1,632 matches
-
țigări. - Evident, Laura e convinsă că, într-un fel sau altul, Ivan ne-a binecuvântat, și binecuvântarea lui ne-a purtat noroc. - Nu mai aprinde țigara, îl întrerupse Arhip. Mai așteaptă. Ești încă obosit. Te-a obosit și pe dumneata urcușul. - Ce este mai curios, continuă Darie punîndu-și cuminte pachetul cu țigări în buzunar, este că o singură clipă nu m-am întrebat ce căuta acolo Ivan, atât de grav rănit, singur în mijlocul lanurilor de porumb, unde nu fuseseră lupte, locuri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se adresă amenințător panditului; îi puse câteva întrebări, dar nu așteptă răspunsul. Porni repede pe una din poteci, privind drept înainte, repetând benedicțiunile ei favorite, pe care le rostise de atâtea ori în clinică. După vreo douăzeci de minute de urcuș, începu să alerge, gâfâind. Arăta cu brațul întins muchea unei stânci, rezemată leneș de peretele muntelui. - Asta e! strigă. Apoi, lipindu-și amândouă brațele de piatră, începu să se cațere cu o nebănuită agilitate. Când ajunse sus, smulse cu putere
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
posibil începutul ascendenței spre absolutul spiritual a multora dintre acești rătăciți în cromatismele înșelătoare ale spațio-temporalului. Doar sacrificiul propriei ființe întru dragostea mistică poate determina, aici, cutremurarea trezitoare a semenului care eliberat de negura viețuirii în mundanul temporal își începe urcușul spre plenitudinea transcendenței ce s-a picurat în el. Asumându-și cândva chemarea transcendenței, misticul i-a recunoscut prezența în sine și dincolo de imanent. Și poate că la rândul său, a fost dezvrăjit din mirajul efemerității, a fost deșteptat în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de bătrân, insuportabil de uscată și plângăcioasă, și el, așteptând în picioare, stângaci și aproape fără răbdare, nici măcar dându-și seama că întreaga lui existență a încetat pentru totdeauna să fie ceea ce doar el crezuse că e cu putință : un urcuș firesc și agreabil spre un binemeritat belșug și o armonie dulce... Pentru că, batjo corind orice sens, orice încurajare, nu mai lăsase în loc decât pângăritoarea duhoare de carne putredă, decât nedreptul șuier al aerului printre buzele întredeschise... încât la fel de firesc i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de repede, îmi iau rucsacul și cobor la bucătărie pentru un mic dejun servit în pripă. Ies în stradă și privesc muntele. Mă captivează, mă atrage instantaneu și uit de toate ispitele ce mă chinuiseră încă de la trezire. Incep un urcuș care durează câteva ore și în care sufletul s-a desfătat în răcoarea dimineții și mai ales în frumusețea peisajelor. Mi-au revenit în minte urcările pe munte când eram elev și student, împreună cu răposatul preot Sociu Ianuș, fost confesor
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
așa de speriat când dorm. Imi pun rucsacul în ordine și în câteva minute sunt în stradă, cu destinația Lodève. Sâmbătă, 11 august: Saint Jean de la Blaquière- Lunas: 32 km Până la Lodève, drumul de aprox. 15 km este un continuu urcuș și coborâș pe potecă de munte, cu peisaje foarte frumoase. Imi priește foarte mult aerul proaspăt al dimineții. In drum se poate vizita mănăstirea Grandmont, la 3 km sud de Lodève. In departamentul Hérault din provincia Provence, acest priorat este
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
împreună cu gazdele, după care îmi fac provizii de apă (5 litri), căci astăzi voi parcurge 25 de km prin pădure și prin munți, fără nicio posibilitate de a găsi apă sau vreo localitate. Primii km plecând de la Lunas, reprezintă un urcuș abrupt până la vreo 600 metri altitudine, după care urmează un altul până la 800 metri. Urmează apoi un lung platou de pe care ai ocazia să vezi priveliști de vis. Pe platou întâlnesc prima persoană din această zi, o doamnă franțuzoaică care
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ca și soților De Firmas care mă găsesc la telefon și-mi aduc ghidul ce-l uitasem dimineață, pe masa lor din bucătărie. Luni, 13 august: Saint Gervais sul Mare-Murat sur Vèbre: 23 km Drumul de astăzi înseamnă un continuu urcuș până la 1000 m altitudine, prin pădure, pe culmi ce poartă diferite denumiri. Las cheia apartamentului în cutia de poștă a primăriei, așa cum mi-a indicat aseară proprietara, și încep urcușul timp de vreo oră, pentru ca apoi să mă trezesc
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Vèbre: 23 km Drumul de astăzi înseamnă un continuu urcuș până la 1000 m altitudine, prin pădure, pe culmi ce poartă diferite denumiri. Las cheia apartamentului în cutia de poștă a primăriei, așa cum mi-a indicat aseară proprietara, și încep urcușul timp de vreo oră, pentru ca apoi să mă trezesc în fața unor indicatoare care nu mai aveau obișnuitele culori alb și roșu, culorile proprii ale drumului sf. Iacob, ci galben și roșu. Nu mi-am dat seama ce și unde am
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
spre o nouă destinație. Așa este și aici. Mă înscriu bucuros în mijlocul lor; nu mai sunt singur iar bucuria și recunoștința mă învăluie, aducându-mi în inimă o căldură care mă face să ignor total răcoarea de afară. Incepe imediat urcușul anevoios al Pirineilor. Pe drumul spre Santiago, aici este urcușul cel mai abrupt, iar faptul că majoritatea pelerinilor tocmai de aici își încep pelerinajul, reprezintă o grea probă fizică și poate și psihică. Urcarea abruptă durează vreo două ore și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
bucuros în mijlocul lor; nu mai sunt singur iar bucuria și recunoștința mă învăluie, aducându-mi în inimă o căldură care mă face să ignor total răcoarea de afară. Incepe imediat urcușul anevoios al Pirineilor. Pe drumul spre Santiago, aici este urcușul cel mai abrupt, iar faptul că majoritatea pelerinilor tocmai de aici își încep pelerinajul, reprezintă o grea probă fizică și poate și psihică. Urcarea abruptă durează vreo două ore și jumătate, dar drumul este bun, asfaltat. Din când în când
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
termină partea cea mai abruptă, avem parte de un han, la Orisson, unde poți servi un sandviș, o bere sau ceai. Imi reumplu sticla cu apă, cumpăr un fel de prăjitură și un sandviș și plec mai departe. De acum urcușul devine mai domol și continuă așa câteva ore de mers. Priveliștile sunt atât de frumoase și-i mulțumesc de nenumărate ori lui Dumnezeu cămi acordă această favoare și că mă număr din nou printre pelerinii ce poartă rucsacuri mari; nu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
deoarece ne creează un profil al aparițiilor și al prezenței imaginii sistemului propriu atît în mass-media și, implicit, în mentalul individual sau cel colectiv. Într-o perioadă mai lungă de timp pot apărea curbe ascendente sau descendente sau sincope, sau urcușuri și coborîșuri din care se poate desprinde tendința de creștere sau de descreștere sau constanța unei imagini. Avînd asemenea informații, consilierul PR va ști cum să reacționeze, pentru a stabiliza sau a ține sub control, între anumiți parametri acceptabili, profilul
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
Își agăță rochia de înger de un colț de masă și observă cu groază că un capăt de hârtie creponată îi spânzura sfâșiat în dreptul genunchiului stâng. Se îmbulzeau pe scară în sus și, pe când genunchii i se zbuciumau în goana urcușului, tot încerca să ascundă capătul de hârtie zdrențuită strecurându-l între alte două fâșii. Când, ajuns sus în capul scării, își ridică privirea, avu deodată în fața ochilor scena în toată imensitatea ei. Spatele scenei și spatele de mucava al brazilor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nimerită. Ce părere ai, sergent Cicoare? Dacă dumneavoastră ați hotărât așa, atunci trebuie să pornim neîntârziat. Îndată-i ziuă. Toadere și tu, Trestie, plecați înainte. Noi vă urmăm și vă acoperim în caz de nevoie. Toaibă n-a așteptat altceva. Urcușul nu părea prea dificil, mai ales că au dat peste o porțiune acoperită cu arbuști. Trestie, eu cred că ar fi bine să dăm semnalul. Peste râpă s-a auzit pentru o clipă chemarea pitpalacului... Gâfâitul celor care au rămas
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și procesului de creație e o constantă în volumul Simonei-Grazia Dima, poate chiar principala preocupare a poetei, de exemplu (pe lângă poemele deja amintite), în Iubirea dintre poeți, Fulger, George Enescu la Paris, Ocean, Să fii zeu, Într-o casă memorială, Urcuș în noapte, Gemini, Acolo de unde am plecat în ardere etc. O artă poetică este și Politețe, iar preceptele ei sunt împărtășite de un mentor de-al meu african, care viețuiește / printre zgârie-norii unui burg din Europa, Alemania, după cum îi prezintă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
îmbrăcămintea oamenilor. De la nivelul oceanului albastru, la nisipul cenușiu-gălbui sau roșu, continuând cu ridicăturile presărate cu case micuțe, într-o arhitectură tradițională, și cu grădinile bogate în tot felul de flori ornamentale, arbuști și arbori producători de fructe, până la urcușurile în serpentină sau de-a dreptul abrupte care duc către cele mai mari altitudini - munții vulcanici, în parte împăduriți, în parte sterpi, cu piatră în nuanțe divers colorate ce strălucesc în lumina soarelui ori se ascund după pânzele de nori
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
o închei. Iar între noi au fost oameni care au ars pentru adevăruri mari: împărăteasa Livia, sfânta Thereza, Newton, Pasteur, Ioana d'Arc, Jack London. Eu sânt însă un Capricorn ratat. Mi-am trădat zodia, m-am speriat și de urcuș și de suferință. În loc de orice, am preferat uitarea, repede și imediat, cum spun eu. Pe la douăzeci și ceva de ani am înțeles că nu eram făcută nici pentru carieră strălucită, nici pentru adevăruri mari. Eram făcută pentru adevăruri mici: să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sus, trebuie să sui vreo câteva zeci de trepte. Măcar 100. Dar și cărări în serpentină, pe marginile cărora, primăvara, te salută cu delicată plecăciune albe pâlcuri de ghiocei. Drumul Crucii și Fecioara Neagră Pe cea mai mare parte a urcușului a fost reprodus Drumul Crucii. Adică distanța parcursă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cu crucea în spate, până pe dealul Golgotei, unde a fost răstignit. Originalul acestui parcurs se află, se înțelege, în Israel. Toate cele 13 opriri sunt marcate și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
ne surprinde cineva. Am fugit pe scări în jos ca un hoț, lăsînd-o acolo, buimăcită încă de neașteptata întîmplare. Așadar, se întîmplase și minunea minunilor: cucerisem pe Mihaela. O sărutasem cu voia ei și asta însemna capitularea. Până aici fusese urcușul: greu, anevoios, plin de trudă, obstacole, primejdii. Dar pusesem piciorul pe culme. De aici se deschidea luminișul, paradisul, fericirea. De multe ori, în reveriile mele, când îmi imaginam momentul acesta, mă treceau fiori de voluptate și-mi spuneam: Îl voi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu femei. În toate avusesem numai obiectul, fără corespondență cu dragostea. Poate de aceea încercam după mistuirea actului un dezgust de femeia cu care împărțisem patul. Cu Mihaela însă se schimbau lucrurile. Cu ea trăisem un proces de purificare, de urcuș către zonele înalte ale ființei, înlăturînd zgura care îmi îngreuia zborul către fericire. Ceea ce se întîmplase aducea într-un fel cu o spovedanie zguduitoare, atât de necesară pentru regăsirea echilibrului moral. Prea-plinul sufletesc îmi creștea dimensiuni uriașe, sfîșiin-du-mi pielea care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
realitatea. Ușurința, superficialitatea, exuberanța ne erau, oricum, străine. Așa cel puțin îmi conturam harta mea sufletească și cred că avea nu numai apropieri, dar chiar identități cu aceea a Mihaelei. Ce dovadă mai bună aș invoca decât greul și perseverentul urcuș până la mima ei, dar și dârza rezistență a fetei până la capitulare care în fond se numea tot biruință? Și, deodată, după contopire, firile noastre încep să se transforme, capătă noi însușiri, devin revărsate, exuberante, chiar superficiale și se scaldă în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să mă felicite. Mie îmi ajungea numai să fi știut că a plâns. Îi doream să fie fericită, i-o spusesem pe toate căile, dar cine i-ar fi îngăduit să fie fericită cu altul? Pentru nimic în lume! VI Urcușul vertiginos continua. Voiam să ajung sus, tot mai sus, în vârful piramidei, și truda mea nu mai găsea astâmpăr. Ca să cuceresc un pisc social, gândeam, trebuie să fac politică militantă, să mă înregimentez într-un partid. Eram tânăr, aveam timp
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
La turismul cultural am ajuns târziu. După ce am trecut de 50 de ani. Până atunci, tot ce era timp liber se asocia, compensator, pentru noi - oameni care-și câștigau cultural existența -, exclusiv cu natura, cu fervorile senzoriale și setea de urcuș în aerul tare al înălțimilor. Lipsit de organ pentru mare și film, fanatic al muntelui și teatrului, detestând dezrădăcinarea și venerând rânduiala rurală, am ajuns cu greu să prefer cutreierul sclifosit prin cele străinătățuri unei suave ațipeli de amiază în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
e că încă nu ne-am pierdut cu totul. 8 decembrie 2011 Amintiri cu blană, vânătoare și somn Nu știu cum vă umpleți dumneavoastră minutele de dinaintea alunecării în somn, dar la mine devine cu amintiri din copilărie și de pe munte. Aproape invariabil urcușuri pe coame, dealuri, stânci, cutreier de păduri, fânețe, peșteri, iazuri, fie vară, fie iarnă. Toate, alături de-o puzderie de detalii domestice din epoca preșcolară. Precizez: nu vorbesc de orele de insomnie sau de adormirile panicate, adesea eșuate și nervos
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]