2,056 matches
-
aducem simetrie în franjurii ignoranței // vom arăta că știm să uităm siluetele crucificaților / acolo sub clopotnița gerului // vom arăta că suntem vameși la granița / dintre somn și nimic” (Vameși la granița dintre somn și nimic). Pictate în culori luminoase (rareori umbrite de câte o notă sarcastică), memorialistica și eseistica lui S. sunt, de fapt, un apendice al poeziei. Astfel, Amintirile unui fost corector (1982), care atestă o nedisimulată artă a admirației, reconstituie câteva figuri literare din deceniul al șaselea, emblematice atât
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
moartea la un pahar de vin -, mordant, grav, febril, tenebrosul scriitor bucovinean, instituind cultul jertfei și aflat în căutarea experienței originare, poate fi asemuit marilor damnați ai lumii și, cum spune Constantin Ciopraga, marilor nefericiți. Dacă nu și-ar fi umbrit prestigiul cu simpatizarea legionară, destinul tragic al lui Mircea Streinul, frânt prea repede, autorul unei opere impresionante până la numai 35 de ani câți i-a hărăzit soarta, o mare speranță a literaturii interbelice, ar fi putut fi ridicat el însuși
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
făcu, că se rătăci; cu toate aceste, nu-și pierdu nădejdea în Dumnezeu, ci merse tot înainte până ce, într-una din zile, disdimineață, trecând printr-un codru întunecos, dă de-o poiană foarte frumoasă, și în poiană vede o căsuță umbrită de niște lozii pletoase; și când s-apropie de acea casă, numai iaca o babă întâmpină pe fată cu blândețe și-i zice: — Da' ce cauți prin aceste locuri, copilă, și cine ești? — Cine să fiu, mătușă? Ia, o fată
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
că se rătăci; cu toate a-ceste, nu-și pierdu nădejdea în Dumne zeu, ci merse tot înainte până ce, într una din zile, dis-dimineață, trecând printr un codru întunecos, dă de-o poiană foar-te frumoasă, și în poiană vede o căsuță umbrită de niște lozii pletoase; și când s-apropie de acea casă, numai iaca o babă întâmpină pe fată cu blândețe. Fata atunci scoate salba și paharele cele de argint și le dă tătâne-său; apoi deschizând lada împreună, nenu mărate
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
temporar, cucerirea Spaniei, aflată sub stăpânirea emirului arab de la Córdoba. Carol își dorea însă mai mult să domine decât să stăpânească efectiv întreaga Europă, mulțumindu-se doar cu Occidentul ei. Era un vis de glorie pe care numai Bizanțul îl umbrea. L-a realizat totuși prin manevre subtile. Pentru a o intimida pe împărăteasa Irina, s-a aliat cu califul de la Bagdad, vestitul Harun ar-Rașid. Acesta i-a oferit Palestina ca protectorat și i-a dăruit cheile Sfântului Mormânt, ceea ce i-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tip sovietic" Dan Lungutc "Dan Lungu" În anii ’80 ai socialismului real din România, cozile reprezentau un fenomen cotidian, aproape banalizat. A sta la rând era un act obișnuit, încununat de bucuria succesului atunci când ajungeai să obții produsul dorit sau umbrit de insatisfacție în cazul ratării, dar prea puțin (cu excepții, firește) considerat un act anormal, revoltător. În distribuția rolurilor în familie, statul la coadă era gestionat cu grijă, căzând în principal, dar nu exclusiv în sarcina membrilor cu un stoc
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dizolva priveliștile în „fantazie”, ca D. Anghel, spre a transmite doar stări vagi, vaporoase, poetul Miorcanilor și al Floricăi nici nu scrie „pasteluri”. Afinitățile temperamentale cu Alecsandri, menționat nominal într-un distih („La lampă, când ziua cu totul s-a umbri, / Voi reciti «Pasteluri» de V. Alecsandri”), sunt vădite, însă e aici un Alecsandri trecut prin toată arta europeană antinaturalistă și antiparnasiană. În Mărturisiri (1942) P. își definește creația din etapa „tradiționalistă” drept „o poezie a pământului spiritualizat în vreme, a
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
metafizică a dezbaterilor publice pe care le propune, într-un fel înrudită cu cea proprie lui Nae Ionescu, pe care l-a recunoscut mereu ca magistru. De aceea, eroarea de ordin politic comisă de R. în perioada interbelică nu a umbrit calitățile de excepție ale intelectualului, care a reușit să-și înțeleagă, în îndelungatul său exil, confuziile tinereții. A părăsit țara în 1940, urmărit de poliția antonesciană, și a suportat, împreună cu alți intelectuali români de aceeași orientare, internarea în lagărul de la
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
psihologie în spațiu, în care trecutul cu amintirile lui se incorporează prezentului, se interpolează și iarăși cade în umbră, fără ca, în tot acest joc de tuburi telescopice, impresia de prim-plan și de relief al oricăruia dintre obiective să se umbrească. Nu „psihologia plană”, a lui Stendhal, cât psihologia ramificată, de virtuoză trecere dintr-un registru sufletesc în altul, psihologia proustiană, pe care autorul Patului lui Procust o posedă în toate tainele ei și care singură poate să ajute la reconstituirea
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
de generație cu Francisc Păcurariu și Teohar Mihadaș, poetul se definește printr-o sensibilitate dominată de tristețe. Cel mai adesea trăirile sunt exprimate direct, în absența unei expresii poetice suficient cristalizate: „Zidarul de poeme, prin apele destinului/ Trece cu fruntea umbrită de minuni” (Destinul meșterului de poeme). În câteva poeme transpar vagi note argheziene: „În sânge, oricând e freamătul vremii,/ În mine e rugă de seară, tăinuitele denii” (Neîmplinire). Versurile din Echinocțiu liric (1969), volum publicat la un interval de douăzeci și cinci
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
Detașându-se de celelalte romane ale sale, în care notația realistă acută, plecând de la propria experiență de viață, observația caracterologică mai mereu adecvată, tablourile realizate prin înfățișarea colorată, pitorească a mediilor sociale și a unor tipuri umane insolite, memorabile, este umbrită, uneori chiar alterată de conformism politic și de locurile comune ale discursului realist socialist, Scrisori din Calea Lactee (1989) încearcă să surprindă, într-o ambițioasă construcție romanescă, ultimele convulsii și sfârșitul regimului Ceaușescu. SCRIERI: Mecanicul și alți oameni de azi (în
MUNTEANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
încercat, bunăoară în romanul Somnul (1984), să desfășoare un tablou caleidoscopic, prin împletirea mai multor biografii (cu referire la tematica „obsedantului deceniu” etc.), dar cele mai caracteristice scrieri în proză rămân cele alimentate de filonul autobiografic. Biografia scriitorului a fost umbrită de un episod dramatic - un grav accident vascular, necesitând intervenții și tratamente îndelungate -, pe care s-a străduit să îl transpună literar. În romanul Inima (1989), personajul Nichita N., medic de profesie, se refugiază în amintire ca să facă față unei
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
din același registru, în volumul Scriitori în lumina documentelor (1968). A mai editat un florilegiu epistolar - Corespondență (1969). Cu toate că stilul artistic năzuind la calofilie, nu fără unele constructe imposibile, și aerul ușor anemic al notelor din Carnet de drum au umbrit întrucâtva o seamă de reflecții și mărturisiri interesante ori de observații juste, cartea nu a trecut neobservată. Romanul Floare neagră a avut parte însă de o primire de-a dreptul entuziastă. Totuși a părut unora o demonstrație, forțată în fond
OPRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
G. Călinescu în Istoria... sa. Rod al efortului de editare a publicisticii eminesciene din cadrul monumentalei ediții inițiate de Perpessicius, În căutarea lui Eminescu gazetarul (1983) reunește studiile introductive ale volumelor IX (1980) și XIV (1983), în care rigoarea documentaristică este umbrită de viziunea tezistă impusă de climatul ideologic de la sfârșitul anilor ’70. Astfel, conservatorismul politic al poetului este interpretat, împotriva oricărei evidențe, drept socialism incipient, O. arătându-se contrariat de afirmația eminesciană care identifica interesele fundamentale ale marilor proprietari cu cele
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
această viață,/ transmiteți-mi întreaga voastră spaimă.” De moartea soției sale, pictorița Florica Cordescu, este legată scrierea unui volum, Elegie pentru floarea secerată (1967), cu un lirism, în tonalitate de lamento, amintind întrucâtva litaniile argheziene. Amintirile trăite sau visate sunt umbrite de viitorul devenit acum imposibil: „Tot ce nu am făcut/ când mai erai/ putea să fie o stea/ și este un scai.” Chiar și lucrurile care au aparținut celei pierdute vibrează dureros: „Sunt Daniel cel aruncat în groapa cu lei
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
lor a fost: a) bazat pe o analogie organică, adică societatea ar fi similară cu un „organism” ca totalitate (societatea holistă), în care sunt diferențiate „organe” aflate în relație unele cu altele (H. Spencer); b) universalizat până acolo încât erau umbrite diferențierile teritoriale sau naționale dintre sisteme sociale; c) asociat cu „istorii” discursive alternative care nu comunicau între ele mai deloc; d) constrângător în raport cu actorii sociali constitutivi. Problema ce s-ar pune acum cu acest mod de concepere iluministă a societății
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
nu vorbea deloc. Vacanțele pe munte, convorbirile cu călugări, întâlnirea cu Ion Gavrilă Ogoranu și, indirect, descoperirea legendei Elisabeta Rizea- toate acestea nu făceau decât să relativizeze idolatria performanței școlare sau mitologia olimpiadelor pe țară. Prospețimea vocii lui Nicolae Steinhardt umbrea exercițiile pregătitoare pentru un banal examen de bacalaureat. Reflecția asupra crizei instituționale din cultură - gazete, biblioteci, edituri, școli, muzee - era secundară în raport cu nevoia stabilirii unor exigențe egale cu orice exemplar al umanității. De aceea mi se părea important ca dialogul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Nimeni nu și-ar putea risipi tristețea stearpă a sufletului fără povața celor îmbrăcați deja în „veșmântul veseliei” (Isaia 61, 10). În prezența luminoasă a Părinților înfiați de Domnul, neputințele și singurătățile noastre se risipesc. Frunzele smochinului care ne-a umbrit rușinea pălesc, blestemate de Cuvântul Tatălui. Revelația nimicniciei și a morții marchează „începutul deliberării mele”, moment în care „cuțitul se afundă cel mai adânc în rană”; este clipa „acceptării sau nu a căinței. E începutul vieții mele. Îmi joc aici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
judecății lui Hristos. Trebuie să tăiem în brazde și ultimul petec de lume semănat cu gândul slavei deșarte; tot ceea ce refuză economia iubirii divine sfârșește în gheena nerecunoștinței. Implacabila denunțare a deșertăciunii nu-și are temeiul într-un pesimism umoral, umbrit de accidentele unei biografii sau impus de circumstanțe istorice nefaste. Deșertăciunea descoperită de Ecleziast ține de radicala insuficiență ontologică a lumii. Fără Dumnezeu, toate sunt sortite pieirii. „Căci soarta omului și soarta dobitocului este aceeași: precum moare unul, moare și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
spor de grandoare! Un nas adăugat balenei ar fi o impertinență. în timp ce dați ocol uriașului său cap, în șalupa în care v-ați îmbarcat pentru această expediție fizionomică, nobila imagine pe care v-o faceți despre cașalot nu e niciodată umbrită de gîndul că l-ați putea trage de nas - gînd năstrușnic, ce vă sîcîie adesea chiar și atunci cînd contemplați pe cel mai puternic rege așezat pe tronul său. în unele privințe, unghiul de vedere cel mai impunător sub raport
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trei sau patru ani, pe o altă corabie decît cea pe care-o comandă, astfel încît primul contact cu meseria de vînător de balene să nu fie îndulcit de părtinirea firească, dar ne la locul ei, a unui părinte sau umbrit de grijile și temerile acestuia. Ă între timp, căpitanul străin continua să-l implore pe Ahab să-i facă acel mic hatîr, dar Ahab stătea ca o nicovală, primind fiece lovitură, fără să se clintească. Ă Nu plec de-aici
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
George Dan că n-a căutat să imprime un stil unitar tuturor versurilor; mai bine zis, că nu a concentrat caracterele comune Într-o atmosferă specifică. (Ă). Calitatea inferioară a traducerilor lui George Dan alterează Însuși conținutul poemelor lui Simonov, umbrindu-le mult din valoarea originală, care nu poate fi astfel comunicată lectorului român. De aceea chiar editura care a publicat tălmăcirea poemelor lui Simonov Prieteni și dușmani dovedește oarecare ușurință, prea puțină atenție față de textul marelui scriitor sovietic”. Geo Șerban
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
este tipic, esențial». (Ă). Recenzia apărută sub semnătura lui J. Popper În Flacăra reia problema Anei Roșculeț: În loc să-și aleagă un personaj tipic, scriitorul a descris un caz de deosebită Înapoiere. (Ă). Dar toate aceste lipsuri ale nuvelei nu pot umbri meritele ei». (Ă). Lucrarea este socotită exemplară pentru ceilalți scriitori. (Ă). Influența celor trei recenzii care au recomandat din ce În ce mai călduros cartea s-a concretizat În aceea că tot mai mulți oameni din massele muncitoare au căutat să citească nuvela, să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
simplă, viguroasă, bogată. Să ne amintim de pildă, poemul Lazăr de la Rusca pentru care Dan Deșliu a primit premiul de stat pe anul 1949. (Ă). Atunci când s-a inspirat din creația poporului M. Beniuc a evitat acele scăderi ce-i umbresc pe alocuri opera și a alcătuit versuri limpezi ca apa izvoarelor de munte. (Ă). Adânc emoționante - deși nu la Înălțimea posibilităților poetei, care În ultima vreme a stat oarecum mai departe de iureșul vieții - sunt versurile patetice ale Mariei Banuș
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Vancu pe primul plan? De ce nu a redat autorul cu toată vigoarea necesară pe eroii cei mai Înaintați? Cum s-a ajuns la acele rezolvări pe linia minimei rezistențe pe care le-a semnalat În cursul analizei noastre, arătând că umbresc valoarea romanului? Nu este vorba aici de un caz izolat. Fapte asemănătoare cu cele Întâlnite În romanul lui N. Jianu apar În multe din operele În proză din ultima vreme. Iar În ultimă analiză, explicația trebuie căutată În influența ideologiei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]