1,469 matches
-
rugăciune, credință, filantropie. Sfaturile autorului nu diferă de recomandările tuturor religiilor mari. Redăm pe scurt cele 10 porunci propuse de Stelian Baboi. 1. Dumnezeu este unic pentru toți. 2. Scârbă și desconsiderare față de neputincioși. 3. Să fim îngăduitori față de truditorii umiliți, și neînduplecați față de neputincioși. 4. Să fraternizăm cu cei dotați cu har divin, energie erotică și sapiențială. 5. Să prețuim operele geniale. 6. Să adoptăm o atitudine ințeleaptă față de noi înșine. 7. Revoltă permanentă împotriva dictatorilor, tiranilor, asupririi. 8. Să
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
-o mai moale cu băutura, zice ea. Drummond o privește aprobator. — Ți-amintești ce-a fost după Înmormântarea prințesei? Atunci eram beți mangă! Nu m-am putut abține de la asta și beau În cinstea faptului că Fulton se simte evident umilită. — Am sfârșit-o la tine... — O da, râde Inglis, mai povestește-mi... Fulton se crispează Încă o dată, dar Drummond exclamă: — A fost o zi foarte tristă și emoționantă. — Mda, spune Gus. Am revăzut aseară Înmormântarea Maicii Tereza. Mă uitam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
drept scuză. CARTEA I Geneza imaginilor Capitolul I Nașterea prin moarte "Trebuie ca într-o zi să deschidem poarta umbrei, să înaintăm spre primele grade, să căutăm o lumină pentru a ne recunoaște în tenebrele atât de vechi încât trupul umilit s-a obișnuit deja cu ele." Michel Serres Nașterea imaginii este strâns legată de moarte. Însă, dacă imaginea arhaică țâșnea din morminte, era un refuz al neantului și o prelungire a vieții. Plastica este o groază domestică. Astfel, cu cât
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
este sfârșitul. Știe că, ducându-se să-l ucidă pe Hector, se apropie de propriul lui sfârșit. Ahile înțelesese că va muri de o moarte pe măsura lui, iar, în clipa de spaimă când crede că va pieri înecat și umilit de apele Scamandrului, se răzvrătește mânios împotriva Tetidei, spunând: „Toți zeii cerului sunt mai puțin vinovați decât mama mea, care m-a amăgit cu vorbe mincinoase, lăsându-mă să cred că voi muri în fața meterezelor Troiei, săgetat de Apolon.“ Ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
este sfârșitul. Știe că, ducându-se să-l ucidă pe Hector, se apropie de propriul lui sfârșit. Ahile înțelesese că va muri de o moarte pe măsura lui, iar, în clipa de spaimă când crede că va pieri înecat și umilit de apele Scamandrului, se răzvrătește mânios împotriva Tetidei, spunând: „Toți zeii cerului sunt mai puțin vinovați decât mama mea, care m-a amăgit cu vorbe mincinoase, lăsându-mă să cred că voi muri în fața meterezelor Troiei, săgetat de Apolon.“ Ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
constituie o adevărată trilogie cu legătură. Fiecare se bucură de o autonomie totală. Numai Claudel, hrănit în profunzime cu Eschil, a cărui Orestie a tradus-o, a reluat trilogia cu legătură în marea sa dramă istorică Ostaticul, Pâinea uscată, Tatăl umilit. În prezent unii regizori, precum Ariane Mnouchkine cu Atrizii 16, încearcă să recreeze condițiile reprezentării favorabile trilogiilor cu legătură. Totuși acestea nu sunt decât niște experiențe izolate. 3.2.2. Regula verosimilului și a necesarului Acțiunea dramatică, pentru a constitui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a existenței".437 Roger Caillois identifica în mitologii două direcții de dezvoltare, pe verticală și pe orizontală, corespunzând mitologiilor eroilor și ale situațiilor, ca proiecție a unor conflicte psihologice, eroul fiind o imagine ideală de compensație care să ofere "sufletului umilit al individului o aură de măreție". Paralizat în fața tabu-ului, omul îl va încredința spre executare eroului, care îl soluționează, găsind o ieșire fericită sau nefericită, violând prohibițiile și deci rămânând culpabil, dar în lumina aparte a mitului, a măreției
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pare rău, pentru că noi avem o relație profesională, iar dacă acum m-am înșelat, înseamnă că am dat-o în bară. —Relația noastră profesională n-a pățit nimic, zise ea. Când ai făcut scenele alea la ProSure, am fost crâncen umilit. M-am bucurat când m-ai părăsit și când am divorțat și mi-a părut foarte, foarte bine că am depășit momentele penibile. Și m-am felicitat pentru norocul de a mă fi salvat. Într-un fel, poate că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să-l fi făcut altfel. Și mai presus de toate, îmi doresc să mă fi purtat mai bine cu tine. Să nu te fi rănit, să nu te fi umilit și așa mai departe. Știu că eu fusesem rănită și umilită, dar asta nu înseamnă că aveam dreptul să te supun aceluiași tratament. Și totuși am făcut-o și-mi pare rău. Sincer. M-am purtat oribil și m-am consolat la gândul că și alții se purtaseră oribil cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
care la un moment dat simte nevoia să nu mai audă decât ploaia de-afară. Desigur, moartea nu absolvă pe nimeni. Au murit nu numai victimele, ci și toți călăii, nu numai sclavii, ci și toți stăpânii, nu numai cei umiliți, ci și ofensatorii lor, cei din boxa acuzaților și judecătorii care au citit sentința, cei păcătoși și cei care au vrut să-i mântuie, cu forța, cei înșelați și escrocii, cei mințiți și profitorii, deținuții și paznicii lor, împărații și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și ilaritatea clipei. Cu gura încă zâmbitoare, Lisa avu un impuls de a-i spune lui Ashling: Am o invitație la o demonstrație de machiaj în după-amiaza asta. Vrei să vii? —De ce nu? spuse Ashling zâmbitoare. Era recunoscătoare, dar nu umilită. Demonstrația de machiaj era făcută de Source, care era ultimul răcnet în materie, preferatul modelelor și al fetelor interesante. Extraordinar de scumpe, toate produsele lor erau organice, ambalajele erau biodegradabile, reciclabile și refolosibile și susțineau sus și tare că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ceva de mâncare? Ciocolată? Floricele? Ceva? Joy indică înspre vasta gamă de oferte de pe comoda lui Ashling. Nu, și nu îmi mai aduce altele. — Intenționezi să te mai dai vreodată jos din pat? — Nu, spuse Ashling. Mă simt atât de... umilită. — Nu le da satisfacție, spuse Joy tare. —Mi se pare că toată lumea mă urăște. —De ce? Nu ai greșit cu nimic! — Simt că toată lumea e îndreptată împotriva mea, că nu sunt nicăieri în siguranță. Și sunt foarte tristă, adăugă ea. Binînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
descrie sentimentul, însemna că mulți alții simțiseră același lucru. Era un fel de ușurare. Jack scoase o pungă din hârtie albă. —Ți-am adus ceva. —Ce? Șervețele? Aș putea să îmi deschid magazin. Sau struguri? Nu sunt bolnavă. Sunt doar... umilită. — Nu, este... Păi, de fapt, este sushi. Ea făcu o pauză înlemnită. Îți bați joc de mine? — Nu! Doar că păreai interesată când ne-am comandat noi la birou. Pentru că Ashling rămânea mută, el a continuat. M-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cerea așa ceva după ce trecea pasiunea de la început. Dar el încă dorea la fel de mult și era epuizant. Dar toate astea erau nimic pe lângă bomba pe care el tocmai o lansase - faptul că „întâlnise pe altcineva“. Fierbea de furie și era foarte umilită. Mai ales pentru că, undeva în mintea ei, își imaginase mereu că ea îi făcea lui o favoare, că fusese cea mai norocoasă zi a vieții lui când ea renunțase la căsnicia ei și îi căzuse în brațe. O deranja destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
proteza din gură. La opt arbitrul mi-a controlat garda, ca să vadă dacă pot continua, și i-a făcut semn lui Blanchard că poate relua lupta. Am simțit că mi se suie sângele la cap de furie, ca unui copil umilit. Blanchard se apropie de mine relaxat, cu garda jos, de parcă n-aș fi meritat întreaga lui concentrare. L-am întâmpinat frontal, cu o directă, chipurile, anemică, în clipa când mi-a intrat în raza de acțiune. Blanchard evită lovitura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să facă ce vrea ea. Băiatul întrebă: — Dar cine e fiul ei? Îl priviră deconcertați și uimiți, apoi potcovarul murmură precaut, ca pe un lucru murdar, numele celui mai temut om din lume: — Tiberius. Împăratul. Ceilalți tăcură. Copilul se simți umilit că era singurul din castrum care nu știa asta. Nu mai întrebă nimic. Un grăjdar îi spuse, căutând parcă să-l consoleze, că Maștera era foarte bătrână. — O fi având vreo nouăzeci de ani acum - și tata îi spunea Maștera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Din ochi îi curgeau lacrimi. Când a ajuns în dreptul tribunei noastre, cortegiul s-a oprit. Am văzut taurii albi destinați sacrificiului, muzicanții, lictores. Din cvadrigă, Augustus a ridicat brațul, salutându-ne, iar mulțimea l-a aclamat. Pentru că mama, părăsită și umilită, era sora lui. Iar asta era răzbunarea. Însă cel învins, cel ucis pentru mine rămânea tot tata. Și copiii, fiii celeilalte, au trebuit să se oprească, însă nu și-au ridicat privirile. Urletele ne asurzeau. „Vai“, a zis mama, „pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deodată, și glasul i se abătu ca o lovitură de secure asupra adepților săi, antrenați într-o discuție confuză și veleitară. Romanii îl iubesc - dragostea stupidă și periculoasă a mulțimii ignorante. Își lăsă ascultătorii să se cufunde într-o tăcere umilită, apoi spuse: — Acordați-mi puțină atenție, vă rog. Adevărata sa apărare o reprezintă nu germanii, ci poporul Romei. Se uitară la el, știind că toate acelea erau adevărate; se temeau. Dar el zâmbi, și tovarășii săi demoralizați înțeleseră că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
munte. Dacă el n-ar avea nimic comun cu plecările, mi-ar fi total indiferent. Dar așa... N-are nimic, totuși... Știu și eu? Poate Îmi trebuie un fel de ușurare după cele petrecute cu Vasile, poate animalul din mine, umilit și enervat, cere o liniștire oarecare, nu-l interesează cu cine, numai să fie liniștire. De fapt, interesul meu trebuie satisfăcut. Trebuie să plec cât mai mult. Ce am eu nevoie să analizez ce simt pentru el? Trebuie să hotărăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voi face o farsă și că voi spune „nu“. O observ cum se concentrează să nu izbucnească În plâns, Își ține respirația, are fruntea plecată, suferă pentru Întreaga ei rasă de Sare, Salomee și Rachele, suferă pentru toată rasa femeiască, umilită secole și milenii de absolutismul necenzurat de nici o lege al rasei bărbătești. Mă simt deodată ridicol și aș vrea s-o iau la fugă, dar Îmi dau seama că nu mai pot să ies din joc. „Da.“ Se destinde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
imediat atingerea plăcută a pielii; și chiar momentul acesta de contact intens o făcu pe Emmy să se întrebe cum de nu mai simțise așa ceva până atunci. Dacă n-ar fi fost atât de înnebunitor, ea s-ar fi simțit umilită că are treizeci de ani și nu înțelege ce e cu toată agitația asta. Nu că ar fi fost altfel decât absolut plăcut cu cei trei foști prieteni ai ei, dar acum? Cine avea nevoie de ceva plăcut când exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sărăcie nu este egalitate. Egalitatea este atunci când oamenii pot să trăiască din plin, să se bucure În mod egal de bunurile materiale și spirituale create prin munca lor unită sub conducerea comuniștilor. TU, prin Baia Mare Într-o dimineață de octombrie. Umilit aștepți să treacă ziua. Mâine ai să te duci la Post Restant să-ți ridici mandatul. Ți-a trimis mama ta niște bani. Din pensia ei de urmaș. Până Îți vine leafa. Ca să mai reziști Încă câteva zile prin țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
după ce Îl făcuse să bea brandy, iar acum whisky-ul. În ochii miopi ai Ninei se iviră două lacrimi. Fără ochelari părea delicată și visătoare, ca și cum fața i-ar fi fost mai goală decât trupul. Rămaseră culcați multă vreme, Îmbrățișați. Umiliți și legați unul de altul prin umilință. Până când Nina se desprinse de el și bâjbâi după o țigară, o aprinse și Încercă să-l consoleze: Nu-i nimic, copile, și să-l facă să-nțeleagă că În clipa aia pătrunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bine și n-am să mai fac. Iar el, pe tonul lui medical, de parcă aș fi fost o pacientă isterică, Îmi repeta iar și iar: Înțelege. Totul s-a terminat. Nu plâng de furie, Efraim, ci din cauză că mă simt jignită, umilită. În urmă cu două săptămâni mi l-a trimis pe micul său avocat, foarte manierat, probabil de origine persană, care s-a așezat direct În fotoliul lui Yeri, aproape m-am mirat că nu ciocănea În brațul lui și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sunete care i-ar produce și lui cea mai dulce plăcere pe care o cunoștea: bucuria dăruirii. Și ce dacă nu era frumoasă? Femeile foarte frumoase trezeau În el un sentiment de umilință, amestecată cu Înjosire și servilism. Doar cele umilite și respinse aprindeau În el scânteia generozității din care Îi izvora Întotdeauna dorința. Dar dacă nu se proteja? Dacă rămânea Însărcinată tocmai aici, În acest infern al Întreruperilor de sarcină? În loc de dragoste, Fima Îi oferi Încă o portocală, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]