2,479 matches
-
să le predau lecția: „Umanismul socialist”. Nu are importanță în acest moment că eu le făceam pur și simplu filosofie și tăceam jenată despre doctrina oficială. „Umanismul socialist” era o contradicție în termeni. Cum să fie ceva absolut colectivist un umanism? Important e că în acea zi am experimentat intrarea regimului totalitar în lenjeria mea intimă și, prin ea, în mica mea demnitate de femeie. Mi-era așa de silă de mine, așa de silă că nu mă sinucid sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
întotdeauna tema. Altfel înnebuneam, mă tâmpeam pur și simplu și, mai rău, îi tâmpeam și pe alții. Le dădeam de citit romanele despre colectivizarea forțată, le predam tipologii de partide politice și, respectiv, modele ale umanului din antichitatea elină până la umanismul modern. În final, le ziceam: cine are alte curiozități, să citească din manual. Ei chicoteau, făceau mișto. Erau tineri în jur de 17-18 ani. Deștepți foc, cei de la Mate-fizică 3. Cu alte cuvinte, alte vârste, alte discipline. Inserție, septembrie 2004
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
persoane străine, Adam a început să își toace tatăl mărunt, într-o bună tradiție de adolescent. În plus de asta, el face și studii evreiești și s-a întors la valori mult mai conservatoare: neamul, trecutul, înaintașii, care fac ca umanismul progresist al tatălui său să fie visul unei nopți de vară, o abordare renegată. Apoi a urmat un pic de terapie cu Debbie, care se apropie de vârsta critică și face depresii, se retrage în bârlog. Seara s-a încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
urban. Îndeajuns pentru ca diferența să se instaureze definitiv. Revolta prozatorului - poate tocmai pentru că e instinctivă - se manifestă nu printr-o simplă regresiune, ci prin crearea a trei „modele de existență“ alternative, am putea spune, conforme cu cele trei dimensiuni ale umanismului său: țărănesc, istoric-național și livresc. Nuvelistica lui Sadoveanu expune trei modalități prin care personajele înțeleg să refuze societatea și să se recuze de la civilizația modernă. „Visul lui Sadoveanu este al unui om armonios într-o lume armonioasă“, ne arată Nicolae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui Bosch intitulată Corabia nebunilor) nu poate fi raportată decât la un “altădată” îndepărtat, când cârmuitorii erau “plini de inteligență și cu o experiență bogată”. Pe de altă parte, una dintre consecințele afirmării spiritului critic și autonomiei gândirii promovate de umanism a fost critica societății feudale, a instituțiilor și a moravurilor ei, a teologiei și a clerului. Aceasta este întruchipată în opera principală a umanistului Erasmus din Rotterdam, Elogiul nebuniei - 1511. Asociată cu regretul vârstei de aur, tema nebuniei și a
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
important al educației. După Diderot, o operă de artă este bună în măsura în care “învață ceva” în privința virtuților cetățenești. Adversarul cel mai înverșunat al “religiei raționalismului” se va dovedi genialul pictor Goya, în a cărui artă viziunea omului se situează la hotarele umanismului și ale începutului “dezumanizării” ființei umane. “În pierderea tradițiilor umaniste ale artei, viziunea lui Goya înseamnă un prim moment: acela al demonizării chipului uman. În scurt timp arta cunoaște ridiculizarea omului în operele lui Daumier, trecerea lui în rândul obiectelor
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
-le la rând, de la un raft până le termini, pe urmă începi și raftul celălalt și așa mai departe." "Nu, de ce, mi-a răspuns el senin, le aleg. Ce, ai impresia că mi-e indiferent ce citesc?" SOCIETATEA AGRARĂ Șl UMANISMUL Eseistul francez Jean Onimus m-a făcut să tresar citind într-un extras din Realités ce părere înaltă are el despre țărani. Iată ce scrie: "Cultura tradițională pe care noi o transmitem copiilor noștri, îndeosebi prin intermediul școlii, apără umanismul, cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Șl UMANISMUL Eseistul francez Jean Onimus m-a făcut să tresar citind într-un extras din Realités ce părere înaltă are el despre țărani. Iată ce scrie: "Cultura tradițională pe care noi o transmitem copiilor noștri, îndeosebi prin intermediul școlii, apără umanismul, cu alte cuvinte un anumit număr de valori idealiste, care nu mai au nici o legătură cu viața practică și care sânt chiar contrazise de aceasta. Ea s-a format într-o societate agrară cu o economie săracă: această societate era
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și guverne, consecințe ale pasiunilor oarbe, nesublimate. În acest context, pentru a ne liniști, ca să gîndini? Cultura născută ca o proiecție a unei societăți tehniciste poate modifica psihologia umană într-o direcție care n-ar contrazice în mod obligatoriu vechiul umanism al societății agrare, a penuriei. Fiindcă nu e obligatoriu să gândim neapărat ceea ce facem, sîntem destul de suciți să realizăm de pildă acest paradox: construim mașini, dar le disprețuim. Producem multe alimente, dar mâncăm puțin, ținem dietă. Ne umplem garderoba cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
al Muncitorilor din Germania, ca partid a lui Hitler), să nu fie doar un principiu lipsit de fond, ca în țările comuniste, ci a căutat ca oamenii care creau baza materială a societății, să fie tratați omenește. Există foarte mult umanism în această carte și poate de aceea îmi place. Bineînțeles, că nu voi fi de acord cu ceea ce a făcut după anul 1939, dar dacă ne gândim că istoria este scrisă întotdeauna de învingători, probabil că dacă învingeau, ar fi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
calități superioare a muncii și vieții oamenilor muncii. Conducerea înțeleaptă și clarvăzătoare, prețioasele indicații și orientări ale Conducătorului dinamizează conștiințele, jalonează procesul amplu și complex al construirii societății multilateral dezvoltate. În centrul activității stă omul, afirmărea multilaterala a personalității umane, umanismului revoluționar.“ Dominic ridică privirea, coborî privirea, întoarse pagina. „În a patra duminică a lunii sărbătorim ziua internațională a surzilor, un minunat prilej de bilanț. Fiecare membru trebuie să manifeste o preocupare sporită pentru creșterea productivității muncii, întărirea disciplinei, perfecționarea continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sau deloc confuzie, mă rog, mă rog, nu mă interesează. Esențial este că nu voiau să fii ceea ce ești, nici să descoperi ce ești, nici să înțelegi ce ești. Nici să afirmi ceea ce ești, să nu mai pomenim de asta... Umanismul lor! Egalizarea, atât. Demagogie și egalitate! Unii mai egali decât alții, doar știm. Ei bine, nu. Suntem diferiți, puișor, vom rămâne așa. Avem un ce, fiecare. Un centru, un cerebel, ceva, acolo... Ca străină voiau să mă ardă pasionații, nevricoșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bată toba. Toată lumea va afla că eu, ca președinte, sunt ținut prizonier de propriul meu Partid. Și asta va face din toată propaganda voastră o minciună. Va fi o reclamă oferită gratis lui Chiang Kai-shek - comuniștii nu au respect pentru umanism. Chiang Kai-shek va râde atât de tare, că o să-i cadă dinții falși din gură. Mao continuă. Sunt pregătit să spun eu însumi poporului adevărul. Sunt sigur că ei vor judeca asta cu propria conștiință, își vor da seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și ne-am Încheiat ziua așa cum cerea natura. Ajunsesem pe la sfârșitul lui ’75. Am hotărât să uit asemănările și să-mi consacru toate energiile muncii mele. La urma urmelor trebuia să predau cultura italiană, nu rozacruceenii. M-am dedicat filosofiei umanismului și am descoperit că, abia ieșiți din bezna Evului Mediu, oamenii modernității laice nu găsiseră altceva mai bun de făcut decât să se apuce de Cabală și de magie. După doi ani În care am frecventat umaniști ce rosteau formule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
reprezentanții de seamă ai marii contestații și ai marii speranțe din anii 1960. Adorno și Horkheimer susțineau totuși nu doar un manifest contestatar, ci și ideea unei stăpâniri critice a realității, mai presus de formalisme și de mituri, un nou umanism care ar fi făcut apel la creativitatea și implicarea în lupta politică. Noii filosofi, în lumina unor noi experiențe și departe de lupta directă împotriva nazismului, și-au concentrat contestarea asupra sistemului dominant din timpul lor. Sunt fiii propriilor experiențe
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
îndrăznețe sinteze culturale. Atribuind filosofiei misiunea de a fixa cadrul metafizic abstract și credinței creștine, situarea acelui cadru în trăirea concretă a vieții de fiecare zi, s-a făcut posibilă depășirea paradoxului și prin asta s-a pus bazele acelui umanism creștin care este fundamentul civilizației noastre. Alianța dintre gândirea clasică și creștinism a primit, apoi, încă o confirmare pe plan cultural-educativ în timpul Contrareformei. Însă dincolo de aceste considerații, rămâne faptul de care s-a amintit înainte, și anume dificultatea destul de mare
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
implice critică sau laudă, indicând un sistem organic de clasificare și evaluare a evenimentelor, persoanelor și fenomenelor dintr-o anume epocă; cf. Garbini 1986) decât istoric demonstrabilă. Apelul la originile „pure” este frecvent în istorie; să ne gândim numai la umanism, în Occident, și apoi la Reforma protestantă. a) La baza sa se află ceva foarte asemănător mitului epocii de aur situat în preistorie sau într-o istorie îndepărtată ale cărei detalii nu sunt reconstruibile din punct de vedere critic; în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
tâlhar din periferie. Un hoț de cartier. O impolitețe intelectuală, într-un fel. Dar uite, cum trebuie să fie ascuns acest lucru, ne luăm aerul de justițiari morali. Ai moralei academice, bineînțeles. Îmi mai aduc aminte câte ceva din orele de umanism din colegiu: nu astfel procedau sicofanții din Grecia antică? I se făcea proces cutăruia. Era declarat nedemn public. Cu scopul de a pune mâna, legitim, pe bunurile lui. Bătrânul Marx avea dreptate atunci când spunea în legătură cu burghezii: nu au morală, ei
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și sigure de ele însele. Cât despre aceste etici pluraliste, ele sunt în mod esențial labile și provizorii. Dar, în loc să ne plângem de acest aspect mișcător, incert, neinstituit al fenomenelor respective, n-am puteam vedea oare în ele expresia unui umanism autentic sau integral, adică o viziune asupra lucrului uman dinamic, exploziv, precar, dar intens? Pe scurt, viața sub aspectul ei constructiv, dar și destructiv. Împotriva unui umanism muzeal și într-o oarecare măsură sclerozat, al "spiritelor frumoase", al bunei conștiințe
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
neinstituit al fenomenelor respective, n-am puteam vedea oare în ele expresia unui umanism autentic sau integral, adică o viziune asupra lucrului uman dinamic, exploziv, precar, dar intens? Pe scurt, viața sub aspectul ei constructiv, dar și destructiv. Împotriva unui umanism muzeal și într-o oarecare măsură sclerozat, al "spiritelor frumoase", al bunei conștiințe, al doamnelor de caritate ale socialului, umanismul integral, crud și generos, al grupurilor contemporane amintește partea aventuroasă, incertă, tragică a oricărei existențe. Viața care presupune o bună
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
asupra lucrului uman dinamic, exploziv, precar, dar intens? Pe scurt, viața sub aspectul ei constructiv, dar și destructiv. Împotriva unui umanism muzeal și într-o oarecare măsură sclerozat, al "spiritelor frumoase", al bunei conștiințe, al doamnelor de caritate ale socialului, umanismul integral, crud și generos, al grupurilor contemporane amintește partea aventuroasă, incertă, tragică a oricărei existențe. Viața care presupune o bună parte de moarte. În ciuda celor care dau lecții și a altor notari ai cunoașterii, este ceva nietzschean în excese, ca
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
suntem înăuntru (inter esse). Așa cum o spune Merleau-Ponty, tocmai "pentru că o locuiesc" pot să iau în serios această lume. În acest sens, în etica aceasta care se conturează suntem departe de atemporal și de universal, dar suntem în miezul unui umanism al prezentului. Capitolul 2 O morală saturată Există unele specii de adevăruri care dispar odată cu lumea morală, așa cum există unele rase de animale care pier în lumea fizică. Nu rămân din ele decât resturi ciudate, bune de așezat sub sticlă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Ideal prometeic, dacă există așa ceva! La aceasta să încercăm să opunem, pe baza prezentărilor empirice, constatarea intuitivă a acestor "date imediate" (H. Bergson), a acestor "idei-forță" (A. Fouillée) care atrag atenția asupra vieții prezente. Asupra a ceea ce am numit acest umanism al prezentului în care regăsim fluxul amestecat al visului și al realității, densitatea și apăsarea existenței cotidiene. Ceea ce, dintr-un punct de vedere teoretic, ne impune să preferăm viața ideii vieții. Iată, într-adevăr, singurul ordin care merită să fie
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mai degrabă să-l alegi. Este această alunecare de la supunere la alegere care constituie forța acestui amor fati care, de la stoici la Nietzsche, face ca demnitatea umană să se sprijine pe o acordare la necesitate. Poate că aici este adevăratul umanism, acela care ia în considerare ineluctabilul, constrângerile pentru a face din ele, stricto sensu, "date predilecte". Într-un astfel de umanism ce se trăiește de pe o zi pe alta este în curs de realizare o transmutare, care nu s-ar
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
la Nietzsche, face ca demnitatea umană să se sprijine pe o acordare la necesitate. Poate că aici este adevăratul umanism, acela care ia în considerare ineluctabilul, constrângerile pentru a face din ele, stricto sensu, "date predilecte". Într-un astfel de umanism ce se trăiește de pe o zi pe alta este în curs de realizare o transmutare, care nu s-ar mai sprijini pe ideea de universalitate proprie tradiției creștine 81 sau pe universalismul care, continuând filosofii secolului al XVIII-lea, " Luminile
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]