37,208 matches
-
Treceam prin Otopeni, pe lîngă aeroportul internațional, liniște și pace și aici ca la Băneasa, m-am binoclat cît am putut, dar tot n-am sesizat nimic, mașina gonea cu peste o sută la oră pocnind din încheieturi, martorul de ulei începuse să pîlpîie, dar omului nu-i păsa, zicea că vrea să ajungă cît mai repede acasă. După încă un pahar de rachiu, din poziția chinuită în care stă la masă, simțind un curent puternic în ceafă, Roja se răsucește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spre Cuba, își amintește domnul Președinte. — Eu nu opresc pentru nimic în lume, zice Sena, trecînd prin dreptul unei table de intrare în localitate. — Sîntem deja în Urziceni, remarcă domnul Președinte, trecînd în revistă fabricile de ferită, de cărămidă, tutun, ulei și zahăr, înșirate în stînga și-n dreapta pe marginea șoselei. Asta înseamnă că mergem într-un ritm bun, să ai numai grijă la radare, îi recomadă lui Sena, e adevărat că cu cît ajungem mai repede, cu atît este
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fost de pe altă planetă, noi însă am așteptat s-o auzim odată și odată chiar din gura ta. Îi demontezi capacul din față și capacul superior, o scoți din soclul ei, îi privești măruntaiele, mecanismele, articulațiile, cu două-trei picături de ulei faci minuni, îi mai vorbești puțin înainte s-o pui la loc. Atît îți cere, o dată pe săptămînă, nu e un capăt de țară, i se pare Angelinei, acum chiar că încep să mă simt inutilă, recunoaște, ce fac eu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zis două. Masca frontală intrase în radiator și îl spărsese. Lichidul de răcire picura pe asfalt, cu asta hai că se mai putea merge, dar ghinionul nostru a fost că un bolovan sau altceva la fel de dur izbise în baia de ulei, din care începuseră deja să se prelingă cîțiva stropi negri. — Vă împușc ca pe cîini! țipă Tîrnăcop dîndu-se un pas în spate, scoțîndu-și cu repeziciune pistolul mitralieră de pe umăr, îndreptîndu-i țeava în direcția celor doi. — Ți-ai pierdut mințile? zise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
apoi curelele de transmisiei și fișele bujiilor. Toate erau la locul lor. Se hotărî să coboare capota și să-și încerce norocul. Ultimul kilometru abia ne-am tîrît. Să fiu al naibii dacă pistoanele noastre rămase fără un strop de ulei nu huruiau mai tare decît motorul elicopterului. I-am spus lui Sena să mă aștepte, că n-o să dureze mult, că n-avea cum să-mi ia mult timp să mă asigur că nu era nici o păcăleală la mijloc. Abia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
găsea pe nimeni care să-l mângâie cu vorbe și gesturi frumoase și calde, așa cum Îl obișnuiseră Ochenoaia și fetele ei: Muța-mamii, s-o trezit cel mai frumos nepot al meu? Ce să-ți dea bunica să papi, turte În ulei, mere sau dulceață și pe urmă să mergem În grădinuță, la flori? Vinovată de trezirea sa Înainte de vreme era o muscă mare ce se rotea În jurul guriței sale și, din când În când, ateriza pe buze pentru a fructifica resturile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai frumoase, cine le-o făcut așa mari, grase și urâte? Cum să le sărut eu? Apoi, În timp ce mânca din ce În ce mai leneș din cana cu lapte Îndulcit cu o lingură rasă de zahăr și cu bucățele mici de turte coapte În ulei, Va adormea și se făcea că Mamaia l-a luat În brațe, l-a așezat pe patul din odaie, i-a pus o pernă sub cap, apoi l-a Închinat și prin ușa Întredeschisă, Va recepta difuz și confuz secvențe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
carte de poezie vor să găsească în ea chiar poezie, conform regulilor jocului. Iar în cartea lui Grigore Șoitu nu vor găsi, decât foarte rar, și anume atunci când autorul descrie o situație care prin ea însăși emoționează: „motorina umpluse șanțul / uleiul lucea în soare / tu erai prinsă / într-o ambulanță cu / girofar albastru / în tine locuia miruna / cu trei luni înainte / de a se naște / era o zi superbă / un alt septembrie / iar toate erau la locul lor neclintite / am ajuns
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
îi scînteiau și avea un tremur ușor. Îți dau și sacoșa asta de rafie să le pui pe toate. Nu, am zis nu și gata. Dacă vrei să dai șase milioane și-ți dau și caloriferul acesta electric. Este cu ulei. Dimineața te scoli în camera călduță și ești boier. Aici e vorba de bănet, nu glumă. Dar ai un vagon de marfă, clasa întîia. Prea scump. Îmi ești simpatic. Îți spun ceva, dar jură că nu spui nimănui. Jur. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
din nou stăpînire pe mine. O politiciană desăvîrșită Darie era mulțumit. Se întorcea acasă și în mînă ținea o sacoșă mare pe care scria clar "Votați PNDRP". Din cînd în cînd ridica sacoșa, tușea și se asigura că nu visa. Uleiul, zahărul, orezul și toate celelalte îl impresionau și nu prea. Miezul pleștii era o sticlă de vodcă. Ce om, dom'le! Numai la unii, mai pe sprînceană dădea și vodcă. Darie și-l amintește pe domnul Cîrteală cum, atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dar tocmai nouă ne vindeți gogoși? Nu vă gîndiți că ne vom întîlni mereu și vă vom bate obrazul? Cum să ne întîlnim? intervine Toma. Se mută la viloi dacă... Enervat puțin, Juncu nu se poate abține. Ieri ai schimbat uleiul la rablă și l-ai turnat la canal, se adresează malițios lui Toma. Rablă, auzi la el! Deja s-a boierit. Ne rînjește în poza de pe toți stîlpii, parcă îl gîdilă dracu'... Văzînd că lumea rîde în hohote, bietul candidat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sat. Doar tătuța plîngea pe ascuns și se considera un criminal. Ceea ce nu era chiar departe de adevăr. Coincidențe Avionul de Iași, crăcănat pe locul de parcare, așteaptă pasagerii. Aceștia se uită atent la matahală și cercetează eventualele scurgeri de ulei, plăcuțe dezlipite, șuruburi lipsă. Cine știe? O stewardesă zîmbăreață invită politicos pe cei care ajung în avion. Mă așez pe locul meu și sînt surprins că centura de siguranță încă îmi poate încolăci mijlocul. Fiecare își pune bagajul de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
găsit-o. Bătrânul dormea somn adânc. Mai târziu a aflat că bunicul său a fost îngropat cu portretul Sfântului pe piept. Doi bătrâni fericiți, zâmbind a neascundere veșnică!) Timpul a trecut. Dumnezeu nu mai era tataia cu chipul afumat de uleiul rânced al opaițului; ca un bunic atent, priveghea rodirea. Cuvintele lui, primele semne de primăvară. Ochiul treaz al oglinzii de sub streașina casei nu adormea niciodată. Când strecura mâna în buzunarul pufoaicei, în cuibarul găinii, în mormanul de sticle spălate (un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai degrabă de rânduiala culorilor. Petru săruta nuanțele ca pe niște iluzii diforme. La 16 ani, minunea avea gust de ceară topită. Mergea la biserică ca într-o expediție în grădinile cerului. Acolo era liniște: tămâia aprinsă însemna tocul ușilor, uleiul miruia intenția mâinii drepte, lumânările, degete de martiri fumegând. Arderea de tot se întâmpla atunci când cenușa își recunoștea lumina, când focul se identifica într-o bucată de cremene, când cărămida își resuscita memoria. Petru era piatră dintr-o zidire fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a făcut o glumă: "Încet, oameni bun, încet că o treziți." Mămuța i-a strecurat în buzunar 10 fise de 5 lei (cu o fisă cumpărai o pâine și un pahar de sifon, cu două un borcan de tocană fără ulei). Satul își amintea bine: bătrâna era plăcută Cerului ca o mironosiță. Sfințenia nu este o virtute. Te înalță Dumnezeu, te coboară, te înalță din nou, încă o dată, faci cale întoarsă, până când smerenia îți modelează aripi, până când înțelegi că zborul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o slujbă bună, împărțea banii, darurile și veștile satului. Coletele miroseau frumos: a drojdie, detergent, biscuiți, rahat, bomboane, marmeladă, țigări, parfum... Cam atât puteau trimite tinerii de la oraș. Părinții le expediau în aceleași desage, scrise cu creion chimic, făină, zahăr, ulei, vin, țuică, carne, ouă, fructe. Petru mirosea cutiile de carton, bine sigilate cu bandă P.T.T.R., unul câte unul, și le așeza piramidă în tindă. Vasile era venetic în comună. Oamenii îl respectau, știa cum să-i împace pe toți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ani eu vă sunt tată și mamă, pe tovarășul sergent și în gând o să-l pronunțați cu majuscule. Arma mirosea a cadavru în descompunere, ghinturile săpate-n oțelul țevii puroiau rugină, Petru înfășura pe vergea fâșii albe, ungea rănile cu ulei, apoi, cu grijă, asambla moartea ca pe un puzzle. 30. La 4 dimineața, somnul este un fel de moarte pe jumătate, viața numără în coșul pieptului secundele, între două bătăi de inimă se moare o dată și fiecare bătaie este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
privea povestea pe gaura cheii, punea punct, punea virgulă între inimi și o lua de la capăt. Oamenii nefericiți își zidesc fericirea în ascuns: mormântul, sicriul, punțile, bani negri pentru vămi albe. Petru ardea în propria nefericire, precum lumina lunii în uleiul rânced al candelei împăcat cu secunda. Timpul lichid se prelingea printr-o gaură de ciorap. Eternitatea alerga în urma Carului Mare. Un înger și-a băgat piciorul în roata norocului, osia a trosnit, oiștea s-a rupt, cerul s-a crăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeule, dă-mi putere să-l beau ca pe o furtună până la capăt! Genia, sufletele care nu-și mor moartea se pot locui fără să-și deschidă. Te rog să mă ierți! O absență justifica altă absență. Noaptea, fitilul ardea uleiul rânced de pe fundul paharului, ceața mânca zăpezile, soba ronțăia inima stejarului, luna trăgea o dungă pe cer, semn de ultimă trecere. Noaptea, uleiul mirosea a aripi arse, zăpada a rochie de mireasă, cenușa a muguri de cruce. Munții proptele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fără să-și deschidă. Te rog să mă ierți! O absență justifica altă absență. Noaptea, fitilul ardea uleiul rânced de pe fundul paharului, ceața mânca zăpezile, soba ronțăia inima stejarului, luna trăgea o dungă pe cer, semn de ultimă trecere. Noaptea, uleiul mirosea a aripi arse, zăpada a rochie de mireasă, cenușa a muguri de cruce. Munții proptele pentru o burtă de cer plină cu stele coapte. Noaptea, zborul se întâmplă ca o căutare a instinctelor, neprihănirea cocea spic în poala cămășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de obște abureau așteptările, trapeza puțea a cherhana, leușteanul împrospăta aparențele. Paginile calendarului miroseau a inimă largă, tataia dezlega limbile cât să intuiască prioritățile, mântuirea era mai accesibilă cu paharul plin. Rânduiala schitului era după canoanele Sfântului Vasile cel Mare: uleiul burdușea candelele, pâinea dormea în spic, vinul hodinea în butoaie, coliva îndulcea nevoințele. Sub cerdacul stăreției, grătarul încins. În trapeză, duminica, vinul încălzea sufletul; whisky-ul, coniacul, votca, palinca, șampania și alte rețete pentru amăgit întunericul își expuneau preaplinul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dimineața", că noaptea o privesc prin gaura cheii. Paracliserul încuie la 12 și mai deschide la 22, apoi la 4; este menajerul nostru prostuț: mâine scutură covoarele, ieri a șters praful, păienjenii, duminică, după sfânta leturghie, a umplut candelele cu ulei (fitilul arde după cum înclină privirea). Paracliserul, pentru fiecare lucru făcut, bifează cu X într-o agendă albastră. Mă așteaptă. Când plec, îi sărut mâna, duminica o sărut pe obraz, de Sfintele Paște i-am sărut ochii, pe gură, niciodată. Demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
slujirea. Astăzi este duminica omului necredincios, eu, ca în fiecare zi, îndrăznesc cu evlavie să-ți aduc rugăciune. Preacurata mea iubire, lasă-mă să-mi plec genunchii sub icoană! Ieri a fost vremea sărutului peste spicul de grâu, astăzi în uleiul candelei ard, inima cuptor încins, sângele miroase a pâine coaptă. Lasă-mă să mă culeg piatră de râu din nisipul scoicilor și să mă întorc sub umbra ta salcie. În fiecare zi vin și mă închin ție, Dumnezeul meu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dealul Cerhatului, duruia din cînd În cînd o moară. Măcina grîu, dar asta nu era treaba noastră. În schimb, stor sul sîmburilor de floare de soare aduna acolo liota de prunci, fiecare cu cîteva bucăți de pîine de cufundat În uleiul fier binte, spumegos, prin jgheabul din jurul teascului. CÎnd au demolat moara ca să mute presa mai la oraș, toți băieții eram acolo. Eu Îi strînsesem. Aflînd cel dintîi vestea, Îi striga sem din fugă pe la porți pe Zoli, pe Tibi, pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cîțiva ani decît noi, ceilalți, se pusese În fruntea cetei, șuierînd cu două degete-n gură ca la speriat graurii. Cel mai mînios și mai necăjit era Însă baciu’ Șipoș oloierul, pe care-l vedeam pentru Întîia oară nemînjit de ulei. S-a răstit la noi: — Mă! CÎnd vă văd și pă voi aci, Îmi vine să mă omor mai iute! Împrăștiați vă, dracului, odată! Glasul lui a fost urmat de altele mai lătrătoare și de cîteva mutre necunoscute, cu șepci
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]