2,409 matches
-
de obiecte vechi de mii de ani. Toate au o trăsătură comună: confirmă continuitatea evreilor pe acest teritoriu... Maggie desfăcu o altă sticlă de whisky în miniatură. Poate era doar o coincidență: Guttman și Nour erau amândoi arheologi, amândoi naționaliști, uciși amândoi într-un interval de douăzeci și patru de ore. Citi mai departe. ... era autodidact, dar a ajuns o autoritate respectată în domeniul esoteric al inscripțiilor antice. A depășit oare limite atât etice, cât și legale pentru a-și aduna tezaurul? Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era într-un club. Uri încercă să-i explice situația, dar era zadarnic. Trebuia să se ducă acolo. Pe drum, Uri porni știrile radio. La finalul fiecărei relatări, făcea o traducere sumară. Violențe pe Malul de Vest, câțiva copii palestinieni uciși; tancurile israeliene intrau din nou în Gaza; alte rachete ale Hezbollahului în nord. Negocierile cu palestinienii înghețaseră. Maggie scutură din cap: se dezlănțuia un dezastru. Apoi: „Un sondaj din America îl plasează pe președinte cu cinci procente mai jos. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
disperată de a trage pe dreapta. Doar dacă. Unde zicea Uri că a făcut armata? La serviciile de informații. Era singurul care știa tot ce știa ea. Nu pomenise nimănui numele lui Kishon și iată-l acum mort, aproape sigur ucis. Avusese o încredere imediată și oarbă în Uri. Poate că greșise. La urma urmei, se mai înșelase în privința oamenilor până atunci. I se făcu greață, iar palmele îi deveniră lipicioase de transpirație când se uită la el. Se gândi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Rețeaua Creștină de Difuziune duminică noaptea... izbucnirea violenței în zona Muntelui Templului astăzi, după ce forțele de ordine israeliene interveniseră cu gaz lacrimogen asupra adoratorilor Moscheii Al-Aqsa, doi palestinieni morți, un adolescent... atacarea unei mașini străine în afara așezării Ofra, doi pasageri uciși, unul în vârstă de doisprezece ani... Maggie își trecu degetele prin păr, regretând din nou că se lăsase de fumat. Dumnezeule, și-ar da viața pentru o țigară acum. Își adună curajul pentru cel de-al treilea mesaj. Edward: fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
restul: tăblița, mesajul video de la tatăl său, tunelele. Uri era convins că erau aproape, dar nu îndeajuns de aproape. Și crezi că tatăl meu știa unde era ascunsă tăblița asta? —Poate că da. După tatăl meu, a fost prima persoană ucisă. Cineva și-a închipuit că știa ceva. Mustafa Nour, care îl privise tot timpul pe Uri direct în ochi, se uita acum la Maggie, ca pentru a cere o confirmare. Ea încuviință din cap. Știi, spuse el în final, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Fifth Avenue nu se compară cu Champs Élysées, arhitectura e mai frumoasă la Paris. Însă oamenii sunt mai vii aici. Mi-e dor de tine. Parcă ai fi plecat la război și eu ți-aș scrie scrisori. Nu te lăsa ucis. Întoarce-te viu.“ Închise laptopul și se duse la culcare. În noaptea aceea visă că se rătăcise prin New York Încercând să-și găsească propria casă, dar când se uită spre est, În loc să vadă East River, zări un canion mare, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un ochi, sînii mamei au fost făcuți zob cu ciocanul, iar bebelușului i s-a tăiat nasul cu dalta. — Știu cine făcea toate astea, Îi spune Maggie lui Wakefield, de acum fascinat de această alegorie neobișnuit de bogată. Prietenii băiatului ucis, adolescenți ca și el. Ei au rămas credincioși realismului. Nici unul dintre ei nu avea tată acasă. Familia Tipică a fost Îndepărtată, În cele din urmă, de edilii orașului și toată lumea s-a făcut că nu vede. Acum mai rămăsese numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
senină, soarele apune frumos până și pe un câmp însîngerat de război. N-am dreptul, oare, să văd doar soarele care apune pe o asemenea câmpie, evitând sîngele? ― E cam trist acest drept, Galilei. Dacă nu ești de partea celui ucis, vei fi de partea celui care ucide. ― Uneori, mi se pare că diferența dintre Nero și destin e numai o problemă de termeni... de ce zîmbești? ― E a doua oară când pomenești numele lui Nero. ― Și de ce te surprinde? ― Credeam că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a dreptul halucinant ce s-a întîmplat cu împărații romani de după Marc Aureliu... Commodus, care în fiecare dimineață înjunghia un tigru, a fost găsit strangulat în baie de garda pretoriană. Succesorul său a fost găsit și el după două luni ucis. Caracalla a fost înjunghiat. Eliogabal, ucis din ordinul bunicii sale. Alexandru Sever, ucis în cortul său. Maximinus, care era înalt de peste doi metri și avea degetele atât de groase încît purta ca inele brățările soției sale, asasinat de soldați, Gordian
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mele. Dar tu, tu ai fi în stare să înfrunți rugul? ― Nu știu, Galilei. Însă nu ne place să vedem în alții ceea ce vrem să combatem în noi. XXVIII ― Am vorbit despre Nero și m-am visat Nero. ― Ai și ucis, Galilei? ― Le țineam un discurs romanilor, înainte de a da foc Romei. Ei mă ascultau împietriți. "Mă uit cu scârbă la voi ca la niște șobolani și mă gândesc cum veți arde peste câteva ceasuri, după ce voi incendia Roma. Nu încercați
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
la noi circumspect. Am încercat să-l readuc unde voiam scoțând din desaga atârnată de gât cei doi bani de aur și ademenindu-l cu ei. A venit imediat aproape. - Ești nebun? Ascunde-i repede! Vrei să fii jefuit și ucis? Am strâns banii în pumn, în timp ce el părea să nu-și mai poată desprinde ochii de la acel ascunziș. Ne-a însoțit în afara pronaosului, într-un colț din spatele turnului din stânga. A adoptat poziția celui care are de-a face cu indivizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
soția și cei doi băieți, în timp ce Rotari i-a luat casa în primire, luând cu sine toate lucrurile bunicului. A venit cu el și Hermelinda, care avea grijă de skala fratelui ei, cupa decupată din țeasta celui mai valoros vrăjmaș ucis. Eu am redactat hârtiile prin care sclavii și bunurile lui Faroald treceau în posesia lui Rotari. Prin voința bătrânului, doi din cei zece cai ai săi i-au revenit lui Ariald, șapte lui Rotari și unul mie. Tot în acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mare, dureri, teamă și foame. Nici unul dintre noi nu era obișnuit să-și procure hrana de unul singur, vânătoarea pe care o practicaserăm ținând mai mult de distracție: foarte curând ne-am dat seama că, în timpul partidei, meritul pentru prăzile ucise a fost aproape întotdeauna al slujbașilor care ni le scoteau în bătaia armelor. Unde mai punem că armele noastre erau puține: doar două spade și trei sulițe. Vânatul a fost pe măsură: câțiva iepuri, ceva potârnichi și prepelițe, pierzând mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe care pasagerii o luau rareori. Emma nu o luă. Mama nu citea niciodată ziarele. Zicea că tot ce se Întâmplase era bun Întâmplat, iar ce nu se Întâmplase nu se Întâmplase. Și oricum, sunt doar știri urâte și morți uciși. În tunelurile calde ale metroului, sub pământ, era deja vară. Mama Își scoase blana, punându-și-o pe umăr. Purta maleta vișinie cu un decolteu Îndrăzneț. Mama avea aproape patruzeci de ani. Și după părerea Valentinei Îi arăta pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o dezamăgească pe Valentina. Dar de-acum nu mai putea să-i facă pe plac. Răzbunarea lui nu prevedea prizonieri. Amândoi. Trebuia să-i răpească pe amândoi. Pătuțurile goale. Tăcerea chinuitoare. Casa jefuită. Zilele fără sens. Trecutul fără remediu. Viitorul ucis. Trebuie să sufere cum am suferit și eu. Și să-și repete În fiecare zi că am luat copiii din cauza ei, În locul ei. Nu, răspunse neînduplecat, trebuie să vină și el. Se Îndreptară spre grupul de copilași care Își pierdură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
știa ce este groaza, iar sentimentele lui Stroe l-au impresionat și i-au intrat ca un par în beregată. Așa s-a hotărât să-l ajute. Dar deja era închis în trapezăria mănăstirii, unde erau de obicei torturați și uciși condamnații. Îi era frică lui Stroe și milă lui Zogru, iar frica lui Stroe l-a făcut pe Zogru să se gândească la moarte. Mai ales la moartea oamenilor, care rămâneau țintuiți și-ncepeau să se umple de viermi. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
O, zei. O, cerule. O, Mamă. De ce mai trăiesc? CAPITOLUL OPT Am fost prima de care au aflat. Propria mea mamă a țipat văzându-mi corpul plin de sânge. A căzut la pământ și a început să-și bocească copilul ucis, iar corturile s-au golit ca să afle de ce se văita Lea. Dar Bilha m-a dezvelit și m-a ajutat să stau în picioare, în timp ce Lea se holba - la început îngrozită, apoi ușurată și până la urmă ca lovită de trăsnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar femeia nu putea fi oprită, nu înțelegea aluzia când căscam și nici chiar când închideam ochii. - Închisoarea din Teba nu e ceva de care să râzi, a continuat ea cu un aer sumbru. O groapă hidoasă unde bărbații mor uciși, dar și de disperare sau febră. O groapă plină de nebuni și de cuțitari. Însă temnicerului i-a fost milă de clientul lui cel frumos, care nu era nici furios, nici nebun. Curând a ajuns să ia masa cu canaanitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
strecură În biroul surorii lui și recuperă ziarul din coșul de hîrtii. Își trecu ușor degetul peste fotografia lui Yvonne, buchisi textul literă cu literă, cum fac copiii cînd Învață să citească, descifră banderola care vorbea de cei doi bebeluși uciși și Începu să clatine din cap, cu ochii holbați... Gwen era gata să urce În mașină, cînd o camionetă de livrare, care arbora numele de Le Bihan scris cu litere mari pe cele două laturi, se așeză cu bună știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gurii că o idee neagră Îi umbla prin cap. Marie simți că el Încearcă să-i Împărtășească gîndurile, dar cum să-i explice... - Am... CÎnd Yvonne a povestit ce s-a Întîmplat În golful Jefuitorilor, cînd a vorbit despre femeia ucisă, și tot sîngele ăla... eu am... Șovăi iarăși, temîndu-se ca el să nu fie sarcastic, dar atenția pe care i-o arăta o Încurajă să continue. - Preț de o clipă, am avut senzația că trăisem această scenă... În fine. Frînturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
puțin, căldura Îl părăsea. Acum, era aproape rece. Sunt oameni care trăiesc șaptezeci sau chiar optzeci de ani cu gândul că există mereu ceva nou, că aventura Îi așteaptă, cum se spune, la colțul străzii; până la urmă, aproape că trebuie uciși, sau măcar schilodiți bine, ca să le vină mintea la cap. Nu era cazul lui Michel Djerzinski. Viața lui de om, și-o trăise În general singur, Într-un vid sideral. Contribuise la progresul cunoașterii; era vocația lui, felul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Și pentru că nu‑și putea deschide complet pleoapele, expresia de alarmă din ochi nu era vizibilă decât pe jumătate. Poate că medita asupra acestui fapt, asupra direcționării fizice a vieții, asupra nenumăratelor căi pe care poți fi vătămat, rănit, chiar ucis - o linie de gândire total neobișnuită pentru el. O infirmieră se ivise pe neașteptate și mecanicul (un tehnician de la spital) stătea pe lângă ea ca o ustensilă de rezervă. Ravelstein era ridicat peste marginea patului și apoi coborât, foarte Încet, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
adevăr un detașament foarte special - compus din deținuți ale căror îndatoriri erau să-i păstorească pe condamnați până intrau în camerele de gazare și apoi să le târască afară cadavrele. După ce își terminau treaba, cei din Sonderkommando erau ei înșiși uciși. Prima îndatorire a succesorilor era să se descotorosească de rămășițele lor pământești. Gutman mi-a spus că de fapt mulți se ofereau voluntar să facă parte din Sonderkommando. — De ce? l-am întrebat eu. — Dacă ai scrie o carte despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
vor mai pune vreodată piciorul în Whipie. Vor fi excluși din comunitate. Vor fi niște căpușe pe care merită să le strivești. Au dispărut atâția dintre ai noștri, frații mei, încât am pierdut șirul. Câți dintre voi n-au rude ucise de oamenii lui Jo, sau ai lui Humphrey, sau ai ticălosului de Frank Sun? Vreți ca ei să fi murit în zadar? Pentru ce? Pentru ca voi să dați bir cu fugiții, să vă ascundeți în lumea din afară, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
prafului, timp în care soldații de sus cereau informații de la cei din curte, însă aceștia, nedibuind nimic în ceața gălbuie și groasă, dădeau unii peste alți și, ocazional, trăgeau în cei pe care nu-i recunoșteau. Mulți dintre cei astfel uciși fuseseră răniți dinainte de gloanțele celor de la balcon și se târau în semiconștiență, gemând, prea ocupați cu durerea lor ca să răspundă la strigătele de identificare ale camarazilor. După cinci minute, curtea redeveni vizibilă. Abia acum se putu observa carnajul la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]