1,424 matches
-
ca la spartul furtișagului de cai, noaptea, pe timpurile haiducilor. Mai pe urmă, sau luat, zdravăn, la bătaie. De la bani s-au luat. De la Împărțitul banilor. Auzind ce-i la biserică, presbitera, a sosit urgent, cu o salvare. A rămas uluită. Cel mai rupt În bătaie, și mai bine ologit, era, Însuși, părintele. Abia de se mai mișca. L-a suit În salvare și l-a dus la spitalul de urgență al orașului reședință de județ. După externare, Mateuță Pârâș a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cum, adică, nu mergem, În același oraș, cu toții? Nu, tată, nu mergem În același oraș, cu toții! Cum, nu mergem, În același oraș, cu toții?! Lasă, numai puțin, că o să vezi, o să Înțelegi și o să te dumirești. Bătrânii au rămas, pentru moment, uluiți. Autoturismul, odată ieșit, În artera principală, București - Iași, a cotit, nu la stânga, spre capitala Moldovei, ci, către direcția opusă, București. Ești nebun?, a Întrebat, bătrânul chirurg, unde ne duci? Taci, și-o să-ți satisfac și curiozitatea asta, imediat ce ieșim din
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
-se apoi, cînd ușa s-a Închis la loc. Ann, dezbrăcată, cu mîinile pe sîni, nu pentru a-i acoperi, ci parcă pentru a-i sălta puțin, era În fața lui Thomas, În spațiul Îngust, la mai puțin de un pas. Uluit, bărbatul a Încercat să-și acopere goliciunea, de mult nu mai Încercase un asemenea simțămînt de pudoare; a vrut să se strecoare pe lîngă Ann, dar aceasta l-a Împiedicat, Întinzînd brațele cruce, În tăcere. Și el parcă amuțise, nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
încet, până devine siluetă de femeie, venea spre el, plutind. Lumina continua să fie vizibilă și răspândea raze multicolore ce izvorau chiar din părul acelei femei, fără să-i deranjeze lui vederea. A tresărit, fixându-și privirea spre acea imagine. Uluit de ceea ce i se dezvăluia, nu-și putu reține o exclamație, mai ales că femeia îi făcea semn să coboare: „Să cobor acum? Mai am puțin până la vârf”, i-a răspuns el, justificându-și refuzul în acest fel. La următorul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
metri și până la mobilier, covoare, lampadare, bibliotecă ticsită cu cărți de colecție legate elegant, tablouri în rame sclipitoare, lambriuri și candelabre, până la arbuști și flori uriașe cu origini tropicale, totul, păreau a fi de pe altă lume. Iuliana era așa de uluită, că se împiedica la aproape fiecare doi pași până să-și revină cât de puțin. În uriașa cameră de oaspeți era gălăgie. Ceilalți sosiseră deja și au cântat „La mulți ani!” pe mai multe voci decât erau ei ca număr
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care o luasem s-a înfundat într-un fel de teren viran năpădit de o vegetație sălbatică, mărăcini și tufe pline de țepi. Un gard de sîrmă ghimpată bloca trecerea, iar undeva, pe o tăbliță, scria teren mILItar. am rămas uluit că acel drum pe care îl parcursesem de atîtea ori în copilărie devenise de nepracticat și în plus ducea la un spațiu interzis. o secundă mai tîrziu mă aflam însă din nou pe strada mea, unde fusese casa mea, casa
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cum să navighezi printre niște grupuri de dansatori ?) dar acum era prea tîrziu, soția mea căuta să o ia la stînga printre toți acești oameni, iar mașina trecea la cîțiva milimetri de corpurile lor. atunci au apărut și primii polițiști, uluiți că îndrăzniserăm să pătrundem în acea piață (să fi fost așteptat oare, acolo, președintele țării ?). Polițiștii ne-au făcut semn să oprim mașina, iar soția mea s-a conformat imediat. apoi i-au făcut semn să iasă din mașină și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din țigară, închidea pentru cîteva secunde ochii, iar apoi scria repede o frază, o singură frază, prima frază care îi trecea prin minte. acea primă expulzare de cuvinte se producea uneori cu o rapiditate uluitoare, în fața căreia Bernard însuși rămînea uluit. alteori fraza ieșea din ființa lui Bernard cu o anumită lene, ca și cum o femeie s-ar fi dezbrăcat cu lentoare în fața unor priviri exci tate. niciodată însă Bernard nu reușea să treacă dincolo de acea primă frază. Imediat ce punea punct, întregul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cîteva pagini din aceeași cutie de carton. — Și astea ? — La fel. De la capătul coridorului își făcu apariția un bătrînel furios, împingînd din greu o roabă plină cu cutii de carton, probabil și ele doldora de stenograme indescifrabile. Bătrînelul nu păru uluit cînd ne văzu. Dimpotrivă, ne aruncă o privire prietenoasă de parcă ne-ar fi așteptat : — sunteți de la Spiegel ? V-a trimis domnul Guță ? — Oui, se grăbi să spună Guy fără să fi înțeles sensul întrebării, dar scoțînd din interiorul pardesiului său
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
prin sacrificiul Mântuitorului, acesta se risipise în lume, făcând să participe toată făptura la divinitate, însă omenirea ignorase caracterul divin al creației și izgonise cu totul spiritul din univers. - Deci crezi că redempțiunea a fost zadarnică? E interesant! - Ha? exclamă uluit Simion, neînțelegînd. Mi-au omorât hainele, îmi fură toate vorbele. "Hotărît, își zise Felix, e nebun." G. Călinescu XIII Stănică se lăsase târât acasă de Olimpia, dar ciuda i se zugrăvea pe față. Însă era un om incapabil de a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Îl mai las s-o mângâie. Să se joace cu ea, de două, trei ori, înainte de culcare... Îi înlesnește un somn mai tihnit și mai dulce. - "Și tocmai pe ăsta te-ai găsit tu să-l înveți poezie?? izbucni demonul uluit... Îl mai las, din când în când, să o mîngîie!... Pe altul rău nu te-ai găsit să-l înveți?!" - Nu-i nimic. Să învețe și el, suspină madama cu umor. De două, trei ori, înainte de culcare, n-o mută
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe a lui o servesc! zise Flora indignată și scurt către Laur, - Să mergem! Încheind disputa pentru amândoi. Marinică dispare iritat și îndârjit prin oraș. După acest incident Flora, tristă, îi mărturisește sfârșită: - Bărbatul meu vine mâine! Laur a rămas uluit, fără grai, simțea cum îi bubuie creierul care-l prevenea repetat atenție, primejdie! Trebuia să ia o decizie care întârzia să îi vină în ajutor el aproape uitase de celelalte existențe și tot ea rupse tăcerea: - În această seară vreau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se aplecă și-i întinse obrazul. - Nu, se scutură nașul, dă-mi gura! Împrejur răsunau râsetele mesenilor. Ea strânse dinții, și el o mușcă de buze, cu poftă. Mirosea a mâncare și a rachiu. Lina luă perna de jos și, uluită, căută cu ochii un loc pe unde să scape din hora sălbatică. Aglaia îi făcu semn cu mâna să îngenunche în fața lui Stere. Mirele, cu privirile pe ea, abia mișca picioarele. Se apropie și i se aplecă în față. Când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu trăsura acasă, însemna că le merge bine... *: 4 Didina Trupeșă Didina! Și-avea o govie, roșie, cărnoasă, numa bună de pupat! Paraschiv picase într-o seară cu ceilalți în casa ei din Cațavei. Când au deschis ușa, pungașul rămăsese uluit în prag. Muierea se întorsese, și el o zări la lumina lămpii. Era înaltă, clădită bine, cu un păr bogat adunat într-un coc la spate. - Ăsta-i ucenicul nostru! a rostit Bozoncea, și-a făcut loc lăutarilor cu care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să nu te umfli de mîndrie? Didina își apăsa pieptul pe brațul lui și meseriașul se pierdu. Începu să trăncăne. C-o fi, c-o păți. Uitase de toate. După un dans o aduse la masă, îi pupă mâna și, uluit încă, se așeză la locul lui. Bău pe nerăsuflate și își pironi capul în pământ. Nevestele nu se întorseseră. Se ridicase Gheorghe și Paraschiv să le învîrtească. Grangurii nu se supărau. Au mai cerut câteva sticle cu vin și s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în aerul rece, o ură surdă, stăpânită multă vreme și aprinsă acum ca benzina. Goana după dric și teama din ochii rudelor ațâțau și mai mult femeile și bărbații obosiți. v Trecu o locomotivă în manevră și cantonierul ridică bariera uluit. Convoiul trecu. Dincolo de șina Constanței, drumul iar se strică și goana dricului se mai domoli. Pe aici treceau camioane și căruțe, și zăpada era neagră de noroi și spartă. Se întuneca tot mai mult și cădea o ninsoare rară, ostenită
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
liniștit, auzi tu... În două ceasuri nu mai era. 285 Nevasta a chemat-o pe Aglaia, să-l spele. Plângea de înecase pământul. - Haide, coană Aglăițo, că m-a lăsat al meu. Oh, Doamne! Cocoșată a pus mâna la gură, uluită: - Ce-i omu, soro! Parcă ieri dădea cu acul colea. -Lam întrebat încă: "Ce mai faci, domnu Gogu?" "Bine, mi-a zis. Ce să fac?" Dar -lam văzut eu. Nu-i era bine de loc! Au mers amândouă până la casa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să cred că eforturile noastre erau zadarnice. Îmi aduc aminte că intervievam un manager și l-am Întrebat ce cuvânt ar folosi colegii lui de muncă pentru a-i descrie stilul de conducere. „Exocet”, mi-a răspuns el În grabă. Uluit, l-am Întrebat de ce folosește denumirea rachetei ghidate de producție franceză ca simbol al stilului său. El mi-a explicat: „Zbor către țintă și o arunc În aer”. „Următorul!”, m-am trezit mormăindu-mi În barbă. Nemaiavând de intervievat decât
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
În timpul pauzelor, unii ieșeau afară să fumeze rapid o țigară. În timpul seminarului de o zi am făcut patru pauze Ă plus cea de prânz. După ce s-a terminat seminarul, mi-am luat materialele și am plecat. În timp ce ieșeam, am rămas uluit să văd mai mult de o sută de chiștoace aruncate pe tot trotuarul și pe peluză. Știu câte erau pentru că le-am strâns chiar eu. Obsedatul de curățenie! Înainte să vă Închipuiți că am cine știe ce obsesie pentru curățenie, am să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pe loc dovadă de tot ce reușise să învețe. Ceru o Biblie și manuscrisul lui Galeazzo și începu să citească cu dezinvoltură, ca unul care înțelege tot, cu acceași iuțeală cu care ochii urmăresc scrisul. Preotul fu pur și simplu uluit, în ciuda faptului că îi cunoaștea tânărului multe alte calități. Incredibil, altceva nu se putea spune. Își amintea pe de rost predicile călugărului Alessio, cu toate citatele din sf. Albert cel Mare și din sf. Toma, își aducea aminte toate lecțiile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
auzite de la maică-sa și femeile din Stilo. Într-o seară după apusul soarelui a fost surprins în timp ce vorbea cu un gândac; nu fugea de cuvintele călugărului, ci se mișca și șoptea, se lăsa mângâiat și mustrat. Paznicii au rămas uluiți, dar, după prima clipă de rătăcire, l-au amenințat pe Tommaso că-l trimit direct la spânzurătoare. Îi privi cu ochi ce săgetau scântei incandescente. Dacă mă atingeți, veți crăpa în flăcările iadului, iar diavolii nu-i iartă pe spioni
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pe Noica dr. Mircea Lăzărescu din Timișoara. Cazul interesant al unui psihiatru îndrăgostit de filozofie. Ce formă finală poate lua această iubire? Duminică, 19 noiembrie 1978 Ieri și astăzi am fost în febra Convorbirilor lui Eliade. Depășind momentul începutului, sânt uluit să constat ce forță capătă - expuse așa - ideile lui, risipite altminteri ș îngropate în erudiția cărților. Toată opera lui masivă de savant este alimentată - constați aici - de câteva idei de o extraordinară amploare și adâncime. Înșir ce mi-a rămas
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
astăzi am stat 12 ore traducând, îngrozit, din mica scriere a lui Heidegger, Die Kunst und der Raum. Senzația continuă de text principial intraductibil, de hățiș care se limpezește uneori pentru a se încurca pe urmă mai rău. Disperare. Sânt uluit să constat cum Beaufret și Fédier, traducătorii francezi ai scrierii, în placheta cu hârtie de lux publicată la St. Gallen, Erker, fac greșeli tipărite cu litere de-o șchioapă. Șocantă e eroarea de la pagina 24: "Dans le verbe "leeren" (vider
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
des expresia că „purtăm în noi țărâna locului de baștină, care ne ține mereu aproape de satul natal”. De la mama știu, odihnească-se în pace, că odată, la prașila a doua, o mamă venind în cort, n-a mai găsit copilul. Uluită și îngrozită, femeia a țipat și a striga cât a putut: „Mi-a furat băiatul! A dispărut băiatul!” Firește, cu mare grabă s-a apropiat și omul ei și, până să se dezmeticească puțin, au fost convinși că cineva le-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
decât titlul. De la Válgoma și cu mine am scris, prin opoziție, Istoria universală a demnității, care este memorialul unui triumf costisitor al inteligenței. Sper ca altcineva să se apuce de o cronică a prostiei, care să ne lase pe toți uluiți și spăsiți, ca unii care descoperă că au fost escroci și victime ale escrocheriei În același timp. În discursul său Despre prostie, Robert Musil a semnalat deja aparența ei Înșelătoare: „Dacă prostia nu ar avea nimic În comun cu ceea ce
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]