăcești, Lazăre? se uită atent profesorul spre el. Chestie de reflex: cît pe ce să-mi scot țigările. Noroc! Noroc! Ciocnesc și beau încet, cu plăcere. Ascultă, începe profesorul nu mi-aș fi închipuit că tu poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
jos, în care nu stăruie decît imaginea iazului secat. Pe lîngă el, în întreaga sală a restaurantului, ca și cum i-ar face lui în necaz, larma și buna dispoziție s-au instaurat definitiv. Andrei umblă printre mese cu canistra și mai toarnă un rînd. Bătrîna cu ochelari a chemat-o lîngă ea pe stăpîna cățelușei să aibă cu cine discuta. Copiii și-au mai potolit foamea, dar observînd paharele ce le-au fost interzise, întind mîinile cu ambiție, ca pînă la urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
n-o facă, ținînd cont cît ajutor i-a dat Iftimie la vilă -, după spectacol voi aduce vorba și... Ăsta are băuturi fine și tari. Mi-ar plăcea să bem un pahar împreună surîde directorul, uitîndu-se fix în ochii femeii. Turnați în cele două pahare spune Teona arătînd sticla cu apă minerală și dorința vi se realizează. Eeii... clatină din cap directorul. Ce haz are să bem apă? Ați văzut ce cabană frumoasă a făcut uzina la Poiana Brîndușelor? Da, am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și te întinde pe saltea spune el, luîndu-l pe Radu de braț. Profesorul îi ajută lui Lazăr să-l ducă pe doctor unde au stat ei mai înainte. Sultana și Mihaela adună farfuriile iar șoferul, cu canistra în mînă, mai toarnă un al treilea pahar tuturor. Nina ciocnește ușor paharul său de al lui Iulian, zîmbindu-i: Pentru viitoru-ți rol! Pentru tine! răspunde actorul, înfiorat de atingerea mîinii slobode a femeii, lăsată iarăși peste mîna sa, cuprinzîndu-i-o în timp ce vinul e băut cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la lumea bună ce vine pe la premiere iar mulți rămîn și după, la o vodcă... Mă duc să mă întind... Mai stai! îl reține profesorul. Ce zici, să cer cărțile bătrînei? Nțt! Toți merg la Valea Brândușelor și dacă mă toarnă careva? Am de crescut un copil. Ce vă pasă? Post mare, bani mulți, prieten cu Săteanu, copii nu, poate doar prin vecini... rîde Lazăr ridicîndu-se, dar observînd privirea încruntată a profesorului, retractează: Mă iertați ! Vinul... Merge și se întinde pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
iau și eu, dă-mi rucsacul... Scoate din rucsac trusa, ia o pastilă și o molfăie îndelung între dinți. Profesorul s-a ridicat și i-a adus un pahar cu apă. În paharul gol, luat din mîna lui Radu, Lazăr toarnă un deget de whisky și-l întinde profesorului. Un strop, numai de-al naibii, să vedeți ce bun e. Săracu' de tine! rîde superior profesorul golind paharul. Pariez că din facultate și pînă acum n-ai mai gustat din ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
paharul: Parcă era mai bun ăla din studenție... Ce-o fi vrînd să zică? se întreabă Lazăr, pornind spre masă, ca să mai poată sta un timp pe scaun. E drept, am băut atunci whisky, dar... Nu, ăia nu m-au turnat, ce, erau proști?!, riscau mai mult ca mine... Și nici nu știau exact cine sînt... Și totuși, numai atunci am băut..." Își lasă fruntea pe jumătatea pachetului cu programe de sală, continuînd să se gîndească la vremea studenției. Înghițitura de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să cuget nu mai pot. Și pînă mîine în zori, cînd vor sosi crucișătoarele atomice, trimise de tovarășul Săteanu, e cale lungă. Ce naiba tot mîrîi mereu!? Zi odată ce mai ai de zis și termin-o, devii agasant. Cine m-a turnat cu pocherul? Ai luat-o de la capăt? Parcă ești o babă. Apropo de babă: să-i cer cărțile? Nțt! Aia cu cățelul, dacă-i soția lui Bujoreanu, înseamnă că-i soacra lui Săteanu. Dacă mă spune? Am de crescut un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am în față o noapte atît de lungă, întreagă. Și cum crezi c-ai s-o străbați? întreabă profesorul. Cugetînd, să înnebunești mai tare? A, nu răspunde Lazăr. Jucînd pocher, evident. Dar mai tîrziu, cînd adorm toți, să nu ne toarne careva. Vlad bate din nou, cu mai multă putere, făcînd să răsune culoarul lung. Da, intră! strigă Mihai fără să se mai ridice de jos, de pe patul improvizat. Scuză-mă că te deranjez... începe Vlad timid după ce intră. M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
eu o iau razna; are fată mare, de măritat; mai degrabă ar fi dorit, desigur, să-mi spună ceva, dar ce?... N-o fi nebună să-i placă de mine!..." Ce-ai rămas așa? întreabă Mihai, ridicîndu-se alene. Să-ți torn o vodcă? Nu. Cred... surîde Vlad privind în gol, clătinind încet din cap, afirmativ cred că la vîrsta noastră încă mai visăm că tot ce zboară se mănîncă. Acum credem, mai tîrziu vom fi siguri, chestie de vîrstă și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Doina revenind, oprindu-se în picioare lîngă scaunul pe care a stat -, o fac și pe secretara mamei. Am impresia spune privindu-l pe Mihai că mîncarea merge greu. Se întoarce, scoate dintr-un dulap o sticlă cu coniac și toarnă în două pahare: Pentru Ora solstițiului! Pentru tine! Doina soarbe o înghițitură, Mihai doar își moaie buzele. Mămica face Doina un gest spre telefon a rugat-o pe Mara Nedelcu să-și invite o prietenă din copilărie, care vine mîine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de vastă, pe care o are mama, i-a folosit la ceva, spiritual vorbind. Absorbit de vorbele fetei, parcă să înlăture perplexitatea ce l-a cuprins, Mihai duce paharul cu coniac la gură și-l soarbe tot. Să-ți mai torn se oferă Doina, luînd sticla. O, nu, te rog! face Mihai un gest cu palma, refuzînd categoric. Înseamnă că vorbele mele te-au neliniștit într-atît... Vorbeam de complexul lui Oedip, care nu-i adevărat în cazul meu. Între mine și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din Balzac: Femeia îi este bărbatului ceea ce bărbatul a știut să facă din ea"." A considerat că prin asta a spus totul și mi-a întors spatele. Doina se ridică de pe scaun, pune în priză un aparat de preparat cafeaua, toarnă apa, zahăr și cîteva lingurițe de cafea, pregătește două cești frumoase, aceleași de aseară, asemeni ceștilor din magazia autoservirii, de pe masa Cristinei. "De ce-a venit Cristina azi la mine și de ce reacția aceea cînd am întrebat-o?" Astea sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
puștiului pastilele, c-am uitat și-i trecut binișor de zece. Vedeți că se culcă babele și-o să jucăm țintar... "Las' că te jupoi eu, tăticu'... gîndește el, ridicîndu-se. Cînd o să rămîi gol, să vezi cum spui cine m-a turnat; așa, să nu mor prost." În drumul lui spre salteaua unde doarme doctorul, Lazăr se oprește la spatele scaunului pe care stă studenta și veghează pe cei doi copii culcați pe un pat improvizat din cîteva scaune puse alături și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
plăcere, cafeaua, pierzîndu-și privirea peste pozele de sub sticlă, trădîndu-și gîndurile prin vreo cută născută brusc între sprîncene, tresărind mereu cînd vîntul zgîlțîie fereastra. *** Aici arată Lazăr spre masa dintr-un colț al bucătăriei, cît mai aproape de geamul acoperit cu zăpadă. Toarnă în două pahare cîte un deget de whisky, din sticla doctorului, scoate țigările, îl servește pe profesor, apoi se așază. Noroc! Noroc! Paharele goale stau alături, lîngă sticla pe jumătate; în rest, masa e liberă. În centrul ei, profesorul așază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Să vezi ce-i fac! se înfurie Ovidiu. Credeam că-i din Direcția Comercială, altfel îl sictiream!... Aaa, rîde Sultana de-aia o serveai așa ceremonios pe cucoana cu guler de blană albă... Ei da, se îmbunează ea și-și toarnă un pahar noroc, bărbate! Bea și tu, ce naiba! Nu ești bărbat rău, hai, bea de-aici... Noaptea asta zice femeia, vorbind împleticit, legănîndu-se de-a binelea în timp ce merge spre pat dorm aici cu Mihaela; voi trei, dincolo. Încă un rînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că ești încrezut, ce, joci cu un țînc? Știi ceva: îți cumpăr programe de sală în valoare de o sută lei. Nici așa nu-i cinstit. Autorul mi-e prieten, cum să-l las fără programe?! Dar... tărăgănează Lazăr vorbele, turnînd încă un strop de whisky -, dacă totuși insistați... Sigur că insist! lovește profesorul cu arătătorul în masă, ca în momentele lui de furie. Doar n-o să stau toată noaptea să înnebunesc gîndindu-mă la ninsoarea altor ierni. Où sont les neiges

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am angajat în fața colegilor că nu mă mai ating de cărți cele de pocher, evident -, ba m-am și reeducat prin muncă, trudind din greu în serile lungi, de iarnă, să-i învăț pe șoferi tot ce știam... Să mai torn o dungă, dom' pro'esor, că-s trist... Noroc! Noroc! Și dumneavoastră sînteți trist. Mă întreb dacă ești întreg. Și-ați ajuns la vreun răspuns? face Lazăr un gest cu pachetul de cărți pe care, demonstrativ, îl înșiruie înaintea profesorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Iar eu pot să jur că nici nu s-a sărutat cu un altul măcar; nicidecum... Istoria cu îmbătatul..., toată aberația ăluia... minciuni! Și dacă ăla, în declarație, a spus adevărul? întreabă Lazăr, părînd indiferent, preocupat de pahare, să mai toarne puțin whisky. Noroc! A spus ce i-ai spus tu. Noroc! Iar eu i-am spus adevărul. Purul adevăr! Imposibil! Erai beat, ai mai băut și cu el și i te-ai lăudat. Asta ți-a fost fatal. Știi ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]