1,045 matches
-
făcut semn celor de la divizie. Au sosit repede. Undiță le-a spus cum stau lucrurile. Oamenii au trecut imediat la acțiune... Rusul privea la noi ca la unii veniți din altă lume... Scâncea ceva În surdină... „Malcite!” - s-a stropșit Undiță la el. A tresărit... Când cei de la divizie și-au terminat treaba În ambele magazii, rusul zăcea deja lungit pe jos. Cu mare grabă, am sărit În tranșeu. Petrică s-a oprit din nou. Cu o privire Îngerească a cătat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ne mai gândeam că facem zgomot, dar... O rafală de automat ne-a forțat să ne aruncăm la pământ. Îndată, ropotul automatelor s-a Întețit. La un moment dat, se trăgea și din dreapta noastră... „Aiștea-s cei din patrulă” - a șoptit Undiță. „Salt Înainte!” - am ordonat eu În clipa următoare. La al treilea salt, am simțit o lovitură ca de piatră În piciorul stâng, mai jos de genunchi... Ceilalți au continuat să facă salturi scurte. Eu nu mai puteam să mă mișc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
meu? El Îi din cii cari n-o avut ploaie la vremi, ca sî creascî - a răspuns tata Toader râzând. ― Și, după ce a răsuflat de două ori, m-a aburcat pe celălalt umăr și, pas Întins! Înaintea noastră a alergat Undiță, care m-a luat așa cum spuneai tu, Nicule... M-au ajutat cu rândul, până am ajuns la primele răchiți și tufe de lozie... Întâi am stat cu urechea la pândă, să ne dăm seama dacă inamicul nu se află pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am stat cu urechea la pândă, să ne dăm seama dacă inamicul nu se află pe urmele noastre... Era cam după primul cântat al cocoșilor. Mai aveam ceva timp până la ziuă. Toader a tăiat două crengi de salcie groase și Undiță a adus un braț de lozie. În câteva minute, targa era gata... După ce Toader mi-a verificat pansamentul de la picior, m au așezat pe targă și drumul a devenit mai cu spor... Priviți voi la acest om din fața voastră! Uitați
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu era cea mai plăcută.. După un asemenea ordin, vă imaginați că ne-am pus mintea să lucreze. „Pe cine să luăm cu noi, Petrică?” - a picat Întrebarea lui Toader. Ne am gândit și răzgândit. Până la urmă, pe lângă Păpădie și Undiță - cei cu care am executat cele mai grele misiuni, am mai ales Încă doi cercetași buni... Am trimis plantonul să-i cheme la noi... Le-am spus să se pregătească pentru o misiune grea. Când va fi ora plecării Îi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care aveai nevoie. Chiar și o sfoară cu care să-l legi pe un eventual prizonier trebuia să fie la locul ei... Gândul Îți era la misiunea În sine, iar gesturile erau automate... Și nu știu cum s-a Întâmplat, dar tocmai Undiță nu avea șnur la gluga costumului alb de camuflaj: „Da’ ci, Undițî, mergim la primblari? Amu sî ti faci șnur!” Și Undiță... s-a făcut șnur... De fapt, cercetășia e Matematică. Nu merge să-i dai cu presupusul. Așa că Toader
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Gândul Îți era la misiunea În sine, iar gesturile erau automate... Și nu știu cum s-a Întâmplat, dar tocmai Undiță nu avea șnur la gluga costumului alb de camuflaj: „Da’ ci, Undițî, mergim la primblari? Amu sî ti faci șnur!” Și Undiță... s-a făcut șnur... De fapt, cercetășia e Matematică. Nu merge să-i dai cu presupusul. Așa că Toader avea dreptate... Ne-am prezentat la căpitan. După ce ne-a cercetat, și el, cu de amănuntul, cum suntem pregătiți pentru misiune, a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Eu cred că trebuie să ne așezăm În puncte diferite, pe o rază de vreo trei sute de metri, și să supraveghem fiecare metru pătrat dinspre inamic. Eu cu Toader vom rămâne În acest loc. Spre dreapta, va pleca Petrică cu Undiță și unul din cercetași. În stânga, va merge Păpădie și celălalt cercetaș. Orice observați ne comunicați prin unul din cercetași. Credeți că e bine așa, băieți?” „Am vrea să știm cât va dura această observare?” - am Întrebat eu. „Până la chindie. Când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-i să vină Încoace, ca să putem lua o hotărâre” În scurtă vreme, a sosit Toader. După ce i-am explicat totul, a hotărât... „Petrachi, noi tr ie vom trece linia de patrulare și ne vom apropia cât mai mult de șosea. Undiță și cu ceilalți doi cercetași vor rămâne aici, pentru a ne acoperi retragerea În caz de nevoie. Până ne vom Întoarce, nu slăbiți din ochi tot ce e În raza voastră de vedere - Înainte și În spate - iar armamentul Îl
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doi cercetași vor rămâne aici, pentru a ne acoperi retragerea În caz de nevoie. Până ne vom Întoarce, nu slăbiți din ochi tot ce e În raza voastră de vedere - Înainte și În spate - iar armamentul Îl țineți la Îndemână. Undiță, tu vei rămâne pe locul pe unde a trecut patrula rusească. Ceilalți doi, cu câțiva pași mai În spate. Să existe posibilitate de comunicare Între voi. <Executarea!ă” Am plecat spre șosea, căutând În semiobscuritatea nopții un adăpost. N-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai vedea are să fie după dorința noastră” - și-a spus părerea Toader. „Atunci, să ne pregătim să-i Întâmpinăm cum se cuvine” - am convenit eu și am interpretat un „cântec” de cucuvea de zile mari. În câteva minute, a sosit Undiță. „Ce s-a Întâmplat?” - m-a Întrebat el precipitat. „Te duci și aduci câte trei grenade din ale voastre. Voi rămâneți cu câte o grenadă. Să aduci și sforile”. Undiță nu a Întrebat de ce. A făcut stângamprejur și a plecat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de cucuvea de zile mari. În câteva minute, a sosit Undiță. „Ce s-a Întâmplat?” - m-a Întrebat el precipitat. „Te duci și aduci câte trei grenade din ale voastre. Voi rămâneți cu câte o grenadă. Să aduci și sforile”. Undiță nu a Întrebat de ce. A făcut stângamprejur și a plecat, nu Înainte de a lăsa cele trei grenade ale lui. Nu a durat multă vreme până s-a Întors. După ce a predat grenadele, Toader i-a ordonat: „Fuga la locul tău
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a Întrebat Toader. „Sper să fie de leac descântecul meu” - a glumit el. Aveam Încredere În priceperea lui Păpădie... „Sigur le-a pregătit el <rusnaciloră, o primire de zile mari” - gândeam eu. Am alergat spre cărarea patrulelor, unde ne aștepta Undiță cu ai lui, și apoi spre stânga, tot În pas alergător... ― Drept sî vă spun - a Întărit tata Toader spusa lui Petrică - atuncea În capul nostru iara un sângur gând: sî li venim rușilor di hac. ― În timp ce alergam, un trăsnet
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întrebat Despina. ― Prima grijă a fost să văd ce s-a Întâmplat cu piciorul lui Toader... Din câte mi-am dat seama, glonțul de mitralieră i-a atins osul. Era rupt! Ce mai? L am pus pe Păpădie și pe Undiță să caute o creangă mai groasă, care să fie de cel puțin un metru lungime, pe care s-o despice. N-a fost nevoie să aștept prea mult. Între timp, am scos pansamentele individuale pe care le aveam la noi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la ieșirea din crăpătura gârlei, strălucirea soarelui pe albul zăpezii ne-a orbit... Am Închis ochii, lăcrimând pentru un timp. ― Bietul tata Toader - l-a căinat Maria. ― Așa i, da’ el nu se dădea cu una cu două. „Păpădie și Undiță, mergeți cel puțin cinci sute de pași Înainte și observați vreo jumătate de ceas creasta dealului prin care am trecut. Cine știe ce se putea Întâmpla cât noi ne-am târât prin văgăună? Pe mine trageți-mă la soare, că m-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a apreciat Despina cu glas moale, ca și cum ar fi reprodus un pasaj dintr-un curs de chirurgie... Nicu a privit spre ea cu zâmbet aprobator. Petrică a continuat: ― Nici nu ne-am dat seama când a trecut timpul. Păpădie și Undiță s-au Întors. „Din câte ne-am putut da seama, nu e nici o deosebire față de ce am văzut ieri. Aceiași țărani care vin după vreascuri sau după câte o creangă mai acătării și atât” - a raportat Păpădie. Ne aflam deja
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să se schimbe cei de la targă... Nu ne dădeam seama cât mai avem de mers. Știam după busolă că suntem pe direcția cea bună... Ne-am oprit, fiindcă trebuia să lămurim locul unde ne aflăm. Eu, cu Păpădie și cu Undiță, am plecat mai departe. La un moment dat, În față, prin ninsoarea neostoită, mi s-a părut că am ghicit ca pe o umbră copacul unde aveam Întâlnirea cu căpitanul nostru... O licărire de lumină de o secundă ne-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe automate! Cine știe ce s-a putut Întâmpla?!... Am mai făcut câțiva pași, ca pisica atunci când simte prada... Ne-am oprit și am rămas În așteptare. Nici un semnal... Atunci i-am șoptit lui Păpădie s-o ia spre dreapta și lui Undiță să meargă spre stânga. Eu am rămas pe loc, cu consemnul ca după douăzeci de secunde să pornim spre arbore, cu automatele În cumpănire... ― Doamne, prin ce au trecut bieții oameni - a șoptit Maria rezemându-și capul de umărul lui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-au aruncat asupra mea două umbre, punându-mi țeava automatului În piept, cu somația șoptită: „Malcite!”... În secunda următoare Însă, două lovituri Înfundate i au pus la pământ pe cei doi nechemați. Era opera lui Păpădie și a lui Undiță, veniți din laterale... ― Mari meșteri! - a apreciat Despina. ― „Unde este căpitanul, cu cei doi cercetași?” - m-am Întrebat eu. „Undiță, rămâi cu acești ruși, iar eu cu Păpădie mergem să-l căutăm pe căpitan”. ― Săracu’ căpitan! - a oftat mama Maranda
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Însă, două lovituri Înfundate i au pus la pământ pe cei doi nechemați. Era opera lui Păpădie și a lui Undiță, veniți din laterale... ― Mari meșteri! - a apreciat Despina. ― „Unde este căpitanul, cu cei doi cercetași?” - m-am Întrebat eu. „Undiță, rămâi cu acești ruși, iar eu cu Păpădie mergem să-l căutăm pe căpitan”. ― Săracu’ căpitan! - a oftat mama Maranda. ― Întâi am stat să ascultăm, poate auzim vreun semn că sunt pe undeva pe aproape. Nu am perceput Însă nici un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
l-am Înfășurat În ea. Le am dat câte o Înghițitură de rom. Păpădie mi-a lăsat pe rus În primire și a alergat să-i aducă pe toți ai noștri și pe cei doi ruși rămași În grija lui Undiță. ― I-au găsit! Ce bine-mi pare! - s-a bucurat Despina. ― Din câte aud eu, numele lui Păpădie apare În mijlocul celor mai delicate acțiuni ale voastre. Ce grad avea? - a Întrebat Nicu. ― Era caporal doar. Avea Însă minte de ofițer
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Păpădie apare În mijlocul celor mai delicate acțiuni ale voastre. Ce grad avea? - a Întrebat Nicu. ― Era caporal doar. Avea Însă minte de ofițer. Nu mai vorbesc de felul cum se mișca! Atunci l am pus stăpân pe rusime, iar pe Undiță l-am trimis să conducă transportul lui Toader. Eu, Împreună cu căpitanul, am rămas În urma convoiului. La un moment dat, căpitanul - sprijinindu se de brațul meu - m-a Întrebat: „Cum s-a Întâmplat de a fost rănit Toader? E grav?” I-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să se umezească, Iar printre geam, gândacii să foșnească, Tu petrosin să nu ai nicio picătură, Mereu să umbli beat prin bătătură. Când vara tu vei merge la biban, Să nu prinzi unul într-un an, Să-ți rupă crapul undița și acul, Să te încerce la momeală numai racul. Eu poezie nu-ți mai scriu De s-ar preface petrosinul în rachiu, Iar de bidon eu nu-ți mai spun Și am să spăl parchetul cu săpun.
Blestem by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83201_a_84526]
-
scoată niciun cuvânt, în picioare, cu umbrela deasupra capului. Pe celălalt mal, un bătrân (i se pare că are fața Magicianului, însă nu este foarte sigur, așa că strânge din ochi, încercând să vadă cât mai bine) îmbrăcat în frac aruncă undița în apă și pescuiește, la intervale fixe de timp, oglinzi cu care alcătuiește un perete. Privindu-se uimit de la distanță - nu știam că am plecat de-acasă în impermeabil, plecasem pentru o repriză de jogging, cu Magicianul după mine, toată
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ia locul printre celelalte, rotindu-se odată cu ele și îndreptându-se către o posibilă deltă a unui posibil fluviu dintr-o posibilă lume în care Atlandita a ieșit la suprafață în mijlocul unui teren de golf... Pe malul celălalt, Magicianul aruncă undița, apoi își scoate jobenul și salută. Salutul inconfundabil. Firesc, urmează ropotele de aplauze, iar instrumentiștii dau onorul, în timp de Omul cu Joben iese din scenă. În urma lui, umbrelele se rotesc amețitor, iar orizontul explodează în roșu și galben... Atunci când
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]