2,898 matches
-
ce-veam și îmi aparținea... Ochii tăi priveau râzând la mine Și-ți erau suficiente flori, Buzele-mi de dragoste roș-pline Alergând pe trupul tău,...în zori. Poate că eram îndrăgostită, Poate că erai și tu copil- Ți-ajungea privirea mea uimită Mai mereu, de chipul tău subtil; Nu te încerca nicicum păcatul, Nu mă încerca de pofte dor Și ne mângâiam unul pe altul, Cu aripi de Înger Călător... Iar de-ntarziai, vroiam Iubire , În științe luuungi sa îmi petrec timpul-
POATE de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341135_a_342464]
-
DOUA- PRIMUL FRAGMENT. Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 1391 din 22 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Negustorul Hasim din Rekem bătu la poarta care se înălța în fața sa. Știa oricum foarte bine cine locuia acolo și rămăsese foarte uimit când aflase, nevenindu-i să creadă. Îl întrebase pe cel care îi dăduse vestea dacă era sigur că adresa era corectă iar slujitorii săi îi dăduseră răspuns că nu era nici un dubiu și că omul pe care Baraba îl trimisese
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341129_a_342458]
-
privire dezgustată în jur și plecă fără să mai zică nimic. Burnesha privi mulțumită spre cele cinci amazoane și le apostrofă: - Ei, voi. Hai, cărați-vă și faceți-vă bagajele. Anunțați-o și pe Melestri... - O amazoană-soldat? o întrerupse Liliana uimită? - Ți se pare că te-a întrebat cineva ceva? Ai auzit tu cumva să fi zis altceva regina ta? Liliana se retrase într-un colț, încercând parcă să se ascundă în umbră. Burnesha continuă satisfăcută: - Și... luați-vă niște haine
CAPITOLUL I de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341171_a_342500]
-
a jocului, de 30 de secunde, puteai de asemenea să agăți robotul de o ștangă din partea de sus și să rămână prins. Asta era proba cea mai dificilă, noi am fost singura echipă care am reușit să ne ridicăm, erau uimiți coreeni. De ce? Pentru că roboții noștri erau foarte grei, de 20 de kilograme, și, de obicei, roboții foarte grei nu se ridică”, spune Ionuț Panea. Fiecare dintre cele două echipe care au mers în Coreea a avut câte trei membri: doi
Roboții români care au cucerit lumea. Cum ar putea ajunge cluburile de robotică în liceele din România () [Corola-blog/BlogPost/337975_a_339304]
-
moment dat să tremuri tot. Numai bine când îți vine să înjuri și să abandonezi, dintr-o dată îl auzi pe Gonzalez zicând: don’ț worry if you start shaking, it’s a sign it’s working - keep it up. Rămâi uimit cât de sincronizate pot deveni fimulețele descărcate. În plus, poți face ranking după fiecare sesiune, să-ți adaugi prieteni și să vă întreceți în toate badge-urile și achievement-urile posibile. Da, poate deveni competitiv, dar pentru un scop nobil. Mai mult
Antrenor personal la îndemâna oricui [Corola-blog/BlogPost/100829_a_102121]
-
multicolore, Cerul tot e-un șevalet zugrăvit cu multe role. Seara-și scutură cortina, stele privesc în lac, Visele îmi stau aproape vor să-mi facă iar pe plac Ascult inima cum cântă o vioară-și poartă struna Răvășită și uimită mi-a intrat pe geam și luna. Din a caselor căciulă, fumegă un horn păreri A rămas în urma ziua... vorbim astăzi despre ieri. Rugăciunea-și poartă pașii înainte de culcare Chiar în brațele icoanei, lângă inimioara Mamei! Ochii caselor se-nchid
LACRIMĂ DE TOAMNĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344385_a_345714]
-
o căsuță. Ocrotitor, străjer domnesc, un măr... Tiptil își strecoară rădăcinile pe sub temelia ei luând-o pe palmă și crengi viguroase o îmbrățișează strâns. Abia perceptibil rădăcinile se înalță spre cer. Sus, icoana mamei are privirea atât de blândă. Ferestrele uimite privesc spre ea; fiecare au câte un surâs pentru această întâmplare ireală. „De ce bat clopotele, mamă?” Un vis a prins rădăcini, crește și se înălță cătinel. Iată! i-au înmugurit aripile. C-o palmă, destinul i le frâge. Pe aripi
CHIP ASCUNS de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343822_a_345151]
-
fiece față Ce-i râde zâmbind dis -de- dimineață Haotic sperând la mai bine Iertare mai cer urmei lutului care Dospește în lespezi urma pașilor tăi Iertare și umbrei ce fuge de soare Ce-adoarme sub sâmburii tăi la răcoare Uimiților triști pescăruși dispre mare Țipând între aripi tăcute bătăi Iertată să-mi fie de azi până-n veacuri Căldura privirii - albastre ferești ! Tot sângele inimii pornit la atacuri Să-nfrunte lumina, să-nfrunte batjocuri Și iedera aspră, arzând pe alocuri A
URME PE INIMĂ de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343996_a_345325]
-
în curând, în voia sorții și-a naturii sä las acel cuibar plăpând. Și-acum revăd acele vremuri de poveste și mi-e dor să te zăresc senină-n prag, torcând alene din fuior, iar degetele-ți pricepute, să văd, uimită, cum transformă noian pufos de lână nouă în ghem de ață uniformă. În iernile cu vifor mare ești tot la sobă împletind ciorapi de lână la nepoată și-aud ulceaua clocotind miez de bostan dulciu si tare pentru plăcinte poale
MĂMUŢA MEA (DEDICATĂ BUNICII MELE) de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343007_a_344336]
-
celălalt, Și cu ecoul imimilor noastre flămânde... Mereu împreună sus pe Cerul înalt, Mereu împreună, ...mergând, ori-și-unde. Și când gloria Lui va răsări din nimic, Noi să fim una-n tot, în acea mare noapte, Să privească la noi muritorii uimiți, Și să-și dorească și ei, o așa libertate! Să fim frați cu Luna, cu Soarele și cu Marte, Și să-i fim, numai Lui, ucenici-I supuși, S-ascultăm liniștiți, înțeleptele-I șoapte: ”V-am născut din iubire! Să
MEDITÂND LIRIC de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343002_a_344331]
-
simt nevoia să adaug, am putut să descopăr în profesorul de Teologie Constantin Voicu și pe specialistul patrolog. Mărturisesc - și acum este vorba de ceva foarte personal - că am fost atras din perioada studenției de studiul Patrologiei. Am rămas deci uimit să descopăr în cunoscutul de altădată pe specialistul în vechea literatură creștină. I-am citit numeroasele articole apărute în revistele bisericești despre Sfinții Părinți și i-am apreciat recentul manual de Patrologie pentru Seminariile teologice care îi încununează, într-un
MATERIAL OMAGIAL, DEDICAT PĂRINTELUI ARHID. PROF. UNIV. DR. DR. H.C. CONSTANTIN VOICU, CU PRILEJUL ÎMPLINIRII UNUI AN DE LA NAŞTEREA SA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr [Corola-blog/BlogPost/343128_a_344457]
-
Să vezi și tu cine-i mai tare! / Ai luat iapa în spinare, Dar eu - bagă deseamă bine! Între picioare o voi ține!” Degrabă a încălecat / Și iazului ocol i-a dat De trei ori, cum s-au învoit. / Dracul, uimit, a glăsuit: „Ei, am văzut că meșter ești! / Dar hai acum, de îndrăznești, La fugă să ne măsurăm!” / „Ce vrei să faci? Să alergăm?” - Zise Dănilă zâmbitor. / „Păi tot poporul dracilor, Cu mine, nu se poate pune! / Cu mine vrei
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
pe ochi,pe frunte,pe gât. ---Până ieri am fost copii.Azi am intrat în viață,îi spuse Ana lui Dan.Avem dreptul să ne iubim. Dan aproape nu înțelegea.Visa oare?Aiura? Alunecă ușor sub așternutul făcut de ea,uimit,prostit ,amețit. Iubire?Nu! Împlinire! În zori ,Ana a plecat devreme,sărutându-l și lăsându-i un bilet.Îi dădea întâlnire în altă parte,unde închiriase o cameră.De ce?se întrebă Dan.De ce nu tot aici? Dar ,au trecut zilele
CAMERA CU TRANDAFIRI (ULTIMUL BUCHET) de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343373_a_344702]
-
-te către marea care zace deasupra mea!...Reușești să o vezi? Reușești să o cuprinzi între ale tale palme de muritor?...Eu nu îmi pot ridica privirea, dar te pot vedea pe tine...Spune-mi tu, tu ce vezi? Idris (uimit): Văd marea pătată de ale tale crengi și frunze. Nu-i pot desluși albastrul pur! Pădurea: Fiecare frunză de pe ale mele crengi reprezintă câte-o verigă. Fiecare verigă reprezintă câte-o bucățică dintr-un lanț...Acest lanț este bine strâns
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
trupul pe care-l cauți. Scena 3 Idris tace...se oprește timp de-o secundă și privește pădurea, îi face cu ochiul șiși îndreaptă privirea. Se oprește, și în lumină zărește o umbră timidă. Un zâmbet trist îi luminează calea. Uimit se aproprie cu pași mărunți de singurătate. Doi ochi blânzi își fixează privirea pe al său chip trecut de vânt și îmbătrânit odată cu timpul. Fata se sperie și se trage mai în spate. Stătea lângă un copac cu o coroană
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
mai poate deslipi a sa privire de trupul micuț, găsit în pustietate. Idris încearcă să o salute, încercând să îi sărute mâna. Fata nu reacționează la cele întâmplate, trăgându-și mâna imediat după ce Idris s-a aplacat către ea. Idris (uimit): Cum te cheamă, ființă minunată? (nu primește niciun răspuns dar continuă să o privească dinadins). Soarele apune printre crengile copacilor și-l îmbată pe Idris cu suspine. Acesta rămâne în același loc de unde începuse să-și privească ființa dorită. Fata
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
Acasa > Impact > Libertate > DUHUL LIBERTĂȚII Autor: Alexandru Stănciulescu Bârda Publicat în: Ediția nr. 63 din 04 martie 2011 Toate Articolele Autorului De câtva timp asistăm uimiți la zvârcolirile dureroase și sângeroase ce se derulează în Africa și în Asia. Popoare după popoare, în general de religie musulmană, se opintesc din răsputeri să răstoarne jugurile grele ale unor dictaturi, care păreau instaurate acolo pentru o veșnicie. Până
DUHUL LIBERTĂŢII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/343449_a_344778]
-
sau grăjdari; de aceea ei ne privesc cu dispreț, dar când noi am ajuns între ei, si ei l-au văzut pe Patriarh, și stilul nostru și ceremoniile, si au observat citirea noastră elegantă în Greacă, ei au fost foarte uimiți.” Dacă este adevărat, apoi atunci Țările Române au fost deținătoare de sclavi negri/africani înaintea Statelor Unite ale Americii! Se pare că spiritul de percepție coloristica al poporului român privind sclavii/țiganii nu a fost sesizat până în momentul lucrării noastre, căci iată cum
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
brațul bărbatului de lângă ea, tremurând. - Mâine, adică azi, după cum arată ora, am programat să merg pentru a studia dosarul... - Cum adică? De ce? Ce treabă ai tu cu dosarul lui, Octav? punea Amalia întrebările aproape fără să respire, privindu-l încă uimită și cu oarecare teamă. Nu aș avea eu treabă, draga mea... Tatăl fetei lucrează la firma noastră și m-a rugat șeful să văd care-i situația... Apropo de avocați, nu are bani să angajeze un apărător bun... - Și..., și
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
primul rând. Iuliana era impresionată de robele și prestanța pe care o creau acestea judecătorului, grefierei și avocaților. Mai apoi îl privea cu uimire pe judecător când vorbea, sigur pe el, cu voce limpede, puternică, dominând întreaga prezență. Dar, mai uimită a fost de apariția „violatorului”, flancat de doi polițiști ce-l conduceau ținându-l strâns de brațe, deși era încătușat. Ea nu a știut cine este. Nu a fost atentă la anunțul președintelui completului de judecată ori la efectuarea apelului
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
suferință de mai târziu. "Urca cu mare greutate Golgota. Obosit, plin de sudoare, târându-se pe pietrele colțuroase, ajunse în vârful Căpățânii, la picioarele celor trei cruci. Abia ridicându-și ochii, cu teamă și cutremur, spre cei trei crucificați, rămase uimit și cuprins de tulburare, neînțelegând ceea ce vede. Numai Domnul Iisus Hristos era pe Crucea Sa; cei doi tâlhari nu erau prezenți. - Doamne, strigă Părintele Ioan, ai rămas singur pe Cruce! Nimeni nu este lângă Tine să Te însoțească în această
DESPRE CRUCE, MARTIRIU ŞI SUFERINŢĂ ÎN VIAŢA, OPERA, GÂNDIREA ŞI ACTIVITATEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT IOAN NEGRUŢIU DE LA MĂNĂSTIREA TIMIŞENI, JUDEŢUL TIMIŞ (1915 – 2003)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr [Corola-blog/BlogPost/344096_a_345425]
-
duda thodili. Pe ceriu stele scânteiază Tarpeneste le chehenia vrastden Cu strălucitele lor raze. Pengă dudale strafiniantsa. Țiganii toți au adormit; Le Rom savore suține; Alecu vis prea greu visează O Aleculo suno dikhăl zore pharo Și se trezește mult uimit: Thai ushtiol but ramado: Zamfira lângă dânsul nu-i! E Zamfira pasha peste na'i! Dar unde e?!.. În pieptul lui Tale kai sila?!.. Leskă kolineste Se bate inima zuliara Mardiol o dilo ilo Intru mânia înfocata. Ande e yagali
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
vârstă cu ea. Îi cânta seara din fluier, ea râdea sau se-ntrista pentru „Ciobanașul care își pierduse turma sa”. Uneori la potcovar se adunau bătrânii, Timp în care povesteau cum trăiau românii. Caii ei și-i potcoveau, ea privea uimită La cleștele ce-ndoia potcoava-nroșită . Și-ntr-o bună zi din curte pe sub poartă a ieșit S-a dus să vadă copiii ce-n vecini i-a auzit. De atunci la grădiniță, zi de zi s-a tot jucat Cu
ARBORELE VIEŢII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343191_a_344520]
-
-mi cădeau. Până mi-a venit un prieten și modul cum m-a întrebat el de... seriozitatea lui și... m-a terminat. Apoi i-a apărut amicului poate un zâmbet de încurajare, însă prea mult... m-am uitat la el uimit... “cum de puteam să primesc așa din senin vești despre ceea ce știam prea bine?”.. cum?’’, “oare senzația mea nouă de libertate m-a făcut insensibil?” Și din uimire am ajuns la plâns... apoi la bocete.. zvâcniri dureroase... dureri de lacrimi
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]
-
după îndelungi așteptări mă trezesc că-mi vin cu sticle de vermut și vin.. uitaserăm plăcut de toate atunci, numai până când un prieten (drag mie de care nu mai dau) a fugit la baie... Celălalt și cu mine ne uitarăm uimiți unul la altul și ne-am întrebat dacă am simțit ceva, la care amicul completează: hai la alergat! Și-am tot alergat noi atunci târziu în noapte, vreo trei ture de toată Casa Poporului.. În mod normal făceam maxim două
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]