4,931 matches
-
celălalt în lanțul său”), efectul iubirii („adevăratul îndrăgostit nu poate fi împovărat de nici o avariție; iubirea îl face pe cel respingător și grosolan să strălucească de frumusețe, pe cei umili îi înzestrează cu noblețe, pe cei orgolioși îi împodobește cu umilință”), retorica iubirii („De multe ori, darul vorbirii îndeamnă la iubire inima celor ce nu iubesc. Căci vorbirea frumoasă a unui îndrăgostit trimite în zbor săgețile iubirii”.) Tratatul lui Capellanus e un îndemn la virtute și la respingerea iubirii: „ca să poți
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
Alin Trășculescu. Da, acel Alin Trășculescu pe care l-ați văzut la televizor: umilit, ridicat de pe stradă ca ultimul infractor. Cel care și-a dat demisia din Parlamentul României pentru a se pune la dispoziția Justiției. Cel care a acceptat umilința arestării preventive pentru a-și dovedi nevinovația și nu s-a ascuns după imunitatea parlamentară, așa cum mulți au ales să o facă. Scriu aceste rânduri pentru că mă aflu în cel mai greu moment din viața mea. Și mă întorc către
Trășculescu, scrisoare din arest pentru familie și alegători by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/40733_a_42058]
-
poartă în tranșee, alături de Biblie, o ediție de campanie a lui Așa grăit-a Zarathustra, din care cele mai citite pagini sînt despre „Război și războinici”. Trecut de 70 de ani și înfrînt de boli, Deussen apucă să guste din umilința sfîrșitului de război, murind pe 5 iulie 1919, în urma unei tumori inoperabile de rinichi. Spre deosebire de Nietzsche, la a cărui înmormîntare preoții au refuzat să participe ca reacție la tonul anticristic al scrierilor sale, Paul Deussen are parte de o ceremonie
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
Miei, își reface viața cu o femeie întunecată, Gina, preluând travaliul creșterii unui copil handicapat. Cu toate acestea, el nu ezită să-i abandoneze la primul semn al Miei. Teo e incapabil să prospere sentimental în afara copiilor și cedează la umilințele fostei soții. Corina Sabău construiește un suspans al relațiilor până la capăt, indiferent câte certitudini livrează cititorului. La fel ca romanul anterior, Dragostea, chiar ea este și o carte a înstrăinărilor. Dintre toate formele înstrăinării, mai gravă rămâne cea a despărțirii
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
Am învățat de-alungul anilor că exercițiile de libertate sunt la fel de necesare precum exercițiile de gimnastică (...). După 22 de ani de politică am realizat că treptat mi-am îngrădit singur libertarea. Am încercat să ascund față de familia mea, față de voi suferințele, umilințele, trădările acestor ani. Cineva cu un destin politic apropiat de al meu, fostul prim-ministru francez Alain Juppe se întreba, așa cum mă întreb eu: am decăzut oare într-atât încât curajul de a-ți asuma libertatea și propriile acte să
Mesajul "despre libertate" a lui Adrian Năstase citit de fiul său, Andrei () [Corola-journal/Journalistic/41002_a_42327]
-
cum cruciadele scrise ale lui Laurian se completează cu depravările soției. Eroii lui Aldulescu se redescoperă, asemeni Brândușei, paralizați de vechile dependențe. Drama intervine atunci când ei cred că-și pot schimba „locul și norocul”. Unii înțeleg să scape de „perpetua umilință”, alții de boala viciului. Naratorul tratează cu deferență încercările protagoniștilor, pentru că „acum sunt gunoaie și resturi mai din belșug decât oricând. Vremurile astea produc gunoaie cu ghiotura”. E un sentiment generalizat cu fiece ocazie, reformulat și în articolele lui Laurian
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
Occidentul renunță la incursiunea eliberatoare în Estul comunist. Din păcate, au existat destule destine prinse în istoria tragică. Ce le evidențiază, însă, pe cele două Lovinescu, este extraordinara sinestezie idolatră dintre mamă și fiică. Dincolo de realitățile sociale („Sburătorul” agonic, exproprierile, umilințele sociale și locative, expulzarea din partid, confiscarea averii, trădările „cozilor de topor”), citim drama unei mame prinse în infern, al cărei strigăt e auzit doar de fiica prizonieră, la rându-i, în lumea nouă, însingurată și derutată peste poate. E
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
fiecare mașină de acolo, dar nu dădură nicăieri de Nanjo. Când îi întrebară pe ziariști, nu aflară decât că îl caută și ei, pentru că voiau să-i ia interviuri cu ocazia revenirii în Japonia. Takeuchi abia își mai putea înăbuși umilința și indignarea. Copleșit de tristețe, pesemne că dorea să rămână singur. - Îmi pare rău. Vă cer iertare. Pe mine vă rog să mă scuzați, spuse și porni pe jos, repede, fără să se uite înapoi. Elevele se priviră una pe
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]
-
se sărbătorește rânduirea preoției); seara, de la ora 19, va fi celebrată a doua liturghie, în amintirea Cinei de Taină, prilej cu care episcopul Martin Roos va oficia ritualul de spălare a picioarelor a 12 bărbați, ca semn al iubirii și umilinței pilduitoare a lui Isus; în continuare va fi veghe de rugăciune. În Vinerea Mare (25 martie), de la ora 15 va avea loc celebrarea „Patimilor și a morții Domnului”, urmată de dezvelirea Sfintei Cruci și de adorație euharistică până la ora 21. l
Agenda2005-12-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283516_a_284845]
-
Bachmann, moartă într-un incendiu provocat de propria-i țigară aprinsă, prilej pentru autoare să însceneze dialoguri și situații din ,prima dimineață după moarte" (1). Luxuriante se desfășoară acum, în voia lor, scenariile poetei, care înfățișează necesara moarte dinainte de renaștere, umilință de a asculta de barbarii spiritului, de a fi jertfit, trăind o viață îngemănată cu moartea (morală, în primul rând), adică o viață clinică, într-o formulare fericită. Acest ultim ansamblu poematic are ceva impresionant, de pustie biblică străbătută de
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
își ajută la muncă fostul rival în dragoste, devenit acum și rival ideologic. Prozatorul pune foarte bine în relief confruntarea, mascată într-un act de colaborare, dar îl lasă pe ofițerul român să se retragă nepedepsit în pădure. Deși înțelege umilința și generozitatea lui Nică, iubitul care îi înșelase speranța în căsătorie, Nuța se lasă încă o dată cucerită, convinsă și îndrăgostită de Mircea, care-i devenise soț. Luptătorul în Armata Roșie câștigă din nou inima femeii, deși admiră în secret curajul
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
e un autor care nu se laudă, nu se bate cu pumnii în piept că are diplome, inclusiv doctoratul, în Franța, și că a trăit decenii întregi la Paris. Recunoaște că nu din bravură a preferat să trăiască departe, în umilință orgolioasă, muncind ca tot emigrantul (chiar dacă între timp, de exemplu, stătea la taclale cu Cioran). O mărturisire într-un interview pare să-l caracterizeze: " Mă consider un poet cu o sută cincizeci, două sute de poeme serioase într-o existență. Nu
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
discretă, talentată și sensibilă și un plăvan gălăgios, egoist, cinic, veșnic îndrăgostit de alte femei și viitor mare poet, foarte tare mi-au plăcut tonul și scriitura. E ca și cum ar fi fost scris în șoaptă, în vârful picioarelor. Durerea și umilința femeii nefericite și desconsiderate, pe față, cu cinism, nu capătă niciodată vreo notă stridentă. Vă redau un singur pasaj, referitor la pasiunea lui Păunescu pentru Ana Blandiana: „În vremea aceea, Adrian venea acasă și se culca pe canapea întors cu spatele la
O carte foarte frumoasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18735_a_20060]
-
doar suflete triste și înjosite, sau oameni lipsiți de caracter și bun simț, care erau în stare să-și vândă chiar și părinții și frații pentru a avea un trai mai bun. Confruntarea veșnică cu deznadejdea nedreptății, a minciunii, a umilinței, a corupției, a neputinței de-a mă vedea în primul rând un om demn în societate și demn de meseria de medic, m-a determinat sa-mi părăsesc țara! Dar, recunosc sincer, am părăsit-o doar cu trupul, sufletul mi-
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
fum ne privim în oglinzi și piei de premise strecurând în impresii columne de nori Dănțuiala cu y.ele în hore per.fide nu-ncetăm să ne plângem de vina din noi dar nu vrem într-un cuget s-adunăm umilința care vine cu mila și iubește prin zări Disperările sacre se alungă cu grija că din teama cea blândă vom renaște cântări către Cel ce e Tată și Frate și Maică promisă adunați împreună în Viața din noi... Foto tehnica
POEM HIERATIC XXXXI PĂDUREA FĂRĂ SEMNE DE CIRCULAŢIE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373796_a_375125]
-
nu sunt eu , că picioarele nu mă mai țin,că fentele și schemele m-au părăsit, încercam doar să mă apăr de ploaia de lovituri ce mă izbea de peste tot. Un pumn puternic sub bărbie, mi-a curmat până la urmă umilința. Eram deja în altă lume...în lumea minunată a viselor în care mă mișcam țanțoș,înfofolit în halatul auriu.... M-am trezit a doua zi la spital, operat de fractură de mandibulă. Iar cicatricea a rămas.... Am ieșit după o
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
de-atunci ? Întrebarea îi pică tare rău,ca un cuțit care se răsucește-n rana lui adâncă ,dar îi răspunde totuși : - Nu... Știam că aș fi pățit exact la fel și nu cred c-aș mai fi suportat o altă umilință. Și-aduce aminte că și el a pățit ceva asemănător când era mic,cânta atât de frumos în baie ,încât taică-său l-a întrebat de ce a luat casetofonul cu el, pe wc. „ N-am luat casetofonul,i-a răspuns
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
tune-n clipe numărate De fulgere, iar cerul minții plânge. Când negura vrea să devină lege, Nu cerul doarme, noi închidem ochii, Născând balauri, zmei și babe dochii, Lipsiți de harul de a înțelege. În ochii strânși, privirile ascunse Sub umilința fricii ancestrale, Trădează tresăririle carnale Și-nvederează taine nepătrunse. Nu poate frânge, ruga, lașitatea De-a nu privi în jur cu demnitate! Să te comporți mereu cu simplitate, E primul pas să-ți afli libertatea. Altfel ești mort, chiar dacă mai
CURAJUL DE-A PRIVI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384742_a_386071]
-
ore limpezi și ore negre învelite în haina timpului care trece. Un autor ghidat de o filozofie morală, sentimentul religios este forța sa de caracter, este calea care adâncește, la Teodor Dume, misterul lumii . “Viața este o îndelungată lecție de umilință”. (James M. Barrie) și la acest poet suntem într-o asemenea ipostază angelică : “și totuși... a plouat destul și încă orizontul e departe cu amintirile-ngropate printre riduri privesc din primăvară înspre toamnă deși știu că scenariul pe care-mi construiesc
ANGELA NACHE MAMIER, PREFAŢĂ LA CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE , DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384739_a_386068]
-
pierdere”? I se înroșiră până și urechile de flăcările rușinii mistuitoare care îl făcu să înghesuie bărbia în piept. Zeci de perechi de ochi i se lipiseră de creștet, acuzând muțenia bruscă în care se prăbușise fără rost de salvare. Umilința durea cumplit. Se revoltă. Împotriva comportamentului directorului, pe care începu să-l urască din acel moment, împotriva aroganței colegilor, cărora hotărî să nu le mai adreseze nici un cuvânt fără să-i fie solicitat și împotriva instituției în care își mâncase
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
în stradă. După ce Sofia se împotrivi un timp de frică și de asemenea fiind sub efectul alcoolului îi cedă așa că deveniră amanți. Iar Viorel începu să-l trateze cu și mai mare dispreț pe Mihai care răbda cu stoicism toate umilințele la care era supus nebănuind ce era de fapt între Sofia și Viorel, îi surprindea uneori vorbind prin colțurile curții ca și cum ar fi avut secrete, apoi uneori se trezea noaptea și vedea că Sofia nu era în pat cu el
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384738_a_386067]
-
lăsă capul în jos îi curgeau lacrimi se simțea umilit așa cum nu fusese niciodată în viața lui mai presus de orice simțea o durere adâncă în suflet avea impresia că se prăbușise jos de tot în abis. ,,O Doamne ce umilință și rușine, ” spuse apoi își șterse lacrimile după care se hotărâ în sinea lui să înfrunte totul cu bărbăție însă se simțea distrus sufletește se ridică cu greu și porni spre casă să-și ia lucrurile în prag o întâlni
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384738_a_386067]
-
altar de vânt; Ascund în gând fiorul slăvii Tale Și Îți descopăr umbra pe pământ. Mustrat de îndoială, câteodată, Mă zvârcolesc orbit în întunerici, Că nu pot înțelege-un lucru, Tată: De ce te-au sfâșiat între biserici?!... Te-ntreb cu umilință și uimire: La noi când reveni-vei dintre nori Și fi-vei ostenit de nemurire, La care dintre ele Te pogori ?!... Referință Bibliografică: PSEUDO-PSALM / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2313, Anul VII, 01 mai 2017. Drepturi de
PSEUDO-PSALM de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/384820_a_386149]
-
că furase inelul din degetul femeii găsite sub dărîmături ordinea e bestială logica o adevărată leprozerie cînd nu mai înțeleg trebuie să mă joc nu pot să țin la nesfîșrșit zăbala între dinți spuma dintre buzele calului e emanația unei umilințe nazismul comunismul scularea și stingerea totdeauna cînd noaptea e mai dulce ciocîrlia a fost nu privighetoarea dar cînd culorile zilei și ale nopții se uniformizează cum dimineața la mare cerul cu apa se împreună parcă e o pînză ploaia și
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
eu cerusem să vină careva cu un teu. Da, da, exact așa a fost, sînt sigur. Cu siguranță era vreun angajat la negru, pentru că în acte nu apărea. Și totuși avea cheie. Vreunul din acei pensionari mizeri care acceptă orice umilință pentru orice plată. Și mai și ocupă locurile tinerilor! Mi-am întins picioarele obosite. La urma urmei, era treaba inspecției muncii...
Izvorul tămăduirii by Răsvan Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13642_a_14967]