1,249 matches
-
bine. Iată, de ce nu aprindea lampa. Acum Jonas se urca în fiecare zi în cămăruța lui suspendată. Vizitatorii se împuținară, căci Louise, ocupată cu gospodăria, nu avea timp de vorbă. Jonas cobora la vremea mesei, după care urca iar în ungherul lui. Rămânea aici ziua întreagă, nemișcat în întuneric. Noaptea cobora și se culca lângă nevastă-sa, care la acea oră dormea de mult. După câteva zile o rugă pe Louise să-i dea să mănânce sus, ceea ce ea și făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu tine? Ai slăbit, semeni cu o umbră. - De câteva zile aproape nu mai mănânc. Dar nu-i nimic, trebuie să lucrez. - Mai întâi mănâncă. - Nu, nu mi-e foame. Rateau aduse o pânză. Înainte de a se face nevăzut în ungherul său, Jonas îl întrebă: - Cum o mai duc? - Cine? - Louise și copiii. - Sunt bine. Ar fi și mai bine dacă ai fi cu ei. - Dar sunt cu ei. Nu uita să le spui că sunt tot timpul cu ei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
prânz mai ceru niște gaz. Lampa, care începuse să fumege, străluci din nou cu o flacără vie până seara. Rateau rămase să cineze cu Louise și copiii. La miezul nopții își luă rămas bun de la Jonas. Așteptă o clipă sub ungherul în care lampa mai ardea încă, apoi plecă fără să spună nimic. În dimineața celei de a doua zi, când Louise se trezi, lampa era tot aprinsă. Începea o zi frumoasă dar Jonas nu-și dădea seama de asta. Întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o parte, fără un cuvânt, uitându-se la inginer cu aceeași privire neclintită. În colibă, d'Arrast nu văzu în prima clipă decât un foc abia mocnit, aprins chiar în mijloc, de-a dreptul pe pământ. Apoi desluși, într-un ungher, în fund de tot, un pat de aramă, fără așternut și cu o somieră stricată, iar în ungherul opus, o masă, pe care se înșiruiau vase de lut. Între masă și pat se afla un fel de poliță, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
văzu în prima clipă decât un foc abia mocnit, aprins chiar în mijloc, de-a dreptul pe pământ. Apoi desluși, într-un ungher, în fund de tot, un pat de aramă, fără așternut și cu o somieră stricată, iar în ungherul opus, o masă, pe care se înșiruiau vase de lut. Între masă și pat se afla un fel de poliță, pe care fusese așezată la loc de cinste o cromolitografie înfățișându-l pe Sfântul Gheorghe. În rest, doar un morman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
atunci să alunece de-a lungul peretelui, ghemuindu-se pe vine și încercând să-și stăpânească greața care-l cuprindea. Când deschise ochii, aerul era tot înăbușitor, dar zgomotul încetase. Numai tobele răpăiau surd și fără întrerupere, iar în toate ungherele colibei grupuri de bărbați înveșmântați în pânză albă țopăiau pe loc. În mijlocul încăperii, de unde paharul și lumânarea fuseseră luate, câteva fete, în stare semihipnotică, dansau cu mișcări lente, mereu gata parcă să se lase depășite de ritmul tobelor. Cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
creionez în eter dragostea lui senzuală, pribeagă, asemenea unei păsări albe care străbate eternitatea... Un vis încălzit la sânul nopții Atunci când iubirea s-a sfârșit... Trezită din vis, tăcută, îngenunchez în fața altarului ce i l-am clădit, pioasă, într-un ungher al sufletului. Îi aprind o candelă. O lacrimă, discret, se prelinge din ochiul meu stâng. La Ipotești a rămas un singur dor; dorul comun, de Eminescu... Teii plâng pe-aleile pustii, urmele lăsate de poet, ca testament... Mi-e dor
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
tuși ca și cum ar fi vrut să-și curețe din inimă urmele înduioșării... Apostol ședea pe colțul patului de scânduri ca o stană de piatră. La spatele lui, horcăiturile reîncepură ca niște ferăstraie ruginite. Un soldat se lăsă pe vine, în ungherul de lângă ușă, cu arma în brațe și adormi numaidecât, pe când cellalt cîrliga când un genunche, când pe cellalt, uitîndu-se numai în tavan la pironul de care atârna lampa. Telefonistul întorcea capul deseori, curios, dorind amănunte și neîndrăznind să întrebe nimic
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sunt o desmierdare Și desmierdarea deveni insultă. Toți se iubesc - ș-o spun în gura mare. Toți au făcut din viață sărbătoare: De măști rîzînde lumea este plină, De comedianți și de femei ușoare. Murmure doar s-aud de prin unghere; Unde cu glasul blând amantul cere, Pe când iubita gura ei uscată De sărutări, deschide la plăcere. {EminescuOpIV 217} Ce-i lumea asta mă întreb acuma Au nebunit-au, sau domnește ciuma? De-acopăr moartea, ranele hidoase Cu râs, cu-amorul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
săracă, Vor răsuna cu drag și dor Și n-or să mai treacă. 89. CÎND MÎNDRA MEA DOARME... (cca 1881) Când mândra mea doarme în păru-i bălaiu, Când stelele tremur și apele sună, Răsai, Lumină de lună! Pătrunde-n ungherul duioasei odăi, În luciul oglinzii, o lună, coboară, Văpăi Vărsând pe covoare. Privind-o smerită cum șade culcat, Demonic zîmbi-vei, cu luna vei trece În pat Pe-o marmură rece. Privind-o o noapte întreagă tu taci - Privește cum sânii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
potrivit. Un chimir lat, ghintuit cu ținte strălucitoare, îi încingea mijlocul, iar pe umăr purta o bundă... O rămas o vreme în ușă cătând cu ochi vulturești prin han. Cine era omul și ce căta așa cu amănuntul prin toate ungherele s-a aflat abia mai târziu... Era un haiduc ce bântuia prin codrii de aici, că nu degeaba drumul de la botul dealului Căprița se cheamă „Drumul hoților”... După acea cercetare din ochi, a intrat și s-a așezat în cel
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sau primitivă, sunt înălțate dincolo de limita fantasticului, creându-ne iluzia unei proze halucinogene. Fiecare capitol din carte deschide un culoar misterios, ce nu va fi luminat decat târziu, spre sfârșit, sau chiar spre sfârșitul romanului, după ce va fi cercetat fiecare ungher sufletesc al eroilor, la fel de curioși și neavizați de ce se întâmplă cu ei, ca și cititorul. Povestirile, ce par a nu avea nici o legătură între ele, decât prin identitatea eroilor și a ,,dispozițiilor de la centru", abundă în detalii pentru prelungirea suspansului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
o dimensiune de 500 de ori mai mică decât aceea a moleculei de apă și transportă o sarcină negativă care este de 200 de ori mai mare decât sarcina sa pozitivă. Dimensiunea sa foarte redusă îi permite să ajungă în unghere și șanțuri minuscule ale țesuturilor dumneavoastră, acolo unde nici măcar apa nu poate pătrunde, în timp ce sarcina sa negativă puternică îi permite să transporte o cantitate de 200 de ori mai mare decât propria greutate de ioni toxici pozitivi. După cum am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
trei zile sunt lipsite de evacuările masive de reziduuri toxice dăunătoare pe care le așteptăm. Acest lucru nu se întâmplă datorită faptului că ați avea un colon curat, ci din cauză că mucusul și toxinele uscate sunt atât de bine impregnate în ungherele colonului dumneavoastră, încât sunt necesare între șase și opt irigări colonice doar pentru a începe să se desprindă. Unul dintre cele mai grave cazuri tratate de Irons nu s-a eliminat nimic semnificativ pe parcursul a patru perioade întregi de câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
aici cu mine. Curând. E vremea să ies În oraș. Mă duc În oraș mami. Spune-i lui Stacey că n-o să Întârzii mult. Pa. Barul este mare, ideal să-i urmăresc cu privirea pe oameni. Sunt o mulțime de unghere și cotloane unde te poți ascunde. Șezând aici, singură, Îmi aduc aminte când i-am cunoscut prima oară pe părinții lui Bruce. Erau oameni cumsecade, dintr-un sat de mineri din Midlothian. Asta a fost Înainte să fie schimbați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
înțeles, câtă vreme acestea trăiesc în contact cu medii necunoscute omului tradițional. Cel mai adesea, toate acestea provocau imaginația, curiozitatea și teama oamenilor. Șarpele, șobolanul, nevăstuica, șopârla sunt doar câteva exemple care indică contactul cu cele mai ascunse și misterioase unghere ale pământului. La fel se întâmplă și în cazul peștilor sau insectelor. În definitiv, ele își formează o simbolistică aparte din însuși contactul lor cu necunoscutul. În aceeași categorie intră și păsările. Ele au un statut cu totul deosebit. De la
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
comparații țin de luptă. Ahile se năpustește asupra dușmanului ca un leu hăituit de săteni, 104 ațâțat, gata să sară, cu gura înspumată, bătându-și coastele cu coada; ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de vânt, se zbuciumă și se învârtejesc în arborii pădurilor; sau tot ca un pârjol care gonește lăcustele înspăimântate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Celelalte comparații țin de luptă. Ahile se năpustește asupra dușmanului ca un leu hăituit de săteni, ațâțat, gata să sară, cu gura înspumată, bătându-și coastele cu coada; ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de vânt, se zbuciumă și se învârtejesc în arborii pădurilor; sau tot ca un pârjol care gonește lăcustele înspăimântate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
gloseme, sunt structuri gramaticale ce preced formarea sistemului fonetic. Totodată este de observat faptul că elementele primare de limbă au apărut ca efect al vieții sociale: „ Când omul primitiv devine homo sapiens în viața lui nu mai rămâne practic nici un ungher în care să nu fi pătruns societatea”. De mare importanță în evoluția limbajului a fost interzicerea căsătoriei între membrii aceleiași colectivități, de unde a rezultat contactul dintre familii, ginți și triburi diferite, aflate uneori la distanțe mari unele de altele. Este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nu puteau intra la comediile mele; erau obligați să-și aștepte stăpânii pe stradă sau în gondolele lor; i-am auzit chiar eu punându-mi în spinare denumiri foarte caraghioase și foarte comice; le-am pus deoparte câteva locuri în ungherele sălii; au fost încântați să se vadă jucați și am devenit prietenul lor. Piesa aceasta a avut tot succesul pe care îl puteam dori; încheierea nu putea fi mai strălucită, mai bine realizată; iată-mi reforma bine avansată deja; ce
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
doar prin aproximări de suprafață. Putem inventaria mărcile originalității sale, rezultatul fiind cea mai cuprinzătoare configurație cristalizată a caragialismului, mereu remodelată în diacronie în funcție de variabila receptării, care face ca o anume dimensiune să iasă în prim plan sau ca un ungher umbrit să fie luminat dintr-o dată. Comicul, "realismul ironic", "momentul", tema cu variațiuni, moftul, "marea trăncăneală", mahalaua, carnavalescul, miticismul, politicianismul, semidoctismul, figurile triunghiului conjugal burghez, euforia gastronomică etc. sunt astfel de embleme. Miracolul caragialismului poate fi explicat și prin faptul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a ținut o clipă-două... apoi, femeia se liniști, că ai fi crezut că nu s-a întamplat-, și rămase pe gânduri cu privirea fixă.. Moașa și Anton schimbară, priviri cu înțeles, au priceput că despică vreo amintire ascunsă într-un ungher al inimii ei, o taină știută numai de ea. Și, deodată, izbucni într-un hohot de plâns, parcă, rușinată că i-a fost văzută o față necunoscută... Lacrimile îi spălară obrazul ostenit... dar, tot frumos. - Liniștești-ti, fata mamii... hai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a vorbi cu lipsă de respect despre Führer, a pune În vitrina măcelăriei o plăcuță pe care scrie „Nu avem marfă“, a nu da Salutul Hitler sau a fi homosexual. Ăsta era Berlinul În timpul național-socialiștilor: o imensă casă bântuită, cu unghere Întunecoase, cu scări sumbre, cu beciuri sinistre, cu camerele zăvorâte și cu podul plin de strigoi În libertate, care azvârleau cu cărți, trânteau ușile, spărgeau ferestrele, țipau noaptea și, În general, băgau o spaimă atât de mare În proprietari, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
trecut atâția ani, mă întreabă de ai mei, ce se mai întâmplă în lume și, privindu-mă în felul lui anume, am senzația neliniștitoare că vede în mine ca într-o carte deschisă, Daniel, copilul dăruit de Dumnezeu, într-un ungher al încăperii tace, atent la ce vorbim, în timp ce afară se înnoptează, și părintele Ioan îl trimite în cele din urmă pe copil la culcare, nu înainte însă de a-i spune ce și de unde să citească pentru această seară, mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
medic sugeră disperat câte un nou leac. Și pe când Germanicus, în pofida celor mai ciudate antidoturi, agoniza atât de dureros, cei care-i erau credincioși fură cuprinși de mânie. Încercară zadarnic s-o prindă pe vrăjitoarea siriană, care dispăruse, cercetară fiecare ungher al palatului din Epidafne, iar imaginația lor găsi pretutindeni semne ale otrăvii și ale vrăjilor, amulete îngropate și urme uleioase, fetide pe fundul pocalelor și ale amforelor de vin. Și oase, poate de animale, poate omenești, pe care se efectuaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]