1,130 matches
-
legi: „Legea spune că nu se dau decît două sticle cu lapte!” E un adevărat chin să stai jumătate de oră în proximitatea lor. Cînd, în fine, ajung la „potou”, își înghit mîrîielile și protestele și se gudură pe lîngă vînzătoare. Un lucru e sigur: chiar dacă nu s-au născut așa, ăștia au fost transformați în javre pentru tot restul vieții lor. *„Nu te aperi decît creînd” (Malraux). Și citind, aș adăuga eu. *Apodictic ca de obicei, tatăl lui Gelu a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și despre consecințele ei asupra nivelului de trai. Pentru mine, problema nu-i c-o să mor de foame, ci de a mă aproviziona cu cele necesare fără să pierd timp și fără să fiu umilit. Ca să-și îndulcească relația cu vînzătoarele, unii au ajuns de le fac curte. Nu mă văd capabil s-o alint pe cea de la „Pîine” cu „Prospețica”, darămite să găsesc un cuvînt giugiulitor pentru cea de la „Carne”. *„Vezi, a ieșit și soarele, dac-ai ieșit mata!” Pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-o cătinel spre oraș. *O anomalie dureroasă: profesori care regretă că au ajuns profesori! Muncitorul simplu - spun ei - e mai bine plătit și mai fără de griji. Cît despre profesoare, multe dintre ele cred că situația lor e inferioară celei a vînzătoarelor din magazinele alimentare ori din aprozare. Mai ales cînd sînt suplinitoare. „Am o jumătate de normă - mi-a spus una -, mă simt o jumătate de om”. *Înfuriat de sancțiunile primite ieri, Nanianu mi-a spus, încă de dimineață (altminteri, desigur
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a rupturii dintre Gelu și Profesor. *Miop, Cojocaru și-a definit starea prin vorbe venite din vîrful degetelor: „Simt o surpătură pe față, o slăbire severă”. Cînd am intrat în tutungerie, un bătrîn se lăuda că are trecere la cutare vînzătoare de ziare: „și la 12 noaptea îmi dă”. Ca și cum n-aș fi fost de față, femeia de la tejghea a continuat să-l tachineze: „Nu te cred, aia-i încă tînără, îi trebuie morcov tare”. „Dacă-l îngrijești, îl ai”, i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de fapt de 90!), grație unui telefon dat de „tovarășa Radu”. Apoi, fără pauză, a trecut să ne spună „cît de lacomă e Vochița”, secretara Comitetului Județean. La cererea ei, directoarea întreprinderii comerciale de mărfuri industriale a trimis pe o vînzătoare să-i aducă săpunuri, deodorante etc. „de import, dar ieftine”. Asta, în loc să ajungă la Vochița, a ajuns la Natalița, cealaltă femeie-secretar, și lucrurile au fost luate de cine s-a nimerit de față. Fiind acolo, el însuși n-a scăpat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fost luate de cine s-a nimerit de față. Fiind acolo, el însuși n-a scăpat ocazia să ia cîteva. Numai că, la plecarea din sediul partidului, hop, a apărut Vochița, care aflînd cele întîmplate, a făcut-o proastă pe vînzătoare și a recuperat ea însăși de la fiecare ceea ce adusese aceea. Scandalizat, așa din senin și fără legătură directă cu cauza, Sp. a sărit de la locul său: „Ian te uită, putoarea dracului!... Asta spăla eprubete la Onești și le spunea «Sărut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
rafturile pline cu acestea până la refuz. Iată un caz autentic: într-un magazin alimentar din Piața Șulea din București, într-o zi de luni, nu s-a găsit ulei. Foarte mirat, am întrebat într-o doară ce s-a întâmplat. Vânzătoarea mi-a răspuns, în loc să se scuze, foarte supărată, ca și cum vina ar fi a mea: Ei, se întâmplă, și ce-i cu asta? Nu se dărâmă lumea! Lăsând la o parte impertinența vânzătoarei, aspect asupra căruia voi reveni, acest răspuns reflectă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
întrebat într-o doară ce s-a întâmplat. Vânzătoarea mi-a răspuns, în loc să se scuze, foarte supărată, ca și cum vina ar fi a mea: Ei, se întâmplă, și ce-i cu asta? Nu se dărâmă lumea! Lăsând la o parte impertinența vânzătoarei, aspect asupra căruia voi reveni, acest răspuns reflectă o mentalitate specifică aparatului de deservire din comerț, iar răspunderea pentru această mentaliltate revine fără îndoială acelorași organe de conducere ale acestei activități. Despre organizarea comerțului interior sunt multe de spus, asupra
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vrut să evit această constatare, dar nu se poate, că, dintre vânzători, femeile sunt cel mai puțin politicoase și totodată cele mai certărețe. Iată câteva exemple. Intrând într-un magazin de artizanat cu un străin de origine română, am găsit vânzătoarea scriind ceva. La Bună ziua dat de client, aceasta a ridicat ochii, ne-a văzut, nu a zis nimic și a continuat să scrie. Clientul a ieșit imediat din prăvălie, enervat și zicând că nu a mai văzut așa ceva. Dacă intri
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
zis nimic și a continuat să scrie. Clientul a ieșit imediat din prăvălie, enervat și zicând că nu a mai văzut așa ceva. Dacă intri dimineața în orele neaglomerate într-un magazin de stofe, de galanterie sau altceva asemănător, găsești două-trei vânzătoare stând de vorbă într-un colț. După o așteptare de o jumătate de minut, văzând că acestea te-au observat, dar continuă să vorbească, întrebi cine servește, și atunci vine una dintre ele îmbufnată, zicând un Ce doriți? , de parcă ar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de pe bulevardul Șulea, am întrebat: Aveți chiloți bărbătești de gradel?. Avem numai numere mari, mi s-a răspuns. Bine, am continuat eu, dar acum o lună mi-ați spus același lucru. Și ce sunt eu de vină, sări ca arsă vânzătoarea, de ce veniți din lună în lună?. Aveam nevoie de hârtie de calc pentru fiul meu student. După mai multe căutări, mi s-a spus că la Librăria M-am dus într-un suflet, dar mi s-a spus că tocmai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cred că mai aducem anul acesta, mi s-a răspuns. Poate credeți că era în ajun de Anul Nou. Aș, de unde, scena s-a petrecut la 20 ianuarie 1979. În altă zi, intrând la Librăria Agenda, i-am spus timid vânzătoarei: Aș vrea să cumpăr un stilou și nu știu de care. Mă așteptam să-mi prezinte câteva stilouri din cele pe care le avea expuse, arătându-mi avantajele unora, pledând pentru cel mai bun etc. Dar am primit răspunsul: Duceți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a făcut practică de vânzător, ca elevă a unui liceu economic, a venit entuziasmată după prima zi de practică, zicându-mi cu candoare că a primit o atenție de la un client. Cunosc un cetățean care are o înțelegere cu o vânzătoare de la o librărie, să-i rezerve cărțile mai căutate. La noi se tipăresc foarte multe cărți și sunt ieftine față de străinătate. Dar, din totalul lor, abia 10% sunt interesante, iar condițiile grafice lasă mult de dorit. Citești în ziar că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în felul acesta s-ar apăra ștaiful și blazonul nealterat al presei. între timp, mai intrați și prin magazine și prefaceți-vă că vreți să cumpărați câte ceva. În primul rând, va asigur că veți fi primiți cu ostilitate de către majoritatea vânzătoarelor, acrite și ele de viața asta plină de privațiuni. Apoi, presupunând că veți găsi câte ceva de cumpărat, veți vedea cu câtă nonșalanță se umflă prețurile sau cu câtă bucurie nu vi se mai dă restul; dacă veți scoate carnetul, veți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
front larg; Mobilizare generală la recoltatul... Oamenii muncii raportează... etc. etc. în Drapelul Roșu (unii spuneau șervețelul roșu) apar însă și critici, uneori foarte aspre, precum: A luat foc o claie de fân. Ce fac pompierii? S-au ars! , sau Vânzătoarea C.T. a dat lipsă la gramaj. A fost amendată cu 250 de lei. Să-i fie de învățătură, ori: Bișnițarul M.I. a fost surprins plasând ceasuri electronice și țigări Kent. Organele de miliție i-au confiscat marfa. Acum lui M.I.
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sâmbătă dimineața, pe la orele 10, într-o alimentară din Sibiu, la secția mezeluri am văzut opt ciolane afumate de porc, trei salamuri și un caltaboș dezgustător la vedere pe care se plimbau niște muște verzi. Când am întrebat de iaurt, vânzătoarea ne-a atras atenția să luăm spirt sanitar, care tocmai sosise. Apă minerală, Pepsi sau Coca-Cola, citronadă, oranjadă, adică tot ce se găsește pentru potolirea setei în toată Europa de la Nădlac încolo și în toate magazinele, toate aceste produse nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și gândit mult la coincidența că și mie, cu puțin Înainte de a veni Dumneavoastră În Costinești, această localitate mi-a fost neprietenoasă - nu prin tigrul lichid pe care Îl ține În lesă, ci prin unul uman, o biată bătrână femeie, vânzătoare adjunctă la chioșcul de ziare de lângă plajă, ai cărei ochi șterși m-au impresionat atât de neplăcut, Încât la nici două zile după ce venisem din București, a trebuit să mă Întorc, bolnav de nervi, și să mă Încui două săptămâni
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
după atâta abstinență. Am amețit și mi-au amorțit vârfurile degetelor de la ambele mâini. Am intrat apoi în patiserie și am cumpărat patru tarte. Aveau nume franțuzești lungi și complicate, pe care le-am și uitat în clipa în care vânzătoarea le-a băgat în cutie. Învățasem eu ceva franceză în facultate, dar am uitat tot. Vânzătoarea arăta excelent, dar nu se pricepea la împachetat. Nu cred că mi-a mai fost dat să văd vreodată o individă înaltă, atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
apoi în patiserie și am cumpărat patru tarte. Aveau nume franțuzești lungi și complicate, pe care le-am și uitat în clipa în care vânzătoarea le-a băgat în cutie. Învățasem eu ceva franceză în facultate, dar am uitat tot. Vânzătoarea arăta excelent, dar nu se pricepea la împachetat. Nu cred că mi-a mai fost dat să văd vreodată o individă înaltă, atât de neîndemânatică. Știu că nu se poate generaliza totul pe lumea asta, dar nu m-am putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Constantinescu, Gloria, îl menține pe F. între dramaturgii citabili. Reținută de Comitetul de lectură al Teatrului Național din București în stagiunea 1941-1942 și reprezentată în octombrie 1943, piesa preia motivul dezvoltat de G. B. Shaw în Pygmalion. Este povestea unei vânzătoare de cafea care, sub supravegherea atentă a unui regizor, ajunge actriță cu faimă. Dragostea înfiripată între cei doi evoluează către un sfârșit fericit. Pe afișul premierei din 1943 nu apare numele lui F., legile momentului interzicând colaborarea cu „nearienii”. În
FRODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
acolo un an de zile” ( emigrantă, 40 ani); „Soțul meu își lua liber și mergeam prin baruri să întrebăm dacă au ceva de lucru pentru mine. Prima femeie la care am lucrat în casă am găsit-o întrebând, la magazin, vânzătoarele. Am rugat-o să-mi găsească și alte case. Peste o lună am început și la vecina ei de două-trei ori pe săptămână, am lucrat un an” (emigrant[, 34 ani); prin rețele informale și structuri de tip mafiot. Carella (2000
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
se procurau produsele alimentare de bază necesare, medicamentele, dar și orice fel de servicii (transport, servicii medicale, pentru rezolvarea unor probleme ce țineau de încălcarea legilor...). Dificultatea de a intra în posesia produselor necesare vieții curente facilita ștergerea distanțelor sociale. Vânzătoarele (în magazine alimentare, de haine, librării, la pompele de benzină etc.) erau plasate în vârful ierarhiilor sociale din comunitate. Când reușeai să procuri alimente, făceai festinuri cu prietenii. A procura hrană era un gest de dizidență, de revoltă împotriva sistemului
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
talpa gâștii" asta însemna 5.000 de lei (arătându-mi palma cu degetele răsfirate), cinci falange. Și n-avea ce face. Ziceam: "La ora 5 sunt la matale, banii jos! Și vezi că am nevoie și de salam, carne, brânză!" Vânzătoarea îmi făcea o geantă așa, mare, și îmi făcea o socoteală că mă costă atâta!" Îi spuneam: "Vezi c-o să-ți dea banii nea Ilie! Nea Ilie, ce-i cu asta?" "Plătesc eu, domnu' Spiru! Măi, Olguța, treci acolo pe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
deloc neglijabilă - Stiletto (1990), cu fotografia atât de senzuală și... stilată în felul ei, și Dangerous Curves (1991), despre care nu cred că-i nevoie să desenez imaginile booklet-ului. Erotismul este „vina“ atribuită rockeriței care a optat să lucreze ca vânzătoare de parfumuri, instructoare de fitness ori coafeză, când n-a avut încotro. Senzualitatea pusă în evidență conform tiparului a jucat în defavoarea celei care n-a fost, totuși, o simplă figurantă manipulată după cum dictează interesele showbiz-ului nemilos. Pentru că, la rece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
de vânzare călcându-se în picioare. Copiii din brațele femeilor începeau să plângă, iar mamele lor îi țineau strâns în brațe de teama de a nu-i pierde în mulțimea scăpată de sub control. Țipau unii la alții și cu toții la vânzătoare să dea o cantitate mai mică pentru ca să ajungă la toată lumea. Spuneau asta din instinct, pentru că nimeni nu știa cu adevărat ce cantitate de marfă a sosit și până la care nivel al cozii o să ajungă. Totul era o mare de mâini
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]