17,506 matches
-
Constantin Țoiu In antichitate, istoricul lăsa să treacă timpul "urilor proaspete încă", spre a trece mânia stăpânilor, și abia ele trecând, ei se eliberau și puteau să scrie despre faptele adevărate... Tacit a spus-o. Notând vremea imposibilă a "urii proaspete încă". Care, în viitor, avea să rămână observația capitală
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
Constantin Țoiu In antichitate, istoricul lăsa să treacă timpul "urilor proaspete încă", spre a trece mânia stăpânilor, și abia ele trecând, ei se eliberau și puteau să scrie despre faptele adevărate... Tacit a spus-o. Notând vremea imposibilă a "urii proaspete încă". Care, în viitor, avea să rămână observația capitală în scris... Ne referim la cel istoric, în orice istorie, până la... Stalin, cea mai cruntă perioadă a totalitarismului. Cu Hitler, acest tip de cenzură totalitară avea să ducă, de exemplu
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
au re-pre--zentat ceva în viața lui, Nicolae Balotă ne impresionează prin modul luminos de a-și asuma tragedia, prin voința de a nu face din amintirea suferinței de care a avut parte ca deținut politic o formă de instigare la ură. Cărturarul nu vrea să sporească în nici un fel isteria lumii în care trăim. Dar aceasta nu înseamnă că face abstracție de existența răului. În ceea ce scrie se configurează o atitudine de împotrivire fermă față de orice atentat la demnitatea umană, ca
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
reușit să mă facă să nu iubesc teatrul. Iar pentru un critic dovada cea mai importantă că există și că e folositor este iubirea pentru teatru. Căci și atunci când critică e de presupus că scrie cu iubire și nu cu ură. Ura rămâne doar în seama guguștiucilor. Din păcate, "fauna"e în ascensiune. Astfel că astăzi mai mult ca oricând e nevoie de critici și de mărturia lor. Li se cuvine și fariseilor să le fie cunoscută înfățișarea cea reală.
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
să mă facă să nu iubesc teatrul. Iar pentru un critic dovada cea mai importantă că există și că e folositor este iubirea pentru teatru. Căci și atunci când critică e de presupus că scrie cu iubire și nu cu ură. Ura rămâne doar în seama guguștiucilor. Din păcate, "fauna"e în ascensiune. Astfel că astăzi mai mult ca oricând e nevoie de critici și de mărturia lor. Li se cuvine și fariseilor să le fie cunoscută înfățișarea cea reală.
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
a stârnit o adevărată senzație. El descrie scene și evocă evenimente, ca un prozator, narațiunea e fluentă, verbul nu o dată expresiv. Bun observator și psiholog fin, crează o tipologie variată (personajul tragic, timidul, arivistul, diplomatul rece sau cel plin de ură, femeia pasională). în portretistică, C. Argetoianu amestecă maliția cu disprețul, având înclinație spre grotesc; el își înjosește personajele, care trebuie văzute ca ficțiuni, uneori, aflate la mare distanță de modelul real. Așa va proceda mai târziu și Petre Pandrea. O
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
atît de rău, încît să n-aibă cine să te îngroape, iar hoitul tău să devină hrană pentru cîini. E un blestem al sărăciei și al totalei dezonorări, nu să te trezești devorat de cîini. Nici măcar extrema inventivitate a folclorului urii la români n-a mers pînă acolo. Încît tragedia acestei fetițe și a părinților ei înseamnă mult mai mult decît un fapt divers oribil. E un sinistru semn al nepăsării și al iresponsabilității primarilor, al guvernului și nu în ultimul
Unirea și sentimentul românesc al cîinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8566_a_9891]
-
fricii, asta se petrece "zi și noapte, cu aviz și fără aviz". Au apărut multe reacții de bun-simț în presa portugheză (dar oare când a avut bunul-simț câștig de cauză față de "vijilența" spiritului primar agresiv, infailibil în invidie, răutate sau ură?). Din criză de spațiu, reiau aici doar opiniile aceluiași Baptista-Bastos. El descrie omniprezentul aparat pus pe urmele noastre drept "ochiul incisiv, inclement, glacial, implacabil, care informează, nu se știe bine pe cine, despre ceea ce, în modestia noastră, facem. Mărunțișurile noastre
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]
-
cu "selfish", cum îi spun englezii). Mai greu e să-ți iubești vrăjmașii, pe cei care te urăsc și te blestemă. Nici nu avem în jurul nostru prea dese exemple în acest sens, dimpotrivă. Trăim într-o lume a încrâncenării și urii. Sunt un orgolios cu măsură, rareori detest pe cineva, prefer să văd jumătatea plină a paharului. "Aproapele" mi-l compun familia, prietenii, colegii, cei cu preocupări sau idei similare, autorii de care mă ocup. Nu supralicitez influența pe care aș
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
declanșează între adolescenții care învață în aceeași clasă o competiție belicoasă. Felix Goldschmidt și Hans Adolf Bediner (Axel Moustache), un fel de Castor și Polux, își confruntă prietenia cu tocsinele propagandei naziste, iar dragostea se încarcă de accentele dramatice ale urii sau frustrării developate pe fondul rinocerizării serenei comunități. Gisela Glückseling (Alicja Bachelda-Curus), evreica și prietena ei Alfa Sigrid Binder (Iona Teodora Iacob), provenind dintr-o familie aristocratică, alcătuiesc un alt cuplu de forțe pe care însă războiul nu le antagonizează
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
valoroase, într-o ordine și într-o distribuție mediatică dictate de împrejurări. Să ne mai îndoim că nemulțumirile sunt inevitabile? Că se produc pe un larg registru comportamental? "Criticul, nota cu amărăciune E. Lovinescu, nu este atît de expus la ura celor pe care-i atacă, precît la ura celor de care n-a avut ocazia să se ocupe". Intervențiile lor au în ansamblu o distractivă incoerență. Unul îmi spune: "ai scris cîndva despre mine, așa încît se cade să scrii
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
mediatică dictate de împrejurări. Să ne mai îndoim că nemulțumirile sunt inevitabile? Că se produc pe un larg registru comportamental? "Criticul, nota cu amărăciune E. Lovinescu, nu este atît de expus la ura celor pe care-i atacă, precît la ura celor de care n-a avut ocazia să se ocupe". Intervențiile lor au în ansamblu o distractivă incoerență. Unul îmi spune: "ai scris cîndva despre mine, așa încît se cade să scrii din nou". Altul, dimpotrivă : "n-ai scris pînă
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
Fernanda Osman Nu există veritabil apostolat fără nevoia intensă de a sfărîma ceva." Gustave Le Bon "A scrie despre ceva dăunător fără ură înseamnă a scrie plictisitor." V.I. Lenin Furia distrugerii. În 1921, Gustave Le Bon intuia o tulburătoare afinitate între mișcarea socialistă și milenarismul apocaliptic medieval: Aceeași ignorare a naturii umane și a necesităților economice, aceleași viziuni himerice, aceeași nevoie de distrugere
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
de altfel, o caracteristică fundamentală a regimului comunist, culminînd cu binecunoscuta teorie a lui Stalin, pentru care lupta de clasă va fi tot mai necruțătoare, pe măsură ce comunismul se apropie de victorie. Asupra morbidității unui sistem politic ce transformă violența și ura în imperativ pe termen lung al vieții cotidiene avertiza Mihail Ralea, în Explicarea omului: Aceste necesități sociale pot avea utilități temporare și de circumstanță. O violență prelungită stoarce însă toata vlaga unei societăți". Era, de fapt, exact ceea ce-și
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
cu dușmanul său!", scrisese V. Kniazev în Evanghelia Roșie (1918). "Nimiciți! Nimiciți! Ridică-te! Ridică-te! / Tu, popor răzbunător al suferinței pămîntești, / Trezește-te, trezește-te! / Ucide, ucide!", sacada, în crescendo incitativ, ca într-un ritual satanic, proletcultistul Demian Bednîi. "Ura" înverșunată îndreptată împotriva dușmanului devine, "în lingua sovietica, precum și în limba celui de-al III-lea Reich" (Françoise Thom), sacră. O vor exprima, exhortativ, și poeții noștri "de vremuri noi", comuniste: "Urîți, Urîți! Căci nu-i nimic mai sfînt / Ca
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
înverșunată îndreptată împotriva dușmanului devine, "în lingua sovietica, precum și în limba celui de-al III-lea Reich" (Françoise Thom), sacră. O vor exprima, exhortativ, și poeții noștri "de vremuri noi", comuniste: "Urîți, Urîți! Căci nu-i nimic mai sfînt / Ca ura - strajă vieții pe pămînt", îndemna Eugen Frunză. Iubirea și ura sînt sudate, ca fețe ale aceleiași medalii. Vom găsi expresia acestei îngemănări în Imnul tinereții legionare, semnat de Radu Gyr: Pentru cei viteji zidim altare / Și-avem doar gloanțe pentru
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
limba celui de-al III-lea Reich" (Françoise Thom), sacră. O vor exprima, exhortativ, și poeții noștri "de vremuri noi", comuniste: "Urîți, Urîți! Căci nu-i nimic mai sfînt / Ca ura - strajă vieții pe pămînt", îndemna Eugen Frunză. Iubirea și ura sînt sudate, ca fețe ale aceleiași medalii. Vom găsi expresia acestei îngemănări în Imnul tinereții legionare, semnat de Radu Gyr: Pentru cei viteji zidim altare / Și-avem doar gloanțe pentru trădători!". Ura față de dușman întețește iubirea față de cei ce împărtășesc
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
vieții pe pămînt", îndemna Eugen Frunză. Iubirea și ura sînt sudate, ca fețe ale aceleiași medalii. Vom găsi expresia acestei îngemănări în Imnul tinereții legionare, semnat de Radu Gyr: Pentru cei viteji zidim altare / Și-avem doar gloanțe pentru trădători!". Ura față de dușman întețește iubirea față de cei ce împărtășesc aceeași credință cu tine (și invers) și în versurile comuniștilor, precum în Lazăr de la Rusca: "crește ura în popor / în tot omul muncitor / pentru crunții bogătani" etc.; "Ura crește de cucută / pentru
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
semnat de Radu Gyr: Pentru cei viteji zidim altare / Și-avem doar gloanțe pentru trădători!". Ura față de dușman întețește iubirea față de cei ce împărtășesc aceeași credință cu tine (și invers) și în versurile comuniștilor, precum în Lazăr de la Rusca: "crește ura în popor / în tot omul muncitor / pentru crunții bogătani" etc.; "Ura crește de cucută / pentru cei ce stau s-asmută (...) Crește tare, crește zid / dragostea pentru partid" (s.n.) (Dan Deșliu). Iubirea și ura intră într-un paralelism sintactic sinonimic și
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
doar gloanțe pentru trădători!". Ura față de dușman întețește iubirea față de cei ce împărtășesc aceeași credință cu tine (și invers) și în versurile comuniștilor, precum în Lazăr de la Rusca: "crește ura în popor / în tot omul muncitor / pentru crunții bogătani" etc.; "Ura crește de cucută / pentru cei ce stau s-asmută (...) Crește tare, crește zid / dragostea pentru partid" (s.n.) (Dan Deșliu). Iubirea și ura intră într-un paralelism sintactic sinonimic și la Eugen Frunză: "De știi iubi cum se cuvine / Tu sfarmă
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
comuniștilor, precum în Lazăr de la Rusca: "crește ura în popor / în tot omul muncitor / pentru crunții bogătani" etc.; "Ura crește de cucută / pentru cei ce stau s-asmută (...) Crește tare, crește zid / dragostea pentru partid" (s.n.) (Dan Deșliu). Iubirea și ura intră într-un paralelism sintactic sinonimic și la Eugen Frunză: "De știi iubi cum se cuvine / Tu sfarmă monștrilor complotul / De știi urî cum se cuvine / Tu sfarmă" ș.a.md., ilustrînd, încă o dată, relația de directă proporționalitate dintre cele două simțăminte
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
stea!" Totul pentru izbînda păcii). E demn de menționat că aceste din urmă versuri sînt dedicate de Eugen Frunză fiului său nou-născut. El răspundea, în acest fel, directivei care cerea ca și copiii să fie educați în același cult al urii. Iar solicitarea e urmată, ca de obicei, în epocă, de un val de "producții ilustrative": "Copiii îi creștem (...) / Să știe lovi în dușmani și mișei / cu ură și fără cruțare" (C. Leoneanu-Brateș, Scrisoare pentru tovarășul Stalin); "copiii (...) să știe / Ce
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
directivei care cerea ca și copiii să fie educați în același cult al urii. Iar solicitarea e urmată, ca de obicei, în epocă, de un val de "producții ilustrative": "Copiii îi creștem (...) / Să știe lovi în dușmani și mișei / cu ură și fără cruțare" (C. Leoneanu-Brateș, Scrisoare pentru tovarășul Stalin); "copiii (...) să știe / Ce-i ura și sfînta mânie", plusa, la comandă politică, în spiritul aceleiași pedagogii a urii, și Maria Banuș (Slavă eroilor Doftanei). "Avem dușmani... Ei sînt numeroși. Trageți
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
ilustrative": "Copiii îi creștem (...) / Să știe lovi în dușmani și mișei / cu ură și fără cruțare" (C. Leoneanu-Brateș, Scrisoare pentru tovarășul Stalin); "copiii (...) să știe / Ce-i ura și sfînta mânie", plusa, la comandă politică, în spiritul aceleiași pedagogii a urii, și Maria Banuș (Slavă eroilor Doftanei). "Avem dușmani... Ei sînt numeroși. Trageți în ei, tovarăși artiști!" (Konstantin Simonov). Instigarea la ură și permanentizarea acesteia reprezintă, probabil, una dintre cele mai importante și mai durabile reușite ale poeziei propagandei comuniste. Sechelele
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
Stalin); "copiii (...) să știe / Ce-i ura și sfînta mânie", plusa, la comandă politică, în spiritul aceleiași pedagogii a urii, și Maria Banuș (Slavă eroilor Doftanei). "Avem dușmani... Ei sînt numeroși. Trageți în ei, tovarăși artiști!" (Konstantin Simonov). Instigarea la ură și permanentizarea acesteia reprezintă, probabil, una dintre cele mai importante și mai durabile reușite ale poeziei propagandei comuniste. Sechelele luptei de clasă infiltrate timp de decenii în conștiința românilor - izbitoare în anii 1990 - sînt sesizabile, chiar și astăzi, cu precădere
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]