25,587 matches
-
face dacé se terminé oxigenul? Vladimir Ilici cu céciulé mare de iepure l-a certat pe pédurar pentru cé nu are grijé de lemne. Sé facem focul că sé fie cald În casé și oamenilor sé le fie bine! Lemnele uscate și téiate drept, ca sé nu facé mizerie pe jos. Am strîns ciuperci otrévitoare pentru copiii din America sé le spele bine cu sépun și sé nu mai trimité bombă atomicé peste copiii din Hiroshima. De ce sé moaré oamenii nevinovați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
tot și nu se vedeau. O ridică pe umeri și ea, micuța, Îi béga degetele În urechi și Îl trégea de pér, céci barbé nu avea, el nu avea nici un fir și era spin. Obrazul séu era neted și foarte uscat, cu pete cafenii de la soare și un fel de praf alb, ca niște șolzi, care apéreau dacé Îl scérpina puțin. Dar solzii și praful alb dispéreau atunci cînd Sophie, dupé ce-l scérpina cu degetul, béga degetul În guré și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Împrieteneau, garduri și nori care pleacé. El o ridicase de jos și o aruncase pe umeri. Oboseală se ascunse picéturé cu picéturé, că sîngele cînd se prelinge din botul unui miel, roșu, pe o iarbé. Se strînse pe un brusture uscat, jos, la picioare, lîngé un scaiete. Picioarele se goliré de tot ce era réu. S-au scurs, odaté cu oboseală, durerile scurte și nemulțumirea, se subțiaré, se fécuré mai mici. În jurul gleznei, curelele slébiré, cataramele nu o mai strîngeau. Ridicé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
le béléngénea, curelele au ros pielea cea umedé a gleznelor și că sé nu o usture, Sophie și-a scos sandalele și le ținea În mîné. Printre degetele ei mici de la picioare, atunci cînd se agéțau În ierburi, rémîneau frunze uscate și spice de care, ca sé se scape, mișcă din degete pîné cédeau. - Ce este, Sophie? spunea tatél. - Iarbă asta, spunea Sophie, iar mi-a intrat printre degete. - Atunci, spunea tatél, de ce n-o dai jos? - Dar am dat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
care venea de la stadion. 48tc "48" Nicolai Arsenievici se adînci În pédure departe, sé nu fie gésit. Unde fusese cîndva o rîpé și cursese poate cé și apé și unde acuma nu mai era decît o adîncituré pliné de crengi uscate și frunze putrede de atîția ani. Nicolai Arsenievici se opri, puse hîrlețul jos și, așezîndu-se pe coadă hîrlețului, ca sé nu-și murdéreascé pantalonii, sscoase o țigaré și o aprinse. Fumul se vedea foarte clar În Întunecimea pédurii și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și pémîntul este bun. Și are timp pentru cé-i vacanțé. Sé-și lase o portițé micé, pe care o sé între, și-n rest o sé-l acopere cu bîrne. Iar peste bîrne o sé puné pémînt și-o sé arunce frunze uscate pe deasupra. Abia aștepta sé ajungé acasé, ca sé se puné pe treabé. Pe urmé trebuie sé plece-n tabéré și cine stie dacé mai are timp. Parcé vede cé nu ajunge sé-l mai facé. VÎntul Îi ridicase pérul și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Lucru' dracului, tinichelele au zornăit de s-au auzit pîn' la Groza. Ceasul rău. Pamfletarul a fost amuțit. Și-i mai transmisese lui A. Toma că volumul (în piele de căprioară, pe hîrtie cretată) îi pare o batistă cu muci uscați. "Coane Victorache, rîdea Iordan de tata se ironizau civilizat, cordial, cu afecțiune; mi-e dor de felul cum se tachinau, de ironia blîndă a tatei; Iordan era mai tranșant, avea replica mai tăioasă coane Victorache, mata ai fost la tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
L-a elogiat pe Teohari pentru că l-a închis, în fine. M-am înfierbîntat. Aștept să mi se liniștească respirația. Șichy îmi ia între degete încheietura mîinii ca pe-o tijă de floare. Ca să nu spun ca pe-o crenguță uscată. Îți povestesc toate astea ca să înțelegi că nu era de glumit cu "directivarea". Deveneai non-persoană: blam/interdicție de tipărire și retipărire/retragere din biblioteci. Dacă i-ar mai fi găsit valul comunist în viață, Eugen Lovinescu, Ion Pillat, Rebreanu, Iorga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Decor ieftin, jerpelit. Cerul cel adevărat, soarele cel adevărat, apa cea adevărată fuseseră luate de-acolo de Rusalin Pop și fixate în tablouri. Nici șarpele (dezmierdînd iarba căzută în patimă după el) nu s-a arătat. Iarba era țepoasă și uscată, ca din plastic. Și ce goală era coama dealului. Să scot la iveală și asta? Nu-mi găseam locul. Iordan m-a ghicit atinsă de-un jind. Jinduind... ce? Să aflu pe cine picta Rusalin? Ce sau pe cine? Razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
las rănită de afecte. Altfel, muream. Fuseseră prea multe frămîntări, prea multe necazuri. De unde putere să-l revăd pe Iordan? Nu m-am mai dus după el și-am descoperit cît îmi place să nu plec de-acasă. În vara uscată a lui '83, cu telefonul scos din priză, cu soneria care nu funcționa, mi-am înfășurat sufletul în singurătate ca pe-un cocon și-am așteptat metamorfoza. Am tot așteptat-o, n-a venit curînd. M-am întors la "bucuriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ferm pe boltă este așezat într-o poziție greșită în raport cu momentul zilei. Mă uit în direcția ceasului, apoi iar la soare, apoi din nou la ceas... Încerc să telefonez Aspidei, trebuie să-i vorbesc, să mă lămuresc. Am o senzație uscată, de sufocare. Un gol imens prinde tot mai mult formă în mine. Cu fiecare zi searbădă care se scurge, se conturează tot mai tare și pare să mă sfâșie pe dinăuntru, așa cum numai vidul te poate sfâșia. Din camera alăturată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și slabă, cu părul despletit și dinții galbeni, e alergică la usturoi. Îți povestește întâmplări cu fete leneșe, cărora le strivea degetele cu vătraiul. Muma-Pădurii are părul în șuvițe de șerpi, e adusă de spate și are mâinile noduroase crăci uscate. Se laudă cum fură somnul copiilor, pentru a-l restitui copiilor ei; singurul mod de a-i fi făcut să tacă din gură era prin adormire. Se strecoară în visul copiilor, în acel vis din starea de reverie ce pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în depresiunea dintre orizont și vale. Pentru prima oară mi-am coborât privirea în colbul roșu al drumului presărat cu mici smocuri de iarbă cu reflexe argintii; flori de câmp, de un galben sau albastru intens, se iveau din solul uscat, secătuit de clorofilă. Chiar pe margine, curgea șerpuit o caravană de frunze mici, ce fremătau ca niște vele prin aerul crispat al amiezii și oceanul de colb roșu. O flotă infinită de frunze mișcătoare purtau sub ele, abia perceptibil, complicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și se integra șirului șerpuitor. Povârnișul părea să nu se mai termine, până când, la un moment dat, se prelungi cu un perete aproape vertical de stâncă, cu găuri din loc în loc, bordate cu un strat străveziu de mușchi sau ierburi uscate. Baza era alcătuită din găuri mari și rotunde, ce descreșteau pe etajele superioare și se terminau cu niște ferestre mici și ovale ca niște hublouri. Acest perete vertical îmi amintea de locuințele troglodite din Hopi Land. Dacă frunzele-vele dispăreau una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-a deschis înțelegerii sintaxei modificate și dialogul s-a desfășurat cu mai mare ușurință. Fenomenul maimuței vorbitoare s-a transmis mai departe la nivelul populației culte, negre și albe din împrejurimile rezervației. Maimuța se arăta mai mult în anotimpul uscat, când dormea spânzurată prin copacii înfrunziți ai pădurii nesfârșite din inima rezervației, în timp ce în anotimpul ploios își făcea somnul într-o colibă de stuf, papură și nuiele, ce probabil fusese clădită cu cele patru membre egale ale sale. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mare. Ciclul Anima & Animus Copiii și Îngerul morții Copiii. Parcul La poalele parcului se deschide o vale întinsă și încăpătoare ca o mare, la capătul căreia se îngrămădesc lanțuri de munți mici și ondulați, acoperiți cu pășune. Clima caldă și uscată permite rareori oaze de verde printre tonuri de galben, ocru și arămiu. Liziera parcului se întrerupe într-o terasă de lemn ce privește în această vale. Terasa e acoperită și înțesată cu bănci lungi așezate paralel, ca la cinematografele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
este fără îndoială chipul meu, cel dintotdeauna interzis, chipul visătorului visat. Împărăția veșmintelor albe Casa de Dom Ignacio, Abadiania Brazilia. Lumina albă De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" se văd formele moi și suave ale Abadianiei; un pământ roșu și uscat, cu arbuști verzi cu trunchiurile și crăcile enervate. Un univers calm, ondulat se deschide în fața ochilor, un spațiu cristalin, desfășurat într-un timp paralel, încetinit, dilatat; un spațiu al umbrelor și al spectrelor ce se mișcă relaxat, fără grabă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spiritelor sau albastrul cerului: de la arborii cu trunchiurile vopsite parțial în alb, chenarele geamurilor, coșurile de gunoi, zidurile, stâlpii, inscripțiile, gardurile, până la etichetele de pe sticlele cu apă fluidizată de energia spiritelor protectoare. Copacii, uimitor de albaștri și verzi pentru anotimpul uscat, dau acea strălucire incandescentă, incendiată de lumină și uscăciune. Freamătă din bănuții lor de argint în amețitoare și palide palete de vânt, propagând acea lumină cristalină și albă ce inundă înălțimile Abadianiei. Entitățile Aici, trei zile pe săptămână, Joao Teixeira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aceeași frecvență și intensitate la testele auditive, când trebuia să ridici o mână ori de câte ori survenea un zgomot în cască, în timp ce la cealaltă ureche se auzea un zgomot de fond, similar curgerii apei la cascadă. Aici, aerul poartă miresme de fân uscat și alte esențe tari asemănătoare smirnei. Abadiania este așezată pe un pat de cristale speciale, ceea ce face acest spațiu atât de energizant. Cristalele sosesc unul câte unul pe povârnișul cascadei și se prăvălesc pe firul apei. Se opresc în breșele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lumii. Prin acest stufăriș întunecos, soarele și-a clădit un tunel luminos, prin care asistăm la un duș ritualic de cristale, apă și lumină. Dincolo de binecuvântarea răcoroasă a apei ce ți-o dă această oază într-un ținut arid și uscat ca cel al Goianei, vei beneficia aici poate de cel mai subtil spațiu energizant: fluide sau râuri de curenți îți străbat întregul trup, ce se opresc ca o stază la capătul degetelor ce levitează rebele, necontrolate prin aerul irizat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mirositoare, toate închise într-un loc numai de ea știut. Tăișul obraznic de lucios al satârului și, implicit, spaima gâturilor miilor de păsări retezate de-a lungul timpului le va lua cu sine. Nemișcarea covorului, timpul stătut de sub podele, cleiul uscat și murit de zeci de ani intre cepurile taburetelor, amintirea razelor solare, făcută ghem, bătaia lunii prin ferestre, adăugată celor ale inimii ei de îndrăgostită lulea, trilurile viscerale, din imaginea versurilor jazzificate în anii '70 de Ruben Blades, din volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
poate duce pe umeri atâta talent actoricesc. Ceea ce toată lumea știa era faptul că, tot mergând spre Dumnezeu, pe partea dreaptă a Infinitului se află un mic Univers, plictisit că există, pentru că în toată pustietatea aceea pipernicită, în pomișorul cu crăci uscate ale timpului și aceasta nimeni nu o știe se ambiționa să existe un mic glob de lut, cu o luminiță interioară, care-i menținea suflul vieții, cu o îndărătnicie pe care nici ea nu și-o pricepea. Acolo spun Vocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dans, dans! Vârtej de vânt, șuvoi conic cu vârtejul în jos, vânt-titirez, care adună frunzele toamnei din curtea noastră, ale dudului care vorbesc în vâjâitul lor cu frunzele grele ale castanilor, cu clinchetul galben al frunzelor salcâmului, din fundul grădinii uscate, cu ciocanii de porumb galben-bolnăvicios, ca... Vântul trist dansează, vântul dansează cu vederea uscată, lovește cu coardele uscate, zidul uscat sună a sec, a toamnă, a moarte, uscatul pocnește ca boaba de strugure, uscatul zemuiește ca mustul, e sângele subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
frunzele toamnei din curtea noastră, ale dudului care vorbesc în vâjâitul lor cu frunzele grele ale castanilor, cu clinchetul galben al frunzelor salcâmului, din fundul grădinii uscate, cu ciocanii de porumb galben-bolnăvicios, ca... Vântul trist dansează, vântul dansează cu vederea uscată, lovește cu coardele uscate, zidul uscat sună a sec, a toamnă, a moarte, uscatul pocnește ca boaba de strugure, uscatul zemuiește ca mustul, e sângele subțire, albicios, al iederii de care mă agăț, de ce mă lovești, nu tu mă lovești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noastră, ale dudului care vorbesc în vâjâitul lor cu frunzele grele ale castanilor, cu clinchetul galben al frunzelor salcâmului, din fundul grădinii uscate, cu ciocanii de porumb galben-bolnăvicios, ca... Vântul trist dansează, vântul dansează cu vederea uscată, lovește cu coardele uscate, zidul uscat sună a sec, a toamnă, a moarte, uscatul pocnește ca boaba de strugure, uscatul zemuiește ca mustul, e sângele subțire, albicios, al iederii de care mă agăț, de ce mă lovești, nu tu mă lovești, Mamă, mă lovește vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]