2,252 matches
-
sari-ului. Apoi, dacă îndeplinește toate cerințele unui caracter sănătos și a unor realizări impresionante, dacă părinții ei sunt de acord să suporte toate contribuțiile financiare aferente, dacă ghicitorii hotărăsc că stelele sunt favorabile și plantele compatibile, toți pot râde ușurați, o pot lua de bărbie și îi pot spune că e exact ceea ce căutau, că le va fi ca o fiică în casă. În definitiv, e vorba de familia băiatului. Au dreptul la sentimentul lor de mândrie. Dar familia reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pregătindu-și revenirea. Acum sper ca Roger să-mi calmeze durerea și să mă facă iar fericit. Și Selina are darul ăsta. Ea îmi provoacă durere. Ea mi-o calmează. Sunt fericit? Nu sunt sigur. Cu siguranță, însă, mă simt ușurat acum, când s-a întors. Cel puțin, atunci când e cu mine, nu mai e cu altcineva. După câte se pare, în noaptea aceea am învinuit-o și am alungat-o. Era în noaptea dinaintea plecării mele la New York. Nu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o fantomă. Am deschis ușa camerei de suferință. Shadow era în brațele ei, întins, în suferință - preț de o clipă a avut înfățișare umană, ridicat, prins în capcana unei alte naturi. Curând însă a sărit pe podea, s-a scuturat ușurat și s-a strecurat pe lângă mine în hol, de parcă s-ar fi mulțumit că un pământean adevărat venise să-i ia locul. Nu s-a întâmplat nimic, și totuși s-a întâmplat ceva. I-am ținut mâna, i-am îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Gribb s-a întins imediat. Peste o clipă, dormea deja profund. Fără îndoială că nervii ei, care fuseseră întinși la maximum după moartea lui Ignatius, se răzvrătiseră în sfârșit și ceruseră un răgaz pentru regenerare. Vultur-în-Zbor s-a simțit sincer ușurat. Virgil l-a lăsat singur, spunându-i: — Adună-ți puterile. Asta-i important. S-a îndreptat spre fereastră, ferindu-și privirea de obiectele ciudate de pe pereți, și s-a uitat spre munte. O muscă i se așeză pe obraz. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o înălțare din umeri mentală. La revedere, a spus aghiotantul lui Dota. Am căutat în partea de eu-Grimus și am găsit metoda de a mă întoarce la Trandafir. Peste o clipă eram din nou în camera secretă. Media părea foarte ușurată! Flann O’Toole urca scările, cu pălăria sa de Napoleon, cu mâna stângă ascunsă în haina lungă, închisă cu nasturi, și cu fața roșie de la whisky. Lângă el se afla Cale-Bătută Peckenpaw, cu căciula de raton îndesată pe cap, haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Am trecut peste, urmând să meditez la lucru ăsta mai târziu. —OK. Mi-am scuturat capul ca și cum aș fi ieșit din apă și l-am privit pentru prima oară de când urcasem în mașină. —Mulțumesc. Mă frământ prea mult. — Mergem? Păru ușurat și porni imediat motorul. A tors cu un volum scăzut, ca o pisicuță lucioasă și sătulă; dubița mea era o rablă, o ladă de gunoi jegoasă în comparație cu asta. —Conduci? a întrebat, voind clar să schimbe subiectul. O greutate mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
frică. — James! l-am întâmpinat. Cred că ne ești dator cu două sticle cu șampanie. James păru întâi zăpăcit, apoi îngrozit. — Poftim, le vrei acum? Un pariu rămâne un pariu. Haide, plătește. Sebastian abia acum își intra în rol, vizibil ușurat de atitudinea mea. A durat ceva până când l-am convins pe îndărătnicul de James. După cum am calculat, a cumpăra o sticlă cu șampanie într-un club precum acesta ar însemna să-ți vinzi sufletul. Două l-ar lăsa fără nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și de întâlnirea lui misterioasă. În spatele meu s-a închis o ușă. M-am uitat pe furiș, cu atenție, printr-un tufiș. Simon cobora ușor scările, lăsându-mi destul timp să îi analizez bine chipul. Nu mai era preocupat, ci ușurat, eliberat de griji, de parcă primise niște vești nemaipomenite; părea mai fericit decât îl văzusem eu vreodată. M-am uitat la ceas. Stătuse acolo mai puțin de o oră. A luat-o înapoi pe Primrose Gardens, mergând pe drumul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-mă ce poveste va inventa pentru a se justifica. În hol, am pus la loc pe inel cheile de la apartamentul lui Charles și grămada de chei înapoi în dulap, unde îi era locul. Afară era încă lumină. Mi-am scos ușurată ochelarii de soare și mânușile mici și negre - era prea cald pentru a le purta, chiar și pentru o doamnă ca mine. M-am întors la dubiță, fluierând pentru a mă calma. Imediat cum ajungeam acasă, aveam să beau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și în agonie, transpirată, cu ochii încremeniți. A reușit să bea laptele și i-a înapoiat paharul lui Sebastian. —Cum te simți? a întrebat repede Sebastian. Mai bine... mai răcorit... James a inspirat adânc și toată lumea din jur a răsuflat ușurată. —Mai bine, a bolborosit James, nu mai doare atât de tare... Apoi, de parcă fusese lovit în stomac, s-a prăbușit din nou, vomând încontinuu. Geneviève, cu mâna împrejurul lui Susie, încerca să o convingă să bea ceva - cred că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
călugăriță cu un opaiț ne salută cu o privire funebră, de condamnare. Ajunși În afara incintei, lugubrul canion de piatră și de umbră al străzii Moncada mi se păru o vale a slavei și a speranței. LÎngă mine, Fermín respira adînc, ușurat, și am știut că nu eram singurul bucuros că lăsasem În urmă acel bazar de neguri. Istoria relatată de Jacinta ne apăsa conștiințele mai mult decît ne-ar fi plăcut să recunoaștem. — Ascultă, Daniel. Ce-ar fi să dăm gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mine, tot de trei ori, formula: «Pot acum pe spațiile lichide să pornesc...»” Noimann se supuse din nou și se simți pe jumătate eliberat de greutatea ce-l apăsa În vintre. „Ei”, spuse ciungul, „ați văzut că vă simțiți mai ușurat după ce ați intonat ultima formulă?” Noimann nu-l contrazise. Se simțea un pic mai bine. Crampele se mai răriră. „M-am așteptat, de fapt, la asta”, surâse celălalt. „Dumneavoastră, domnule Paul, sunteți obișnuit să lunecați mereu prin spațiile lichide, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
linii, iar vagoanele care se aflau În spate, deși nu căzuseră și ele, Împinseseră locomotiva Înfrânată pe deasupra traverselor, din traversă În traversă, cale de vreo două sute de metri. În fond, nimic foarte grav, cei trei chiar răsuflă Într-un fel ușurați, directorul ceva mai convins decât ceilalți doi. Ei, da, dar eroismul povestitorului În această catastrofă feroviară care, „i s-a Întâmplat chiar lui În familie“ abia de aici Încolo Începea. El fusese cel care aflase primul despre accident pentru că lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a merge spre centru, a fost: „Prea aglomerat!“, Înainte de a dispărea În scrâșnet de roți. Când un al doilea taxi liber m-a luat În sfârșit, m-am pomenit că-i dau un bacșiș de cincizeci la sută, atât de ușurată și recunoscătoare eram. —Hei, Bettina, pari tristă. Ești bine? Insistasem ca oamenii să-mi spună Bette, și majoritatea așa făceau. Doar părinții mei și portarul unchiului Will (care era atât de bătrân și de drăguț, Încât i se ierta orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
prânz. Nu voiam să vă Întrerup din mica voastră taca-taca, oameni buni, spuse el, În timp ce eu și Penelope Îl Îngânam pe tăcute. Bette, pot să vorbesc ceva cu tine? — Nici o problemă, eu tocmai plecam, spuse Penelope repede, În mod evident ușurată că avea o scuză să dispară fără să vorbească cu Aaron. Bette, vorbim mai târziu. Și Înainte să apuc să-i răspund, dusă a fost. —Aaaauzi, Bette? —Da, Aaron? Semăna atât de mult cu Lumberg, din Office Space Încât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-mi-se În piept. —Ăă, sigur. Bine, n-o să uit. Brusc, mi-a venit s-o strâng În brațe. —Excelent. Mă bucur așa de mult pentru tine! Neapărat să mă ții la curent. Începem? Da, hai, am spus pe nerăsuflate, ușurată că această discuție ciudată se apropia de final. O să-mi povestești despre Listă, nu? —Da. Lista. Instrumentul esențial care asigură succesul unei firme. Nu suntem nimic fără cei care au grijă de clienții noștri, așa că mi-am petrecut mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
că avem cu toții nevoie de un loc care să fie, Înțelegi, un... știi tu, cum Îi zice? Un loc unde să te relaxezi. —Un sanctuar? m-am oferit eu, dornică să ajut. —Corect. Dădu aprobator din cap, În mod evident ușurat. Cantitatea de produse din părul lui era de-a dreptul copleșitoare. Din păcate, Înainte ca această discuție fascinantă să se Îndrepre spre sfârșitul său logic - acela În care cel mai probabil Danny Își va fi amintit până la urmă numele propriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Ceea ce nu era greu, având În vedere că el, probabil, nu-și dorea decât să se prostească În fața aparatului de fotografiat. Se descurca grozav cu replicile insinuante, dar nu făcuse niciodată nimic ca să le pună În practică și părea aproape ușurat când Îl goneam și plecam singură În fiecare noapte. Nu avusesem prea mult timp să mă gândesc la asta, dar am bănuit că avea un fel de iubită ultrasecretă (sau cinci) pe care o ținea sechestrată și-i convenea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-ul și să Încep să candidez la alte slujbe când Kelly a luat o Înghițitură și și-a dres glasul. —Bette, promite-mi că ceea ce-ți voi spune acum nu va trece niciodată dincolo de camera asta. Am respirat zgomotos, ușurată. Nu părea Începutul unui discurs de concediere. —Bineînțeles, am spus, cuvintele rostogolindu-se cu o nerăbdare grăbită. Dacă-mi spui să nu vorbesc despre asta, atunci bineînțeles că n-am s-o fac. — Am luat prânzul zilele trecute cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să zici că petreci atât de mult timp acolo Încât a devenit un fel de birou pentru tine! Mda, categoric știu ce vrei să zici. Așa e și pentru noi, nu-i așa, Bette? Chicoti și Începu să bea, părând ușurată că rezolvase misterul. Sammy avu o tresărire când Îmi auzi numele, dar nu-și luă ochii de pe fața Elisei, ca și cum i-ar fi fost fizic imposibil să-și abată privirea. Trecură zece secunde bune până când Își Întoarse Încet capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Sammy, Îndepărtându-se de mine. Ce, nu poate să găsească singură baia? Trebuie să fug. Stai, rezolv eu, am spus și i-am strâns mâna. Isabelle, aici! E aici. Capul Isabellei se răsuci și, când ne văzu, păru mai Întâi ușurată și apoi derutată. Mă ignoră total și i se adresă lui Sammy: — Te caut de-un secol, se plânse ea, uitând În mod evident că eram și eu acolo și apoi renunțând la tonul plângăcios când Își aduse aminte. —Scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
moment nu aveam nici un plan realist În privința asta. Știam că trebuie s-o sun pe Abby și s-o Înfrunt direct, dar până și gândul că o să-i aud vocea mă Îmbolnăvea de groază. Desigur, Philip Își ținuse gura; era ușurat, probabil, că fotografia prezenta indiscreția mea - chiar dacă asta Îl făcea să pară un fraier a cărui iubită Îl Înșela pe față sau, după cum Îl numise Will, un Încornorat. Cel puțin nu era o poză cu vizita lui la echipa cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dacă mi se pare tentant. Ei bine, nu știu la ce mă așteptam, dar oricum nu la asta. Din fericire, mi-am amintit cum ar fi trebuit să reacționez. —Felicitări! am spus, automat. Sunt vești excelente, nu-i așa? Păru ușurat. — Da, sigur că da. Dar chestia e că, dacă vreau să mă bag În asta, o să lucrez ca un nebun. Vor să le dau un proiect cu toate ideile mele de posibile spații, teme, decor, chiar și posibile ajutoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
înălțări, înfrângeri și biruinți, și aceasta depinde de cum îți interpretezi rostul tău, departe de Dumezeu, sau în slujba Sa și a iubirii aproapelui, îmbrăcat în giulgiul muncii și veșnicei dăruiri, cu sufletul urcând și trupul coborând. Am plecat cu sufletul ușurat, încărcat de emoții și planuri viitoare. Am privit înapoi Fortul 13 Jilava. Părea un imens cavou, cu celule reci, întunecate și umede. Aici au pătimit și au murit mulți legionari. Fortul 13 Jilava, neagră văgăună, ascuns cimitir, a devorat strop
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
se gândească și apoi să vorbească. Domnule, eu nu cred că Upshaw e în stare să omoare un om. L-am criticat pentru ce-a făcut cu Niles alaltăieri-seară și eu zic că a reacționat ca un polițist adevărat. Părea ușurat de faptul că Niles nu mai face parte din echipa lui de la Omucideri. Și știm cu toții cât de implicat a fost Niles în scandalul Brenda Allen. Am auzit că era unul din cărăușii lui Jack Dragna și m-aș uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]