2,115 matches
-
s-a repezit să-l apere. Rogero o rupse la fugă cu uriașii după el , iar Bradamanta îi urmă, trecând cu ei prin poarta castelului. Ajunsă înăuntru, Bradamanta și-a dat seama că fusese amăgită, deoarece nici cavalerul și nici uriașii nu erau de văzut. Se pomeni ea însăși prizonieră fără să aibă însă mângâierea de a ști că împărțea captivitatea cu cel pe care-l iubea. A văzut în jurul ei diferite siluiete de bărbați și femei fără a recunoaște pe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
că împărțea captivitatea cu cel pe care-l iubea. A văzut în jurul ei diferite siluiete de bărbați și femei fără a recunoaște pe nimeni, după cum nici aceștia nu au recunoscut-o. Căci fiecare îi vedea pe ceilalți sub forma unor uriași, a unor pitici sau a unor animale patrupede, astfel că nu se puteau stabili legături între ei. 56 Orc plin de satisfactie AVENTURILE LUI ASTOLPHO CONTINUĂ IAR CELE ALE ISABELEI ABIA ÎNCEP Scăpând din ghearele crudei Alcina și după ce petrecuse
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
piatra în lături. Văzând aceasta, Atlantes și-a pus vrăjitoriile la lucru. Castelul era plin de prizonieri și magiciamul a făcut ca tuturor acestora Astolfo să la apară sub o falsă înfățișare unora ca o fiară sălbatecă, altora ca un uriaș sau ca o pasăre de pradă. Aceștia toți se repezeau asupra lui și curând l-ar fi dat gata dacă paladinul nu și-ar fi amintit de cornul primit în dar, O dată a suflat în el că înfricoșătoarea ceată și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
material plastic, o imitație de colți de animale sau o proteză din metal - dar nu dinți umani. Danny își mută privirea de pe Niles și îi scrută pe toți cei trei subordonați ai lui. Breuning fuma nervos. Shortell își lua notițe. Uriașul Gene făcea găuri cu țigara în pupitrul din fața lui. Danny îl privi doar pe el și aruncă prima minciună: — Așadar, avem de-a face cu un bărbat înalt, cărunt, între două vârste, cu grupa de sânge 0-I și Rh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
iar jos, sala de muzică, unde făceam repetiții pentru cor, așa-zisul "ansamblu"; apoi clasa a VI-a reală și clasa I-a liceală, visul tuturor absolvenților de curs primar! CAPITOLUL II "L. GH. L. 33" Parcă o mână de uriaș îmi apăsa umărul și mi-l zguduia, gata-gata să mi-l scoată din încheietură... Și-n același timp o voce severă se auzi din necunoscut: ― Hai, scoal', flăcăule, că-ntîrzii! Am tresărit, țâșnind speriat din somn: ― Cât e ceasul? Lângă mine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
aruncase În războinicii lui Uzun Hassan, fusese trimis În neființă din două lovituri de picior. Una Îi rupsese ambii genunchi, iar zgomotul oaselor sparte Îi Înfiorase pe cei aflați În apropiere, iar a doua venise aproape În aceeași clipă, căci uriașul nici nu apucase să se prăbușească. Oan-san se răsucise scurt și proiectase călcâiul piciorului În tâmpla adversarului său. Ismail murise Înainte ca genunchii săi zdrobiți să atingă pământul. Murise cu un fel de mirare, ca și cum nu s-ar fi așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu ți-ar fi venit în minte, nici chiar acum în urmă, când Lenora, pentru crime imponderabile, repudiase pe bărbatul ei și îl dăruise altcuiva! Chinul lor părea etern, așa cum altădată amorul lor etern, și acum, privind un abat-jour oranj uriaș, într-o vitrină, Mini își nota în minte, cu simplicitate, acest fapt divers proaspăt, pe care orașul îl absorbea în uzina lui de descompunere: "Hallipii divorțează!". Mini intră la Ateneu. Era o stație de odihnă. Sala cea mare de intrare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ușor, te simt lângă mine deși ești departe și-n gură-mi vine un gust acrișor. Vântul scârție ușor un oblon ruginit și liniștea se frânge-n fărâme pe jos, iar streașina picură-n stropi de argint secunde, asemenea unui uriaș vânjos. O rază de soare s-ascunde de nori și altele o urmează-n tăcere, astăzi alunecă încet spre ziua de ieri iar mâine se va naște din azi...care piere. M-am pierdut M-am pierdut printre iluzii și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
precum valurile oceanului. Psalmodiază fără voce, cu mâinile ocupate de mătăniile înșirate pe ață cerată. Îmi dau seama că An-te-hai nu e cu mine. Am uitat că eunucii nu au voie în anumite zone religioase. Sunetul psalmodierii devine din ce în ce mai puternic. Uriașul Buddha din mijlocul sălii zâmbește ambiguu. Pentru o clipă, simțul realității mă părăsește: devin una cu concubinele de pe jos. Mă văd sculptând tărtăcuțe, simt cum mi se încrețește pielea, cum se boțește și se pliază. Părul mi se albește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se așterne o liniște de mormânt. Mirosul bețișoarelor parfumate devine din ce în ce mai puternic. Analizez încăperea prin draperie. E plină cu lucrări de caligrafie și picturi. Cel mai mare tablou înfățișează un Buddha, pictat cu aur pur, care traversează râul. E un uriaș cu o burtă enormă și stă călare pe o frunză de lotus. Nu se arată deloc îngrijorat cu privire la posibilitatea de a se scufunda, căci ochii îi sunt complet închiși, iar gura sa zâmbește ușor. Are în mâini celebra cupă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și hotărât să facă tot ce le făgăduise. Scurtul era Îngrijorat mai mult de biciclete și de plasă, iar Blondul era gata să se pună pe bâzâit și să se milogească pentru iertare. Lică se ridică și, ca și cum cei doi uriași n-ar fi fost acolo, se duse către un tufiș, se propti cu spatele la ei și Începu să se ușureze. Își fluiera un cântec ca pentru el. Scoase un zgomot nerușinat și râse de unul singur: „Pișatu’ fără bășină e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trebuie la locul lor. E bine să-și știe fiecare lungul nasului. Directorul bănuia că, după formă, bolovanul ăla de pământ ar fi fost un cap de femur de mamut. Întâmplarea și numai Întâmplarea face să nu se fi Înșelat. Uriașul bucățoi de os devenit piatră a fost o vreme, până la venirea unora de la Muzeul Județean, obiect de pelerinaj pentru elevii școlii noastre - În mare parte sărăcuți de minte. Directorul ținuse cu tot dinadinsul să-i aducă pe toți ca să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din Întâmplare, mânat de o foame aprigă. În urmă cu vreo două milioane de ani, Într-o perioadă pe care oamenii deștepți de mai târziu au numit-o cuaternar, el fugărea, Împreună cu alți câțiva, un mamut la fel de lățos ca și ei. Uriașul cu colți Înspăimântători s-a lăsat, până la urmă, răpus, nu Înainte de a rări serios grămada de homo habilis sau homo sapiens (memoria ascunsă a generațiilor ce aveau să urmeze nu a păstrat cu precizie această informație) care atâtea neajunsuri Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ultimii doi dinți pe care-i avea, corpul de oștire care a Închis capcana se strecurase anevoie prin pădure, călăuzit de hoțul Stavrinos, dar ajunsese tocmai la timp ca să gâdile gingiile pașei. Hoțul pocăit avea o admirație fără de margini pentru uriașul domnitor, căruia Îi arăta nesmintită dragoste și ascultare. În cele din urmă, acesta l-a Înălțat la rang de sfătuitor de taină și mare vistiernic. Zice-se că hoțul pocăit era viteaz ca un leu și credincios ca un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ajungă la fierărie și să-l Întrebe pe bărbatu-său ce dorește. De fiecare dată femeia apărea Într-adevăr pe poteca dinspre grădină, Însă, În loc să solicite mieros lămuriri pentru chemarea ei acolo, Înainte ca țiganul cu statură și mușchi de uriaș să apuce să-i ceară, tacticos, cine știe ce lucru neînsemnat, ea se apuca să-l spurce și să-l trimită la dracu’, unde, de fapt Îi era și locul, printre focurile În veci nestinse ale cazanelor cu smoală. Fierarul o lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
De acolo, dinspre Miazănoapte, i se arăta lui Foiște spre sfârșitul visului cum oamenii, În căruțe trase de cai pe drumuri pline de glod din care se ițeau din când În când bucăți de pietroaie albe, ca niște ciolane de uriaș, cărau o grămadă de pâini negre, Înghesuite În saci de cânepă. După ce termină și acest vis care Îl bântuia de ceva vreme și care Îi revenea, aproape neschimbat, În fiecare noapte spre dimineață, profesorul Foiște o luă Încet, bătrânește, proptindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plouase: țărâna era uscată. Își propti capul pe brațul drept și Încercă să-și domolească bătăile inimii și răsuflarea zbuciumată. Nu știu cât timp Își pierduse acolo. Nu se mișcă și nu luă În seamă nimic În juru-i, nici măcar atunci când pașii de uriaș ai Directorului trecură pe lângă el, cu vuiet. Tatăl furios părea că-și sprijină fruntea de cerul cenușiu. Azvârlea nervos În stânga și-n dreapta din picioare, iar loviturile năprasnice smulgeau copacii ori Îi prefăceau În așchii. Uriașul se pierduse În depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nici măcar atunci când pașii de uriaș ai Directorului trecură pe lângă el, cu vuiet. Tatăl furios părea că-și sprijină fruntea de cerul cenușiu. Azvârlea nervos În stânga și-n dreapta din picioare, iar loviturile năprasnice smulgeau copacii ori Îi prefăceau În așchii. Uriașul se pierduse În depărtare, după ce rupsese cu pieptul niște fire electrice de Înaltă tensiune. Ectoraș, Însă, nu avea ochi și urechi pentru altceva decât pentru țărâna măruntă care se scurgea, susurând ușor, În gaura rotundă a unui cuib de păianjen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Egipt. 6) Țara de origine a călugărului papistaș Geronimo della Roverre, din „Frații Jderi” - Roza Axinte. 7) Mama Marușcăi Hudici, soția lui Iațco, o femeie frumoasă (Frații Jderi) - Perioadă de timp - Rând. 8) Dânsa - Ajutorul de primar de la Vascani, un uriaș violent, care‐și terorizează nevasta, pe Tarsița, împreună cu cele șase fiice (Floare ofilită) - Apare Teodora! 9) Mama Ilenei, căpităneasa (Nicoară Potcoavă) - Localitate în Iordania. 10) șopârlă mare din America de Sud - Aura Olteanu. 11) Maria! - Fiica cea mare a doamnei Elisabeta Movilă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
acum treizeci și trei de ani. E frate cu cireșul goldan din vale, din fața casei. Nu aveau decât un metru înălțime și rădăcini bogate - viguroase. Cel din vale a crescut mai mare, mai viguros, deoarece i-a priit mai bine în locul zarzărului uriaș pe care l-am găsit la intrarea în posesie a casei, în 1956. Acesta din deal a avut un teren mai nisipos sub el, dar l-am ocrotit special, udându-l suplimentar până a crescut mare. În ultimii zece ani
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mi-e frică să nu mă împiedic. Am ajuns în zona care nu i mai aparține și nebunul abandonează fuga. Eu plâng, plâng de frică, plâng de milă, plâng pentru că există nebunie . Seara, în vis, nebunul îmi apărea ca un uriaș care sprijinea cerul cu capul, iar voce lui tuna, ochii îi fulgerau. Mă prindea de spate și eu urlam de frică ca un lup mic și flămând... Mama mă mângâia și-mi făcea cruce: ai visat urât. Liniștește-te, dormi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
apă cristalină de izvor, din care s-au adăpat ielele însetate. Aș bea apă curată din pumnii lumii. O avalanșă de gânduri îmi curmă dorințele, învăluindu-mă până în străfundul sufletului străin, ca o catedrală părăsită.Universul se metamorfozează într-un uriaș hermafrodit, îndemnându-mă să beau apa vie din căușul palmelor sale în care s-a născut imensul ocean îmblânzit. Mă strecor ușor, ostoindu-mi setea. Mă las mângâiată de răcoarea valurilor înviate.Azi, trăiesc într-un univers numai al meu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o legătură. Gaz a spus: —îmi pari cunoscută. După care a început să mă interogheze: — Care e numele tău de familie? Walsh? Unde locuiești? Ai o soră mai mare? A fost la Wesley? Are părul lung? Și niște... ăăă... ochi uriași? E o tipă foarte prietenoasă? Cum o cheamă? Roisin? Imelda? Ceva în genul ăsta? Claire! Exact! Da, am călărit-o într-o noapte, la o petrecere din Rathfarnham, acum vreo zece ani. Un cor de voci ultragiate a izbucnit instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prietenă a Helenkăi. Cum stăteam în picioare lângă ușă, mi-am spus că am, cu siguranță, vedenii, căci tocmai observasem apărând lângă casa scărilor un picior încălțat într-o cizmă masivă. Picior care a fost urmat de încă nouă. Cinci uriași veneau către mine: Cinci uriași îmbrăcați în blugi, pletoși, înzorzonați și înzestrați cu mai multe cutii de bere. Noii sosiți erau Bărbații Adevărați. Cine-i invitase? De unde știuseră? Eram terminată. Paralizată de groază m-am gândit o fracțiune de secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în picioare lângă ușă, mi-am spus că am, cu siguranță, vedenii, căci tocmai observasem apărând lângă casa scărilor un picior încălțat într-o cizmă masivă. Picior care a fost urmat de încă nouă. Cinci uriași veneau către mine: Cinci uriași îmbrăcați în blugi, pletoși, înzorzonați și înzestrați cu mai multe cutii de bere. Noii sosiți erau Bărbații Adevărați. Cine-i invitase? De unde știuseră? Eram terminată. Paralizată de groază m-am gândit o fracțiune de secundă să trântesc ușa și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]