7,778 matches
-
am plutit pe lângă o fereastră perdeluită de sălcii: era o deschidere, din canalul pe care pluteam, înspre un cot de gârlă. Dintrodată am auzit acolo zgomot de plescăiri în apă și am văzut roind curcubee de stropi. Erau cormoranii la vânat. O parte din familie gonea cu bătăi puternice de aripi albitura (cum spun pescarii peștelui mărunt) în cotlon, și alții înfulicau cu pliscurile. După operația asta, știam că se adună la mal; cei care au cules își deșartă gușele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Coca-Cola. Oh, ține-ți pliscul și bea-l, a zis Dana. Fără a răspunde, Leon și-a luat meniul și a început să-l studieze. Îl auzeam plângând. A reușit să se adune îndeajuns cât să comande o porție de vânat, dar a clacat în timp ce-i spunea lui Diego: —Dar fără capere. Aproape bocind, a zis: Nu pooot... săăă mănânc... caaaapere. Îl balonează, a zis Dana. —Aja, de ce nu spui tuturor? Odată ce comandaserăm mâncarea, Leon s-a relaxat și să înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
foc, istovit. Urmări cu privirea dansul scânteilor. Învinsese încă o dată. Moartea, dușmana lui dintotdeauna, era departe. Acum se putea gândi, în sfârșit, la cuvintele pe care i le șoptise la ureche Tarosh în timpul cinei, la masa încărcată de carne de vânat și lapte prins. Se gândi la coiful din parul înfipt în pământ, revăzu dâra de sânge pe zăpadă. Erau soldați romani, îi spunea Tarosh, un pluton de zece oameni care, pe neașteptate, îi înconjuraseră pe Tarosh și pe oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
așa cum trebuie? Fermín, e douășpe jumate noaptea și nu mă mai țin pe picioare de somn. — Iartă-mă, Daniel. Tatăl dumitale a insistat să vin la cină, iar apoi a dat peste mine o blegeală, fiindcă asupra mea carnea de vînat are un efect narcotic. Tatăl dumitale mi-a sugerat să mă Întind aici oleacă, adăugînd că n-ai avea nimic Împotrivă... — Și nici n-am, Fermín. Numai că m-ai luat prin surprindere. Rămîi În pat și Întoarce-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
potrivit tăiată pe un fund de lemn și câte o cinzeacă cu rachiu: ― Poftiți și să cinstiți sănătoși. ― Mulțămim frumos, jupâne... După plecarea crâșmarului, cei doi au luat câte o așchie de pastramă. Întâi au adulmecat-o, precum copoiul urma vânatului, ca să-i simtă aroma. Apoi au rupt cu dinții câte o firimitură, mestecând alene, pentru a prelungi plăcerea... După ce s-au convins că Aizic nu are gusturi proaste, au pus mâna pe țoiul cu rachiu. ― Hai să trăiești, băiete, și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a fost gata, cu un oftat adânc, căpitanul a ordonat plecarea. Convoiul se târa ca un miriapod, lăsând în urmă o dâră neagră, lucru foarte periculos. Pe timp de zi, ar fi fost luați din urmă precum coteiul ia urma vânatului. Căpitanul se gândea că poate vor putea ajunge destul de repede în zona împădurită, care pe hartă era plasată la vreo șapte kilometri de locul unde au staționat ei... După un mers răzbit, au ajuns în marginea pădurii. Nu s-au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
unui om de maculatură cenușie, nu de carne și sânge, însă când îl auzea predicând virtuțile, Mini avea pe buzele gândului ascuns surâsul sau, în trupul interior, revolta. Do ce? Percepția lui Mini era un ogar bun, care își mirosea vînatul? Acel iezuit nu era păcătos cumva, dar nici moral. Era, desigur, îndoielnic. Mini credea că doctorul Rim va rămâne astfel pentru totdeauna, clar că în ziua discursurilor funerare asupra înaltelor sale virtuți, va râde pe dinăuntru. Nu doar că Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un abur ud. In dreptul Ateneului, cei doi mergeau înaintea ei. Hallipa cu pasul vânătorului ostenit de goană, care duce la culcuș prada. Eliza agățată de brațul lui Doru. târând pantofii strimți, părea prin igrasie o rață de baltă, un vânat gâfâind, cald și bleg. Amândoi ar fi vroit să ajungă. Ea stând aproape pe loc, refu-zînd sa mai înainteze, cuprinsă de nevoia poposirei, el domolindu-și graba. 129 FecoarSe dosplet.te, Conceit din muzica de Bau., Diurnul ascuns Mini se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
specii de păsări sălbatice. Considerate cândva partea cea mai puțin productivă a regatului, lacurile din Fatehpur joacă acum un rol important în viața socială și politică a statului. Oficialii englezi și alte personaje importante, scot mii de tolbe pline de vânat de pe acest teritoriu, ceea ce îi face să accepte cu încântare orice invitație la vânătorile organizate aici. În mod firesc, aceste invitații sunt mai ușor de obținut de către cei care fac afaceri cu Fatehpur, fapt care a devenit de la sine înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
băuturi reci și o masă ale cărei compartimente sunt pline cu arme și cartușe, toate destinate să facă plăcută și confortabilă partida de vânătoare a dimineții. Mai apar uneori niște probleme de ordin religios cu încărcătorii și cei care aduc vânatul, întrucât oamenii palatului nu pot face asta. dar aduse câteva servitoare special instruite și niște hijra, care bombăne nemulțumite. Pentru Charlotte („Charlie“) Privett-Clampe , faptul că este înconjurată de o mână de indivizi în sariuri este ceva mai suportabil decât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai mult, de la cap la coadă, decât tigrul pe care l-a împușcat predecesorul său cu trei ani în urmă. Dacă lucrurile merg conform planului, cel de al doilea tigru va fi împușcat de un alt englez. Această repartizare a vânatului poate că-i dezamăgește pe unii invitați. Evident, gazdele merg pe principiul că politica cere sacrificii, în detrimentul sportivității. Sir Wyndham trebuie, mai înainte de orice, să asocieze Fatehpurul cu succesul. Chiar dacă acesta n-ar fi elementul principal, lipsa de spontaneitate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care sunt educați prinții, îmi spune și despre armurăria imperială care servește drept poliția palatului. — Îndatoririle mele cuprind și atelierul imperial în care se face untul, atelierele imperiale de țesut și vopsit, precum și birourile care au grijă de ambarcațiunile, garderoba, vânatul, tiparnițele, bibliotecile, crescătoriile de viermi de mătase și stupinele împăratului. Dintre toate departamentele, cel mai mult mă interesează acela de teatru imperial, precum și atelierele meșteșugărești, în care se realizează operele celor mai talentați artiști și meșteșugari din China. Am multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
scufundat ca să se Înece. Hai s-o jumulim și s-o frigem.” Nimeni, nici măcar Scurtul Însuși, nu crezu o iotă din această scorneală. Însă nu scoaseră vreo vorbă, căci Îi bucura gândul că-și vor face singuri de mâncare din vânatul prins chiar de ei. Lică, Îndemânatic, Începu să smulgă penele și fulgii. Găinușa nu era mai mare decât un guguștiuc, iar jumulită arăta cât o vrabie. Tăiară bucățile mici și, Împreună cu ficatul, inima și pipota, le Înșirară pe o țepușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de crep furată de la un electrician; patul era centrat ca lumea și ața care-l ținea - zdravănă. Tare se mai bucurase când văzuse pe nevolnicul de văru-său cu ce gioarsă venise. Întâi că n-avea cum să fie Întrecut la vânat: așa cum arăta amărăciunea de praștie, nimeni n-ar fi izbutit În veci să nimerească nici de la zece pași o țintă lungă și lată cât hambarele IAS-ului. Apoi, cel scund era bucuros că avea Însoțitor prin Valea Puțului. De unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
umpleau curțile de tot soiul de jigănii. Lumina atrăgea fluturi de noapte, albine zăpăcite, țânțari, gândaci zbârnâitori cu carapace lucitoare, o grămadă de târâtoare despre care nici măcar nu știam că există. După insecte, altă plagă: ispitite de asemenea bogăție de vânat, broaștele râioase se strângeau și ele la lumină, leneșe și scârboase. Asta oamenii n-au mai Îndurat: să iasă dimineața din casă și, când să se bage În gumarii lăsați În fața ușii, să dea cu degetele de câte un ditamai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și care, În anii când Dunărea se umfla, se prefăcea Într-o mare tulbure și stranie, din care ieșeau la suprafață coroane de copaci - mai ales sălcii și plopi - și pămătufuri de trestie. Marea Întindere nu aparținea nimănui și, din pricina vânatului și a peștelui care aproape că le săreau În tigăi, oamenii erau priviți - nu fără temei - ca niște neiubitori de muncă și lasă-mă să te las, cheflii și neisprăviți. Paradisul În care trăiau, poate, Încă de la Facerea lumii, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu-l Întrebase așa ceva. Peste câteva zile, totuși, Împreună cu paznicul de vânătoare și câțiva soldați, porniseră, pe Înserat, să adulmece prin curțile oamenilor. Unde le mirosea a friptură, Îl puneau pe paznic, care se pricepea, să guste și acela zicea: „Vânat!”. Capul familiei se alegea cu cătușe, carnea era luată ca probă. În acea singură seară, camera de arest de la post fusese plină. Bărbații se jurau pe copii, pe ochii din cap, pe mormintele părinților că aveau carnea de la o mortăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bucile neîmpăcaților dușmani. Arbitrul, sosit cu o seară Înainte de marea confruntare, a fost omenit cum se cuvine - așa cum prevede nescrisa lege a compensației -, adică i s-a organizat obișnuitul chiolhan, cu vin alb din vițele boierești, munți de friptură de vânat ori de orătănii domestice și două vesele domnișoare ce i-au oferit desfătări deocheate. Ținem, pe această cale, să le mulțumim celor două frumoase care, cu spirit civic pe care ar fi de dorit să-l aflăm la cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sticle În care băgase așchii de plumb cioplite cu dalta ori cuțitul din bornele unor baterii vechi de tractor. Prin scuturare În sticle, așchiile se transformau În alice rotunde numai bune de băgat pe țeavă și de doborât cu ele vânatul. Vărul plecase, făcându-se că uită să salute. Ajuns acasă, trăsese câteva focuri Într-un carton, ca să vadă cum bate arma. Apoi, seara, plecase la adevărata vânătoare, hotărât să doboare măcar unul din perechea de guguștiuci ce cuibăreau În vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcea să arate ca o sperietoare de ciori, Îl mai și chinuia din vorbe când Încărcătura de alice vâjâia mult departe de țintă. Guguștiucii, chiar dacă era noapte, o porneau În zbor bezmetic la auzul pocniturii. Până la urmă mâncau ciulama de vânat de pe urma praștiei - la care vărul nu renunțase niciodată cu adevărat - și a bilelor de oțel. Iar Înălțătoarele plimbări pe Întuneric cu pușca În mână aveau să se termine cu o bătaie crâncenă. Într-o noapte, pe când Ectoraș se afla pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
capcană, răcniră pe neașteptate: — Prindeți-i vii! Luați pe nepregătite, războinicii și grăjdarii plescăia apa și o luară la fugă, de-a lungul malului. — Inamicul! E inamicul! Cinci sau șase oameni scăpară, dar restul fură capturați. Ia te uită, primul vânat al sezonului. Războinicii clanului Shibata îi înhățară pe prizonieri de gulere și-i dusă la comandantul lor, Fuwa Hikozo, care-i interogă, din șaua calului. Îi trimise un mesaj lui Sakuma Genba, întrebându-l ce era de făcut cu prizonierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în mod direct cu ei probabil că era un lucru absolut normal, altfel nu-și putea explica lucrurile. Iar acum sta în fața lui Kaan, unul din reprezentanții, chiar dacă nu direcți, ai CTC-ului, incapabil să scoată o vorbă, ca un vânat hipnotizat de privirea prădătorului, știind că a fost prins călcând pe bec din cauza unei tâmpenii. Era o greșeală să creadă că tocmai Kaan, un Gardian de Sistem care avea în grijă singura planetă unde creștea această plantă, habar n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
tot, real ca plictiseala mea reală, atâta tot. Fluierați cât vreți în urma farseurului, parașuta lui s-a și ridicat, e departe, așa le-ar fi strigat. Capul sus, țanțoș, nici că-i păsa, dom’ Dominic era extrem de ocupat. Pungile valsau, vânatul valsa. Aer încins, două pungi foșnitoare, din plastic, două cadavre-model, din congelatorul măcelului cotidian. Suntem împreună, iată, toți trei, în marea pungă a zilei, în fața șinelor de tramvai, gata să ne aruncăm, să stopăm bâlciul. O clipă, o fracțiune morbidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un delicat corn de fildeș pe care artizanul încrustase mai multe scene dintr-o vânătoare regală cu șoimi. Ultimele instrucțiuni fură date de un vătaf, unul dintre cei mai pricepuți șoimari ai prințului, apoi se alcătuiră echipele, ținând cont de vânatul preferat al fiecăruia. Pentru potârnichi, Marioritza, Stimo și Grigore-Feirat. Pentru fazani, Manuc, Mariam și Dimitrie Moruzi. Nicolae și toți ceilalți abia așteptau le vol du lièvre. Preotul înălță spre cer crucea și, în liniștea dimineții, rugăciunea lui fu acompaniată doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
În ultimul timp, hoinăriseră împreună prin împrejurimile orașului. Devenise un minunat tovarăș de plimbare pe câmpurile și prin pădurile de la marginea Bucureștiului, dar și un prieten tăcut, înțelegător, chiar înțelept. Când Além își ridica brusc capul, focalizându-și cu precizie vânatul, îl elibera și el pornea imediat vânătoarea, zburând silențios, cu o mare viteză, mult deasupra victimei, ca să cadă apoi uluitor de repede asupra ei. Marioritza îl urmărea, simțind din plin tăișul și beția acelui zbor. Rămânea atentă, cu respirația oprită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]