2,430 matches
-
buzunarul de la cămașă. Ăsta fu singurul lucru cu care se alese de la elefant, În afară de conștiința singurătĂții. În seara aia, după operațiunile de măcelărire, taică-său veni lîngă foc și Încercă să vorbească cu el: — Davey, să știi că era un ucigaș. Juma spune că nimeni nu mai știe cîți oameni a omorît. — PĂi și ei au Încercat să-l omoare, nu? — Normal, la ce colți avea. — Și-atunci cum tot el e ucigașul? — Bine, cum vrei tu. Îmi pare rău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu el: — Davey, să știi că era un ucigaș. Juma spune că nimeni nu mai știe cîți oameni a omorît. — PĂi și ei au Încercat să-l omoare, nu? — Normal, la ce colți avea. — Și-atunci cum tot el e ucigașul? — Bine, cum vrei tu. Îmi pare rău că te-ai neliniștit atîta din cauza lui. Aș vrea să-l fi ucis și pe Juma. Cred că deja mergi prea departe. Știi bine că Juma e prietenul tău. — Nu mai e. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
macabru se aude, probabil din camera de alături. Dintr-odată, mă simt inundată de un val de milă pentru victimele jalnice din filmele cu criminali în serie, pentru victimele care abia au timp să țipe și să se zbată, în timp ce ucigașul cu cagulă pe față se apropie de ele cu un satâr în mână. Aproape că e mai sigur să stau aici, tremurând, afundându-mi fața în umărul lui Daisy, decât să fac ceva care să-mi grăbească moartea groaznică. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a achitat niște socoteli mai vechi. Posibil să fi fost trimis de vreun ștab pe care colonelul l-a tras pe sfoară. E posibil să fi fost un comiliton de-al lui din legiunea străină, cu dușmănii vechi. Sau vreun ucigaș algerian plătit. Pesemne povestea cu tezaurul Templierilor era doar un episod secundar din viața colonelului nostru. Da, știu, lipsește mapa, mapa roșie sau maronie, cum o fi fiind. Ai făcut bine că m-ai contrazis, așa era clar că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
țâșni caseta de la yahoo insider, cu ultimele noutăți din lume: în Irak, o mașină-capcană explodase în fața sediului poliției din Bagdad - 15 uciși și 30 de răniți. In Statele Unite, un student mitraliase doi profesori și zece colegi, apoi își zburase creierii. Ucigașul, se descoperise ulterior, scria piese de teatru violente, pe care le citise în cercul literar al facultății, dar fuseseră respinse. Închise fereastra și îi apărură mesajele off-line: Ionică Moldovan, din Spania, fostul coleg al lui Leo, îl atenționa că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Dănuț. Păi..., una era a sărăcuțului de Horus. Care zicea, textual, vă rog să mă iertați: "Băga-mi-aș scula în capul tău, de găozar prost! Neamul lui Manivelă!" Drăgălașul de el! Ailaltă, răgușită, era a ăluia, a lui Ghiță Ucigașul, lepra sadică, care spunea: "Hai sictir, hramul cui te-a-nchinat, de găină beată, taci, odată, că-ți iau gâtul!" Clar, primul era Horus al meu, fără nicio umbră de-ndoială! Iar celălalt, la fel de clar, pare să fi fost nea Ghiță, in
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
limpede, mie-n sută și se coroborează și cu rapoartele de eveniment! Una din două: Sau i-au ucis derbedeii ăștia iresponsabili, pe Sile și pe pici, după ce l-au scopit pe ăla, pe Nae..., ori sunt în cârdășie cu ucigașii! Poate fac parte, toți, dintr-o sectă periculoasă! Poate s-au dedat la drăcării! Dacă nu, de unde să cunoască dumnealor atâtea amănunte și detalii, pe care noi abia ce le-am aflat, adineauri, prin dispecerat? raționează detectivistic Mânecuță. Altceva mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de cerneală. Ba nu, nu de cerneală... Un falx. Un falx thracic, precizează Dănuț doct, numele instrumentului. Moartea! gândește Fratele. Deci, s-a terminat... Nu. Nu este Moartea. Este Astaroth! grăiește Îngerul. Sephirahul devorator de oseminte. Regina stolului de asasini. Ucigașul androgin suprem, din inima tenebrelor. Nici bărbat, nici femeie, ci personificarea urii și a unicei plăceri cumplite de a omorî, de a stârpi orice alcătuire binecuvântată de Creator, cu duh de viață! Întotdeauna am crezut că Moartea este aceea care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Își luă toporul de la Ilie, zicând cu un glas hîrîit: ― Hai, du-te și tu, Ilie, că poate să mai fie caldă! Oamenii îl priveau cu o curiozitate speriată. Ileana însă izbucni: ― Aoleu, să știți c-a omorât pe conița!... Ucigașule! Ucigașule! ― Aoleu! făcu și Petre. N-oi fi făcut una ca asta, Toderiță? Toader Strîmbu răspunse liniștit: ― Ba a murit ca un pui de găină, zău așa! Cum am strîns-o nițel să nu urle, cum n-a mai suflat... ― Aoleu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
luă toporul de la Ilie, zicând cu un glas hîrîit: ― Hai, du-te și tu, Ilie, că poate să mai fie caldă! Oamenii îl priveau cu o curiozitate speriată. Ileana însă izbucni: ― Aoleu, să știți c-a omorât pe conița!... Ucigașule! Ucigașule! ― Aoleu! făcu și Petre. N-oi fi făcut una ca asta, Toderiță? Toader Strîmbu răspunse liniștit: ― Ba a murit ca un pui de găină, zău așa! Cum am strîns-o nițel să nu urle, cum n-a mai suflat... ― Aoleu! făcu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
excepție, inclusiv femeile și copiii, să fie adunați degrabă în curtea și grădina primăriei, pentru cercetări. Apoi, cu concursul aghiotantului, un sublocotenent tânăr și timid ca o fecioară, medită un plan metodic de lucru pentru a descoperi fără întîrziere pe ucigașii Nadinei și ai lui Miron Iuga, pe criminalii care au mutilat pe fiul arendașului Platamonu, pe incendiatorii conacelor, pe cei ce au lovit și dezarmat pe jandarmi, pe cei ce au furat și în sfârșit pe cei ce au participat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și închiși. Se clătina, parcă în fiece clipă ar fi fost să se prăbușească. ― De ce te-a împușcat boierul, hoțule? întrebă ofițerul. Ai ridicat mâna asupra dumnealui, nu-i așa?... Ai vrut să-l omori, ai?... Tu ai fost capul ucigașilor! Trifon gemu ceva neînțeles. ― Dar plutonierului de ce i-ai smuls arma?... De ce I-ai lovit?... Spune, tîlharule! Îl plesni cu cravașa peste capul ciuruit de răni vii. Omul scoase un urlet înfiorător, ca și când i s-ar fi dezghiocat carnea, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fu reluat de mai multe glasuri, iar soldații începură să lovească în dreapta și în stânga pe spinările încovoiate, repetând speriați: ― Jos!... Jos!... Prefectul renunță la continuarea admonestării. Se trecu îndată la interogatoriul lui Toader Strîmbu pe care Boiangiu îl indicase ca ucigaș al Nadinei. ― Spune cum ai omorît-o! zise prim-procurorul. ― Apoi, domnule, eu n-am omorât pe nimeni și nu-s vinovat! răspunse țăranul cu fața pământie. ― Atunci cine a omorît-o? ― Eu nu știu, domnule! Poate Petrică a Smarandei, că el
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la Toader: ― Ce ți-a făcut ție cucoana asta bună și frumoasă, nemernicule, de ai omorît-o? ― Eu n-am omorît-o! tăgădui țăranul cu îndărătnicie. Sosi și convoiul de țărani din Lespezi, escortat de soldați. Primul-procuror Grecescu, ambițios să dovedească pe ucigașul doamnei Iuga, luă repede pe noii veniți să-i spuie ei adevărul, fiindcă în satul lor s-a întîmplat omorul și nu se poate să nu știe cine a omorît-o. Ileana mărturisi îndată: ― Nea Toader a omorât pe conița, domnule
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
era ocupat cu pregătirile de înmormîntare, a socotit potrivit să nu-l încurce cu prezența lui. Auzind împușcăturile din fundul grădinii, întrebă încet pe Baloleanu, care, spre a-și arăta energia, răspunse cu o nepăsare firească: ― Nimic... A fost împușcat ucigașul doamnei Iuga... Matei Dulmanu mărturisindu-și vina, procurorul Grecescu îl declară arestat pentru a fi trimis în judecată tribunalului. Maiorul însă protestă: ― Pardon, domnule procuror! Până la judecată, bătaia e mai sfîntă!... Caporal, numără-i și ăstuia douăzeci și cinci! Și, pe când Matei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
simplu să arunci răspunderea dramei în cârca unuia cu care putea discuta, ca Ash, mai lesne decât în seama creaturii care se găsea în afara tuturor normelor admise. Ce tip ciudat, Ash, ăsta! Dar comportamentul lui nu era cel al unui ucigaș... ― Vreau doar să știu ce se întâmplă, încheie el cu disperare. Ofițerul științific își desfăcu mâinile și se uită îndelung la consola înainte de a răspunde. ― Nu știu despre ce vorbești. Și nu-mi pasă de insinuările dumitale. Creatura este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la ei. Lovitura de cuțit dată a ucis-o pe loc. A fost găsită de o femeie care a anunțat familia Dorei. În câteva ore, satul a aflat cumplita tragedie și se punea întrebarea cine a făcut omorul, cine era ucigașul Unele fete din sat știau de flăcăul care o amenința pe Dora că-i va fi nevastă, A fost căutat, dar nu a fost găsit acasă. A doua zi, părinții l-au găsit spânzurat în podul casei. Medicul director a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
o deosebită măiestrie artistică. Uneori se trece cu vederea că, foarte probabil, gesturile acestei femei au fost relatate marilor preoți cu care Iuda a încheiat afacerea. Deci, nu numai că Iuda și-a luat răsplata conducându-i pe soldații și ucigașii plătiți de marii preoți către locul de rugăciune personală a lui Isus, dar le-a oferit și o mărturie despre ceea ce Isus a învățat și despre felul cum îl considerau cei care îl urmau. Ungerea lui Isus de către femeie era
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
la revoltă (23,5). De asemenea, Luca povestește episodul interesant al întâlnirii dintre Irod Antipa și Isus și reluarea prieteniei dintre Pilat și Irod (23,6-12). Totodată, Luca scoate în evidență contrastul dintre nevinovăția lui Isus și cererea mulțimii ca ucigașul Baraba să fie eliberat. Cea de-a patra Evanghelie zugrăvește destul de diferit procesul lui Isus, în special în momentul când se află în fața lui Pilat. După ce este arestat, Isus este dus mai întâi la Ana, precedentul mare preot, socrul lui
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
un oficial roman renunță la biciuire, deseori un preludiu al răstignirii, și-l eliberează pe criminal. Într-un scenariu puțin diferit, Pliniu cel Tânăr, guvernatorul Bitiniei (în Asia Mică) în zilele împăratului Traian (circa 110 d.C.), face referire la iertarea ucigașilor, prin care „acei oameni au fost eliberați ca urmare a cererii lor adresate proconsulilor sau locotenenților lor” (Epistole 10.31). În sfârșit, în Mișna (circa 200 d.C.), o colecție revizuită și publicată a legii iudaice orale, se spune că „ei
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Curtius Rufus, Istoria lui Alexandru cel Mare 4.4.17), iar succesorii săi au continuat această practică. Nu e de mirare, așadar, dacă, în timp, romanii au apelat și ei la această formă de execuție. Ea era rezervată în special ucigașilor sau sclavilor răzvrătiți (și din acest motiv era cunoscută ca „pedeapsa sclavilor” sau, în latină, servile supplicium). Primul său scop era de a descuraja răzvrătirea. Probabil mulți cititori nu știu că, înaintea romanilor, și autoritățile iudaice au practicat răstignirea. Cazul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
tale” (Semahot 12.9; cf. Semahot 3.2). Obiceiul de a lăsa un interval de douăsprezece luni de la prima la a doua îngropare este atestat și de literatura rabinică (cf. Talmudul babilonian, tratatul Qiddushin 31b). Regulile se schimbau în cazul ucigașilor care au primit pedeapsa capitală. Ei trebuiau să fie îngropați decent, dar nu într-un loc de cinste, ca de exemplu mormântul familiei. Această rânduială o învață cele mai vechi scrieri ale rabinilor: „Ei nu îngropau (pe ucigașul osândit) în locul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în cazul ucigașilor care au primit pedeapsa capitală. Ei trebuiau să fie îngropați decent, dar nu într-un loc de cinste, ca de exemplu mormântul familiei. Această rânduială o învață cele mai vechi scrieri ale rabinilor: „Ei nu îngropau (pe ucigașul osândit) în locul de înmormântare al părinților săi. Însă Sinedriul păstra libere două locuri de îngropare, unul pentru cei decapitați sau sugrumați și unul pentru cei lapidați sau arși” (Mișna, tratatul Sanhedrin 6.5); „Niciun cadavru și nici oasele unui cadavru
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de adăugat - dintr-un loc de cinste într-un loc infam. Dar, dacă este vorba de mormântul familiei, este permis să fie dus chiar dintr-un loc de cinste spre un loc blestemat” (Semahot 13.7). Nu doar trupul unui ucigaș nu trebuia îngropat într-un loc de onoare, dar nu era permis nici doliul public pentru cel executat: „Ei obișnuiau să nu facă doliu [deschis] [...] pentru că doliul are loc doar în inimă” (Mișna, tratatul Sanhedrin 6.6). Poporul iudeu credea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Resuscitarea - se credea - nu mai era posibilă. Acestea sunt obiceiurile de înmormântare ale poporului evreu. Dar, și-a îngropat poporul evreu întotdeauna morții? Era înmormântarea importantă pentru ei? Erau în stare să-i lase neîngropați pe unii dintre semeni precum ucigașii osândiți? Necesitatea înmormântării În universul mediteranean al antichității târzii, îngroparea corespunzătoare a morților era privită ca o datorie sacră, în special în cultura și religia poporului evreu. Primul motiv îl constituia chiar prețuirea celui mort. Însemnătatea grijii față de morți și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]