KorAP: Find »[drukola/base=ușurare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...125 >

3,106 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914

Evident, spuse omul, misiunea noastră cea mai importantă este, încă, aceea de a afla unde anume în spațiu suntem și ce s-a-ntâmplat de-am fost aduși aici. Ascultând aceste cuvinte, Gosseyn avu pentru prima dată un sentiment de ușurare în legătură cu acest om. Probabil că cineva înțelept vorbise cu Breemeg în ultimele patruzeci și cinci de minute. Coridorul cu desăvârșire gol se întindea până departe în fața lor și Breemeg își dezvoltă argumentația. - Desigur, dacă există cât de cât o șansă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
zgomot. Și ușa se deschise. Silueta zveltă, cunoscută, se ivi în prag și zise: - Oh, Dumnezeule, tu ești?! Erau exact aceleași cuvinte pe care le-ar fi rostit probabil Gosseyn, în aceeași situație. Dar tonul lui ar fi fost de ușurare. Pentru că individul care scoase acea exclamație fusese identificat de memoria Gosseyn ca fiind proprietarul cabanei: Dan Lyttle, în persoană. Paznicul care intrase în camera de hotel a lui Gosseyn Doi - și-i salvase viața. Fața o avea la fel de slabă ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
era un răspuns la întrebarea lui Trei: "Nu cred - spuse vocea îndepărtată în gândul său - că tu, Gosseyn Trei, ai fost ucis. Așa că acesta nu este un alt trup Gosseyn care se trezește." Afirmația avea un aspect care-i aduse ușurare, dar îl și speria. Pentru că cea ce se întâmplase și se întâmpla dovedea că cineva care reușea aceste miracole tehnologice remarcabile, știa despre trezirea anterioară. Pentru că se afla într-o capsulă spațială similară cu prima. Ceea ce atrase după sine o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
Simți o mișcare sub corpul său. La fel ca aceea simțită cu două zile în urma, mișcare era în direcția unde se afla capul său. În sinea sa, Gosseyn oftă. Dar, imediat după aceea, realiză că nu era un sentiment de ușurare cel pe care automat - talamic - îl exprimase. Era încordare. Care se intensifica pe măsură ce mișcarea aceea continuă, îl aducea mai aproape de... de ce? Își aminti fulgerător, cum - ultima oară - fusese scos din capsulă în întunericul compact al laboratorului Dzan. Poale că ființele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
Se ridică în genunchi. Și văzu că, deși aruncase doar o privire rapidă, atunci când ieșise din capsulă, era de fapt o cameră, despre care inițial crezuse că e laborator. Din cine știe ce motiv, identificarea - recunoașterea - îi provoacă o puternică reacție de ușurare. "...Sunt acolo unde am vrut să ajung..." Pe când făcea această constatare, se ridică la fel de fără grabă; încă bănuia că vreo mișcare rapidă ar putea provoca o reacție neplăcută. Stând în picioare, privi în jur, prin camera largă și luminoasă. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
realitate în ea, în aceste împrejurări deosebite, propun ca nimeni să nu treacă prin spațiul cuprins între mine și acea zonă de pe podea la care privesc eu. Gosseyn observă că explicația de ultim moment păru să evoce o senzație de ușurare, ca și cum ceva care fusese neclar, și fără o realitate concretă, devenise ceva foarte real. ...Interesant că, altfel încruntatul Enro, care nu asculta decât de sine însuși, fusese motivat de un moment de tensiune să-și dezvăluie un aspect până acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
aspect pe care trebuie să-l luăm în considerație. Mulți dintre ofițerii superiori cunosc rolul pe care l-ai avut în întoarcerea noastră aici. Ei te respectă. Brusc ea zâmbi, de parcă propria analiză i-ar fi produs un sentiment de ușurare. - Așadar, cred că situația s-a schimbat. Ce părere ai? El spuse cu simplitate: - Sper că-ți dai seama că eu sunt singurul tată pe care o să-l accepte vreodată. La aceste cuvinte, frumoasa femeie, îmbrăcată în mătăsuri, se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913

și pentru Gosseyn. Prezicătorii de pe Yalerta luptau alături de flo-ta Celui Mai Mare Imperiu, iar apărătorii nu aveau practic nici cea mai mică șansă. Șirul amintirilor fu curmat de glasul ironic al Marelui Amiral, în spatele lui: - Prințe, începe adunarea. Cu mare ușurare luă loc la masa lungă a Consiliului. Constată că stătea în stânga amiralului. Rapid, ochii înregistrară și restul scenei. Încăperea era încă și mai mare decât crezuse. Află ce anume îl făcu să se înșele. Pereții constituiau o adevărată planisferă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
ascunzătoare și se îndreptă spre individ. Era la trei metri când celălalt îl auzi. Înțepeni și se întoarse încet. - Vă rog să mă scuzați, domnule, zise. dar am primit ordin să vin să lucrez aici, la acest... Se întrerupse și ușurarea i se citi clar pe față. Spuse: - Credeam că erați unul dintre ofițeri. Părea să fie pe punctul de a-și relua lucrul, dar înfățișarea lui Gosseyn îl avertiză. Poate nu voia să riște. Mâna, cu un gest convulsiv, apăru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
se calmă, deveni mai clară. - Navă prin CR - 94 - 687 - 12 - bzzz - similarizați - Atac convergent - cinci sute ființe umane la bord - bzzz - zero 54 secunde... Capturați. Gosseyn zise cu glas scăzut: - Dar noi suntem atacați de un baraj de roboți. Ușurarea pe care o simți cuprindea orgoliu și exaltare, cât și prudență. Nu trecuseră nici două luni și jumătate de la moartea lui Thorson și se organiza apărarea împotriva asalturilor interstelare. Cei non-A trebuie că și-au dat seama că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
purta până la canapea, lângă Leej, gândindu-se la ce spusese adineauri. Întrebă: - Vezi că ne întoarcem? Încuviință cu părere de rău. - Dar asta-i tot. Depășește înțelegerea mea. Gosseyn dădu din cap, se așeză și o privi. Sentimentul lui de ușurare se atenua. Metoda venusiană de apărare era atât de specială, atât de bine calculată pentru a-i afecta pe cei străini de non-A, încât numai prezența lui salvase nava. Deci, i se arătase că Venusienii posedau o defensivă invincibilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

adînc buricul degetului mare. După o clipă simți cum cineva îi atinge brațul. Regret că am spus asta, îi zise ea potolit. N-am vrut să fiu răutăcioasă. Sînt mai nervoasă decît par. El aproape că izbucni în rîs de ușurare și o trase delicat mai aproape. — Mă bucur că mi-ai spus asta. Aproape mă hotărîsem să cobor din camion și s-o iau pe jos spre casă. — Ești mult prea serios. Camionul o luă pe străzi largi, între grădini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
cînd o voce aspră, ușor ezitantă, spuse: — Pot lua loc? își ridică privirea și o văzu pe fata matăhăloasă în salopetă kaki. Stătea cu mîinile în buzunar, fixîndu-l cu o privire aprigă. — O, da, spuse el cu un sentiment de ușurare. Se așeză în fața lui. Trăsăturile feței îi erau drepte și frumoase, ca ale unei statui grecești, deși avea bărbia solidă și proeminentă. Umerii nu erau drepți, ci cocîrjați, împinși în față. Părul castaniu îi era împletit lejer într-o coadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Rămaseră așa pînă dimineață, lipiți ca două linguri într-un sertar. Au fost treziți de asistenta care făcu patul și o ajută pe Rima să se spele. Lanark se spălă și se bărbieri în toaletă, cuprins de un sentiment de ușurare și fericire. Nu mai mîncase nimic de două zile și-l durea stomacul de foame, dar era bucuros că are un motiv să-și încalce promisiunea făcută sieși, mai ales acum, cănd Rima nu jubila, ci se purta cu delicatețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
violență se pot numi impresii, și sub acest nume aș cuprinde toate senzațiile, pasiunile și emoțiile, așa cum își fac apariția în suflet. Prin idei înțeleg imaginea ștearsă lăsată de cele dintîi în gîndire și raționament... Citi în continuare cu o ușurare sporită, pătrunzînd din ce în ce mai mult într-o lume care, deși făcută din cuvinte și nu din cifre, era aproape matematică prin limpezimea și lipsa ei de emoție. Ridicîndu-și ochii din carte mai tîrziu, văzu printre perdelele în dezordine cum cerul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
s-a întîmplat, Duncan? întrebă domnul Thaw contrariat. Nu vrei să mergi la școala de artă? Nu ești bucuros? — Da. Foarte bucuros. Atunci, de ce boceți? Thaw se ridică și-și șterse fața cu o batistă. — Nu știu. Poate că de ușurare. Domnul Thaw își bătu fiul cu afecțiune sub bărbie cu pumnul încleștat. — înveselește-te! zise el. Și dacă n-o să ajungi un alt Picasso, o să-ți... o să-ți... o să-ți zbor scăfîrlia, așa o să-ți fac. într-o după-amiază caniculară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Nimic nu-i îmbogățea sau încălzea lumea, cu excepția unei fete, iar asta îl rănise mai curînd decît să-l încălzească, creîndu-i un alt tip de disconfort. Dar acum se relaxa, simțind îîn canalul acela obscur din spatele caselor de raport) acea ușurare pe care o trăia în cimitire, în preajma canalului sau în alte părți neglijate ale orașului. Zidurile de piatră de care erau fixate burlane de fier păreau să conțină ceva mai măreț și mai straniu decît își închipuiseră constructorii lor. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
împotriva gîndurilor legate de păduche și împotriva somnului care-i făcea să pară reali, cînd îi apăru imaginea lui Molly Tierney, ca o boare răcoroasă peste o frunte înfierbîntată. Se culcă simțind cum se umple încet cu o senzație de ușurare. Va merge la ea a doua zi și-i va explica foarte calm și fără patos că doar ea putea să-l împiedice să înnebunească. Dacă va refuza să-l iubească, responsabilitatea pentru ce se va întîmpla după aceea îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
gol, doar cu salteaua de sîrmă. Thaw își imagină cum trupul lui cu piept de turturea era dus de tînărul tăcut și îmbrăcat în negru care îi înlocuia cilindrii de oxigen, dar acum era prea fericit ca să simtă altceva decît ușurare. Dorea să vorbească, să facă lumea să rîdă. Cînd sora îi aduse micul dejun, el îl gustă și zise: — Soră! Refuz să mănînc porridge-ul fără un anestezic ca lumea! Repetă fraza mai tare, dar nimeni nu o băgă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
doar după-amiaza, apoi se ridica și privea peretele neterminat, mușcîndu-și buricul degetului mare. Acum nu mai vedea decît forme complicate. McAlpin și Drummond intrară trîntind și bufnind, urmați de Macbeth. Thaw se uită la ei cu uimire, dar și cu ușurare. Sîntem aici, zise Drummond, pentru că am citit în ziare că stai aici și ții slujbe zilnice în care negrii sînt violați de femeile albe. — îți dai seama că sîntem oarecum frînți de oboseală, zise McAlpin. — Criță, preciză Drummond. — Miraculoși, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
trebui. Eu sînt prima fată cu care ai dansat. Pentru prima și întîiași dată. El îi rînji recunoscător și zise: — Mă bucur mult. — îți amintești cum îmi ziceai că sînt? — Din marmură și miere. — Am rămas la fel? — Da. — Ce ușurare! Știi, o să mă mărit cu un avocat luna viitoare. E foarte bogat și sexy, ce-și poate dori mai mult o femeie? Mișcările ei erau în același timp tensionate și vesele, dar el nu le pricepea. — Sînt o femeie îngrozitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
învățat singur în timp ce pictam. Spuneți-le că nu mi-am putut permite ajutoare. Pastorul ezită, apoi spuse ferm: — Termină pictura murală cînd dorești, Duncan. Nu le mai da atenție. Lucrează la ea cît poftești. — Ah! exclamă Thaw, și plînse de ușurare. Pastorul îl bătu ușor pe umăr și-i zise cu blîndețe: Continuă, nu le da atenție. CAPITOLUL 29. Ieșirea Nu mai putea cere bisericii să plătească materialele. Cînd îi mai rămaseră doar zece lire, știu că o să fie total disperat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
nu, nu, nu... m-ați înțeles greșit. în timp ce ochii i se fixară pe fața lui Lanark, propriul lui chip începu să se schimbe. Era plin de vitalitate. Zîmbi și șopti: — Lanark! — Da, zise Lanark uimit. Omul aproape că rîse de ușurare. — Mulțumesc lui Dumnezeu că tu ești! Se aplecă peste tejghea și dădu mîna cu Lanark, spunînd: Nu mă cunoști? Bineînțeles că nu, eram copil pe vremea aia. Eu sînt Jimmy Macfee. Micuțul Macfee al lui mamaie Fleck. îți amintești zilele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
stătea în mijloc. — Intrați. Luați loc. închideți ușa și taceți din gură. Scuzați-mă, vă rog. O să fac un ceai imediat dar nu vreau să-mi neglijez grădina. Lanark închise ușa și se lăsă pe spetează cu un sentiment de ușurare. Razele soarelui PĂTRUNDEAU PRIN GEAMURI, iar mașina părea să-și facă loc printr-o tufă de trandafiri. Frunzele verzi și bobocii albi și grei zgîriau parbrizul și geamurile. Văzu albine aurii-maronii lucrînd în miezul trandafirilor și auzi bîzîitul adormitor, foșnetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
corupt din prea mult noroc. El ne arată un gen de om de succes care stăpînește lumea modernă, dar nu ne arată cît de ticălos de incompetenți sînt oamenii. Tu n-ai nevoie de un asemenea succes. Chiar este o ușurare să te îndrepți spre cartea americanilor despre balenă. Un căpitan vrea s-o ucidă pentru că ultima oară cînd a încercat, i-a smuls piciorul și i-a scăpat. Adună un echipaj cosmopolit, oameni cărora nu le place viața de familie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]