1,021 matches
-
Povestea ne-a răpit. Mozaicul colorat și iute de probleme actuale ne poartă din cazarme transformate în cămine culturale prin benzi desenate Manga, prin întreprinderi moderne, storytelling, Faulkner și Pirinei, burse Erasmus și alte isprăvi și situații din "real life", unduind amețitor și strecurînd cîte un bob de nisip într-un angrenaj aparent banal și cuminte, ce răstoarnă deodată perspective și judecăți de valoare. Iată, de exemplu, primul episod, în care, într-o curte de școală primară, copiii fac schimb de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Nici un nor nu-i întunecă întinderea; orizontul parcă plutește; iar această nuditate strălucitoare este la fel de insuportabilă ca splendoarea tronului ceresc. Sextantul lui Ahab era din fericire prevăzut cu sticle colorate, prin care putea privi vîlvătaia soarelui. Legănîndu-se în ritmul vasului unduit de ruliu, rămase cîteva clipe cu luneta la ochi, pentru a surprinde momentul cînd soarele va ajunge exact la meridianul său. în timp ce privea astfel, cu atenția încordată, partul stătea în genunchi pe punte, sub el și, cu fața ridicată ca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
regelui-copil, cea a regelui-adolescent, în uniforma ostașului crud, peste care urma să vină tăvălugul istoriei. Frumusețea necontrafăcută a începutului este acum, în anii senectuții, efigie veșnică. Efigie dur și îndurerat cioplită. Așa cum am văzut-o în balconul sub care mulțimile unduiau. Regăsindu-se. Fotografia lui Eugen Ionescu, pe care, îmi place să cred, chiar mîna dramaturgului a îngroșat trăsăturile vesel-triste de clown. Cîți au curajul să-și facă un atare autoportret? Eugen Ionescu l-a avut. Era, de-acum, nemuritor. 6
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a genialului pantofar, defectînd într-un fel canonul moscovit prin afișatul tupeu megaloman, ațîțat perfid de anturajul Găinușelor cu coc La Goulue, tiparul Moulin Rouge în variantă Carul cu bere. Talia princiară a Reginei Maria, amplificată discret de mantii lungi, unduind de pe marmura capului încoronat, peste umerii de zeiță, spre coapsele secrete. Suverană părăsind curte nordică și asumîndu-și dragostea pentru poporul adoptiv, dragoste împărtășită cu monarhul auster și eficace. Totul în onestitate ireproșabilă. Ambasadoare fermecătoare în marile cancelarii. Ființă meditativă în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Da, de un ecou pe care mi-l trimitea ascendența mea franțuzească. Asta pentru că într-o istorisire a bunicii regăseam toate elementele acelei amintiri: soarele de toamnă din călătoria ei în Provența, parfumul lanurilor de lavandă și chiar funigeii aceia unduind în văzduhul înmiresmat. N-aveam să îndrăznesc niciodată să-i vorbesc despre preștiința mea de copil. În cursul verii următoare, sora mea și cu mine am văzut-o într-o zi pe bunica plângând... Pentru prima oară în viața noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
capetelor noastre. Imperiul cu armata lui de temut, cu spărgătoarele de gheață atomice care spintecau Polul Nord, cu uzinele lui care, în curând, aveau să producă mai mult oțel decât toate țările din lume laolaltă, cu holdele lui de grâu care unduiau de la Marea Neagră până la Pacific... Cu stepa aceea fără de hotar. Și, în balconul nostru, o franțuzoaică ne vorbea despre barca ce străbătea un oraș mare, inundat, și acosta la zidul unei clădiri... Am tresărit încercând să înțelegem unde eram. Aici? Acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o inexplicabilă pudoare a cuvintelor, suprimată brusc de o ciudată morală ofuscată. Spusă, în sfârșit, ezita între obscenitatea morbidă și eufemismele care transformau perechea de îndrăgostiți în personaje de roman sentimental prost tradus. „Nu, îmi spuneam, întins în iarba ce unduia în vântul cald, numai în franțuzește putea el să moară în brațele lui Marguerite Steinheil...” Datorită îndrăgostiților de la palatul Élysée, am înțeles taina tinerei servitoare care, surprinsă în vană de stăpânul ei, i se dăruia cu spaima și cu febra
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în sufletul acelei femei. Inima mea răsuna la unison. „Emma Bovary sunt eu!”, îmi sufla o voce senină, venind din istorisirile Charlottei. Timpul care se scurgea în Atlantida noastră își avea propriile lui legi. Mai precis, nu se scurgea, ci unduia în jurul fiecărui eveniment evocat de Charlotte. Fiecare fapt, chiar și perfect accidental, se încrusta pentru totdeauna în viața de zi cu zi a acelei țări. Cerul ei nocturn era întotdeauna străbătut de o cometă, cu toate că bunica, referindu-se la o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și vorbele, asurzindu-le. Charlotte a reușit în cele din urmă să-i împingă pe copii afară, a ieșit și ea, ducând un cufăr mare, care îi atârna greu de braț. Clădirile din față nu mai aveau geamuri. O perdea unduia în vântul abia trezit. Țesătura ei străvezie păstra în mișcarea sa toată blândețea dimineților de pace. Strada care ducea la gară era presărată cu cioburi de sticlă, cu crengi rupte. Uneori, un copac frânt în două bara drumul. La un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cufundat până la genunchi într-un troian de zăpadă. Zăpăcit, am rămas o clipă nemișcat, privind din barcă flăcăul acela înalt, îmbrăcat cu un pulover lăbărțat, pe care vântul îl umfla ca pe o rochie scurtă de lână. Clapele șepcii lui unduiau ușor în adierea rece. Picioarele lui goale înfipte în zăpadă mă fascinau. Nemaiânțelegând nimic, am sărit din barcă și m-am dus la el. Auzind scârțâitul pașilor mei, s-a întors brusc. O strâmbătură de durere îi crispa obrazul. Flăcările
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
loc. Unii dintre noi scăpau pe jos resortul negru, alții confundau ordinea asamblării... Cât despre ea, am crezut la început că dănțuia în fața mesei. Îmbrăcată într-o tunică și o fustă kaki, cu un chipiu pus pe buclele roșcate, își unduia trupul în ritmul exercițiului. Probabil se antrenase mult ca să poată mânui corpul lunecos al armei cu atâta îndemânare. Am privit-o uluit. La ea, totul era atât de simplu și atât de viu! Șoldurile, răspunzând mișcării brațelor, i se legănau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de neverosmile erau toate astea! Sau ca și brațul de femeie, gol, durduliu, apărut într-o seară la o fereastră. O stradă cotită, mică, strivită de frunzișuri grele, nemișcate - și un braț foarte alb, foarte rotund, dezgolit până la umăr, care unduise câteva secunde, cât să tragă o perdea de muslin peste umbra din încăpere. Și, nu știu prin ce divinație, recunoscusem nerăbdarea puțin surescitată din gestul acela, înțelesesem peste ce fel de interior trăgea perdeaua brațul gol de femeie... Îi simțisem
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Mi s-a părut că zăresc o siluetă feminină, într-un mantou lung, care s-a strecurat sub o boltă. Am rămas în picioare, fără vlagă, sprijinindu-mă de un perete. Lumea se dezagrega, zidul ceda sub palma mea, ferestrele unduiau pe fațadele livide ale clădirilor... Ca prin farmec, s-au ivit câteva cuvinte scrise pe o placă de metal înnegrită. M-am agățat de mesajul lor așa cum se agață un om, gata să se scufunde în beție sau nebunie, de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mei francezi, și de care, în copilărie, eram foarte mândru. Vedeam în ea dovada francității mele ereditare. Era ziua aceea de toamnă însorită, la marginea unei păduri, cu o invizibilă prezență feminină, cu un aer foarte curat și cu funigei unduind prin spațiul acela luminos... Acum înțelegeam că pădurea aceea era, de fapt, taigaua nesfârșită și că fermecătoarea vară a fetelor bătrâne avea să piară într-o iarnă siberiană care dura nouă luni. Funigeii argintii și ușori din iluzia mea franceză
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unei tătăroaice mascate de trupul masiv al unui eunuc, Metodiu se opri zgâit în prag: în camera cufundată într-un semiîntuneric plăcut și din care se zvoneau sunete dulci de liră, se aflau șapte tătăroaice tinere, toate una și una, unduindu-se ușor în jurul unei mașinării ciudate. Într-un colț, așezat pe perini și trăgând dintr-o lulea de fildeș ținută cu grație de o eunucă, stătea cufundat în gânduri un tătar batrân, complet ras și având tatuate pe piept și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și ne oferă clipe de neuitat. Sălbătăcia peisajului, coamele semețite ale munților albăstrui, văile ce cască hăuri prăpăstioase, pini ce-și Înalță cu mândrie trunchiurile spre cerul Învolburat, păsărele obosite agățate de rămurica unui arbust Încovoiat de vânt, ierburi Înalte unduindu-se grațios asemenea unor balerini, dar mai ales marea tăcere a naturii ne dă voluptăți seducătoare... După amiază ajungem În Sagada, localitatea mică, cu construcții sărăcăcioase, prost luminată, dar cu oameni veseli și primitori. Nu există un hotel propriu-zis, de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ne fac semn cu mîna, iar eu le Întorc zîmbetul, Încercînd să nu las să mi se citească pe față jena. Știu că e petrecerea lor și toate astea, dar părinții mei realmente habar n-au să danseze. Mama Își unduiește șoldurile, cum era pe vremea ei, iar tata lovește ritmic aerul, părînd că se luptă cu trei dușmani invizibili simultan. Oare de ce nu știu părinții să danseze? E nu știu ce lege universală a fizicii sau ceva de genul ăsta? Deodată, mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dans În adolescență, să știi, mi-o Întoarce. Pot să valsez la fel ca Fred Astaire. — Să valsezi? Îl Îngîn ironică. Asta nu Înseamnă să fii la modă! Trebuie să știm toate mișcările din dansurile străzii. Fii atent aici. Mă unduiesc șerpuit sacadat de zici că am ceva pe șira spinării și n-am cu ce să mă scarpin, ca În videoclipurile rap. CÎnd ridic privirea, Îl văd pe Luke holbîndu-se la mine. — Scumpa mea, zice, ce faci? — E hiphop! zic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ați pomenit niciodată, deci cum ați fi putut fi Îndrăgostit de ea? d) altele 4. Ce părere aveți despre părul lung, roșcat? a) E puțin cam exagerat și sare prea tare În ochi b) Foșnește prea tare cînd ți-l unduiești KENNETH PRENDERGAST Prendergast de Witt Connell Consilieri financiari Forward House 394 High Holborn, Londra, WC1V 7EX D-nei R. Brandon 37 Maida Vale Mansions Maida Vale Londra, NW6 0YF 28 august 2003 Stimată doamnă Brandon, Vă mulțumesc pentru scrisoarea dumneavoastră. Mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
casa de nebuni. Lecția de pictură demonstrează că există armonie și în nenorocire, iar muzica înțelegerii însoțește fiecare clipă de viață. Visul se încheie cu exclamația, " Fericit priceputul născocitor!", care ne duce cu gândul la Peter Ackroyd însuși. Romanul se unduiește ca o apă stătătoare. Nu curge nimic, dar suprafața se agită. De-a lungul lui, cum spune Clement Harcombe, " Nu există nici trecut, nici viitor, Tim, ci doar noi doi ascultând muzica". Cei doi se despart, se apropie din nou
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și istorie, între real și ireal, didahiile, respirând aerul pur al „Cărții cărților”, pleacă de la litera ei, însă dezvoltă, se poate spune creator, premisele pe care străvechile istorii, ca niște basme doldora de tâlcuri, le oferă. Accentuate cu mistică fervoare, unduindu-se ca sub line adieri sau înăsprindu-se și congestionându-se în mânii viforoase, aceste cuvântări ar putea fi luate drept o emanație spontană a inspirației unui arhiereu cu improvizația fecundă. Aproape nimic rigid și trudnic în discursul viu, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]