1,279 matches
-
Voronin (care din 2009 nu mai este președinte la Chișinău), iar Băsescu a declarat în continuare că va respecta această decizie a Republicii Moldova, iar România va ajuta Moldova să intre pe drumul de integrarea în Uniunea Europeană. Pe parcursul anului 2006, mișcarea unionistă a câștigat teren, subiectul fiind mult mai discutat în ziarele din România, iar peste 100.000 de cetățeni ai Republicii Moldova au cerut pașapoarte românești în doar două luni, august și septembrie 2006. Un articol în publicația "Cotidianul" , care estima costul
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
după 8 ani de guvernare comunistă ostilă României a început un dezgheț al relațiilor bilaterale dintre București și Chișinău. Președintele prin interim al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a declarat de mai multe ori că se consideră român și chiar că este unionist. Însă a ținut să precizeze că acestea sunt doar viziunile sale personale, și că unirea după model german cu România nu este pe agenda politică a noii conduceri de la Chișinău. Unirea "personală" a cetățenilor Moldoveni cu România (după expresia lui
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
continentului luând act de voința liber exprimată a germanilor de a trăi într-o singură țară, iar prin acest act au intrat în UE 18 milioane de germani, în timp ce în cazul Republicii Moldova este vorba de numai 3 milioane. Sursa:. Mișcarea unionistă din cele două țări susține ideea reunificării Republicii Moldova cu România bazându-se pe identitatea cultural-lingvistică dintre băștinașii celor două state, și pe istoria comună a moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului, până în 1812, între 1918 și 1940 și între 1941
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
Iugoslaviei, Kosovo cu Albania, Bielorusia cu Rusia după prăbușirea URSS, Osetia de Nord cu cea de Sud, Senegalul cu Gambia apoi cu Mali, Malaezia cu Indonezia, ș.a. În cele mai multe din aceste cazuri, forțele centrifuge au fost mai puternice decât cele unioniste. Un caz particular este Armenia cu Karabagul, unire efectivă pe teren, dar nerecunoscută juridic.
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
a opoziției în creștere din partea autorităților habsburgice, întregul grup de revoluționari, între care și Negri, au fost obligați să părăsească Bucovina și să se întoarcă în Franța. Alături de alți exilați români, în 1849 Costache Negri și-a dedicat eforturile cauzei unioniste, dar în curând a avut posibilitatea să se întoarcă în Moldova, unde fusese ales un nou domnitor, Grigore Alexandru Ghica, care l-a numit în diverse funcții judecătorești și administrative. Ca om politic și patriot s-a remarcat mai cu
Costache Negri () [Corola-website/Science/305984_a_307313]
-
1856 a făcut parte din Comitetul Unirii, la Iași, iar în 1857 a fost ales deputat și vicepreședinte al Adunării Ad-hoc, convocate prin hotărârea Congresului de Pace de la Paris din 1856. , În această vreme, lua mereu parte la adunările mișcării unioniste române, care a avut ca rezultat dubla alegere a domnitorului Cuza în 1859 și la unirea definitivă din 1861. Însuși Negri a fost de mai multe ori îndemnat să candideze la tron, dar a refuzat de fiecare dată, cu o
Costache Negri () [Corola-website/Science/305984_a_307313]
-
drept „"colaboratori"” cu regimul nazist) și a minorităților religioase (700 de familii, mai ales Martorii lui Iehova au fost deportați în Siberia, în aprilie 1951 în cadrul planului numit „Operațiunea Nord”. În Republica Moldova, antiromânismul s-a manifestat ca reacție împotriva mișcării unioniste. Atitudinea antiunionistă a fost și este îndeosebi a unei părți însemnate din clasa politică locală, susținută preponderent de minoritățile conlocuitoare și de moldovenii românofoni care cred că ar avea de pierdut în cazul reunificării. Principala doctrină a antiromânismului în Republica Moldova
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
al Universității din București, iar în octombrie 1873 este numit decan al Facultății de Drept. În octombrie 1857, Vasile Boerescu a fondat ziarul "Naționalul",tipărit la Tipografia Nationala a lui Iosif Romanov si în ale cărui pagini sunt promovate ideile unioniste ale vremii. În ianuarie 1859 Boerescu a fost ales deputat în Adunarea Electivă din Muntenia. După unire a fost numit director al Eforiei Școalelor, iar în continuare a îndeplinit numeroase funcții în guvernele post-unioniste: ministru al justiției (28 mai - 5
Vasile Boerescu () [Corola-website/Science/306196_a_307525]
-
fiul fruntașului pașoptist Vasile Sturdza, fost caimacam, exilat din Moldova după petiția adresată domnitorului, deși era rudă - chiar dacă dintr-o ramură colaterală a Sturzeștilor, cu Mihail Vodă Sturdza. Vasile Sturdza a fost unul din membrii marcanți al partidei naționale și unioniste din Moldova și un colaborator apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ba chiar și "Locotenent Domnesc al Unirii". Pe linie maternă, Mihail Sturdza se trăgea din familia boierilor Jora. Mihai Jora, bunicul său dinspre mamă, fusese și el diplomat, primul
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
granița cu Brandenburg cu putere militară și influență politică reduse), și singurul susținător din străinătate era Italia. Opoziția față de tactica Prusiei a ieșit la iveală și în alte grupuri politice și sociale. Consiliile locale din toate statele germane, parlamentarii liberali unioniști și camerele de comerț care vedeau avantaje mari ale unirii se opuneau oricărui război între Prusia și Austria: orice astfel de conflict ar servi doar dinastiilor, nu și intereselor lor, pe care ele le considerau „civile”, și/sau „burgheze”. Opinia
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
un profesionist deosebit de activ în promovarea și concretizarea ideilor cooperatiste, în procesul de reformă al băncilor românești și în organizarea uniunii bancare „Solidaritatea” și a contribuit la afirmarea și dezvoltarea publicisticii economice românești. S-a implicat, de asemenea, în activitatea unionistă de la începutul secolului XX, precum și în aceea de organizare a unui corp al voluntarilor ardeleni și bucovineni în timpul Primului Război Mondial. A fost fiului unui notar comunal. A urmat liceul la Blaj și Brașov, absolvind, ulterior, Academia Comercială din Viena. A ocupat
Vasile C. Osvadă () [Corola-website/Science/305541_a_306870]
-
sub tutela comună a Imperiului Otoman și a Congresului Marilor Puteri (Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Al doilea Imperiu Francez, Regatul Sardiniei, Imperiul Austriac, Prusia și, doar la un nivel declarativ, Imperiul Rus). În cele două principate, mișcarea politică unionistă Partida Națională era privită cu simpatie de Franța, Rusia, Prusia și Sardinia-Piemont, era privită ca un pericol pentru propriile interese în zonă de Imperiul Austriac, Regatul Unit și Imperiul Otoman. Negocierile din timpul sus-amintitului tratat au dus la aprobarea unei
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
școală românească de grad mediu, după liceul "Sfântu Sava" din București (1818). Aici a predat Stanciu Căpățîneanu, profesor despre care s-a spus că a reușit să insufle patriotismul, încă de pe băncile școlii, unei întregi generații de revoluționari pașoptiști și unioniști. Craiova devenise între 1735-1770 capitala unei regiuni cufundată în anarhie fără o apartenență statală reală, în care haiducii făceau legea. În această perioadă s-au produs în Craiova importante schimbări și în domeniul instituțional. Bănia craioveană nu mai constituia instituția
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
care milita pentru unirea cu Moldova și pentru ideile pașoptiste în rîndurile căreia se aflau: Gheorghe Magheru, Nicolae Pleșoianu, Gheorghe Chițu, Petrache Cernătescu, Grigore Lăceanu, Theodor Aman și Popa Șapcă. În primăvara anului 1857 s-a constituit la Craiova, Comitetul Unionist, în rândul căruia se remarcau foștii luptători de la 1848: Petrache Cernătescu, Emanoil Chinezu, Gheorghe Chițu. Reîntoarecera lui Nicolae Pleșoianu în mai 1857, după un exil de 9 ani, a constituit o adevărată sărbătoare pe străzile orașului. Era considerat un erou
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
îl faci să arate mai mult cu un liliac punându-i o mantie și elimină liniile ochilor din desen, doar lasă-i niște găuri pentru ochi care să-l facă mai misterios. " La acea vreme, Bat-Man avea o vestimentație roșie unionistă; aripile, pantalonii și masca erau de culoare neagră. M-am gândit că roșul și negrul ar fi o combinație foarte bună. Bill mi-a spus că acest costum era prea viu colorat: „Colorează-l gri închis ca să pară mai sobru
Batman () [Corola-website/Science/306360_a_307689]
-
lupta pentru unirea Principatelor. În 1857 este ales ca deputat în Consiliul Municipal al Bucureștiului de către locuitorii din mahalaua Schitu Măgureanu. A îndeplinit funcția de secretar al Adunării ad-hoc a Țării Românești, calitate în care a fost de partea mișcării unioniste. În această perioadă îi cunoaște pe Ion C. Brătianu, iar ceva mai târziu, în 1859, și pe C.A. Rosetti, personalități care îi vor fi alături întreaga viață. Curând va deveni secretar de redacție la ziarul lui Rosetti, "Românul", unde
Eugeniu Carada () [Corola-website/Science/306443_a_307772]
-
în Biroul Oval la Casa Albă. La rândul său, Barack Obama este văzut ca de către adversarii creștini. În 1988, când Papa Ioan Paul al II-lea se adresa Parlamentului European, Rev. Ian Paisley, un cleric protestant din Ulster, liderul Partidului Unionist Democratic, l-a întrerupt, strigând, „Mă lepăd de tine, Antihrist!” și ținând sus un poster cu inscripția „Papa Ioan Paul II - antihrist". Pontiful și-a continuat discursul, după ce Paisley a fost scos din sală de la conferință. afirmă că nu e
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
deoarece „fiecare generație își extrage înțelesurile după propria-i experiență de viață și de moarte”, după cum scria Petru Ursache referindu-se la comentatorii Mioriței. Seria polemică e inaugurată încă în 1854 de către francezul Jules Michelet, un apropiat al pașoptiștilor și unioniștilor români refugiați la Paris care, se știe, a realizat prima traducere într-o limbă străină a Mioriței. Acesta remarcă și acuză, totodată, o prea ușoară resemnare a ciobanului în fața morții. Dar ceea ce avea să contrarieze sunt concluziile lui J. Michelet
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
la mijloc”. Rădăcinile acestei concepții moderne au fost prefigurate în scrierile primilor clasici. Există mai multe ipoteze asupra creatorului baladei "Miorița", și anume că ea este opera colectivă a poporului, o creație individuală, sau o creație succesivă. Generația pașoptistă și unionistă avea nevoie de multiple documente, inclusiv folclorice, pentru a argumenta dreptul poporului la emanciparea socială. În acest context, o operă atât de perfectă precum Miorița era firesc să fie considerată un produs colectiv și omogen al poporului, accentuându-se aspectul
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
strălucirea dintâi, pentru a le descoji de rugină. Un exemplu notoriu este balada "Novac și corbul", în care Alecsandri a ținut cu tot dinadinsul să insereze numele unificatorului Mihai Viteazul, socotind că vremurile cer o astfel de pomenire și atmosfera unionistă trebuia întreținută în rândul maselor cu orice preț. Uzând de autoritatea și faima de care se bucura, Alecsandri a îndrăznit mai mult și a creat, utilizând „tema, stilul și forma” poeziilor populare, veritabile balade: "Movila lui Burcel", "Dragoș", "Cântecul lui
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
(n. 8 februarie 1820 - d. 14 februarie 1891) a fost un ofițer, om de afaceri, profesor și scriitor american. A servit ca general în armata unionistă în timpul războiului civil american (1861-1865), pentru care a fost apreciat ca un comandant și strateg militar remarcabil, dar a fost și criticat pentru duritatea sa și pentru aplicarea "politicii pământului pârjolit" în cadrul războiului total împotriva Statelor Confederate ale Americii. Istoricul
William Tecumseh Sherman () [Corola-website/Science/314242_a_315571]
-
S. Grant în 1862 și 1863 în timpul campaniilor care au dus la căderea fortăreței confederate de la Vicksburg, pe râul Mississippi și au culminat cu înfrângerea armatelor confederate în statul Tennessee. În 1864, Sherman i-a urmat Grant la comanda armatei unioniste de pe teatrul vestic de război. Sub conducerea sa, armata nordului a ocupat orașul Atlanta, o victorie care a contribuit masiv la realegerea lui Abraham Lincoln în funcția de Președinte al Statelor Unite. Marșul care a urmat și campania din Caroline a
William Tecumseh Sherman () [Corola-website/Science/314242_a_315571]
-
să-și recâștige vechile puteri, ar fi însemnat că „creșterea reprezentării ar fi o răsplată pentru trădare”. După asasinarea lui Abraham Lincoln în aprilie 1865, Andrew Johnson din Tennessee, care fusese ales vicepreședinte împreună cu Lincoln în 1864 din partea Partidului Național Unionist, a devenit președinte. Johnson a respins programul radical pentru o Reconstrucție îndelungată și dură, numind în schimb guvernatorii lui și încercând să termine procesul Reconstrucției până la sfârșitul lui 1865. Până la începutul lui 1866, izbucnise un conflict deschis între Johnson (acum
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
știau să scrie și să citească. Sumner a concluzionat în curând că „nu există altă metodă de protecție a sclavilor eliberați, alta decât dreptul de vot.” Aceasta era ceva necesar, spunea el, „(1) pentru protecția lor; (2) pentru protecția albilor unioniști; și (3) pentru pacea în țară. Le-am pus muschetele în mâini deoarece am avut nevoie de ei; din același motiv trebuie să le dăm dreptul de vot.” Suportul pentru drepturile electorale a fost un compromis atins între republicanii moderați
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
renunțat la secesiune și au acceptat abolirea sclaviei, dar nu au renunțat la supremația albilor. Cei care deținuseră puterea s-au înfuriat când s-au ținut noi alegeri în 1867. Noii congressmeni republicani au fost aleși de o coaliție de unioniști albi, sclavi eliberați și nordiști stabiliți în Sud. Unii lideri din Sud au încercat să se adapteze la noua situație. Au fost adoptate trei noi amendamente constituționale. Amendmentul al 13-lea a abolit sclavia și a fost ratificat în 1865
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]