2,982 matches
-
pieri ca prin farmec tot fiorul ce-l încercase pe drum încoace. Păi, cum să renunțe când tocmai i se-mplinea visul?! Și-ar fi dat restul vieții sale cețoase pe clipa strălucitoare de-acum! Și ce urmă... fu un vârtej pentru puiul de om abia săltat spre viață! Rotirile strânse ale Călușarilor, iuți de păreau scânteieri sângerii, făceau înconjurul fetei care se zguduia mai abitir în tumultul strigăturilor întărite de apăsarea picioarelor pe lutul prăfos al curții. În toiul jocului
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
făceau înconjurul fetei care se zguduia mai abitir în tumultul strigăturilor întărite de apăsarea picioarelor pe lutul prăfos al curții. În toiul jocului, copilul, cu ochii încremeniți spre stele, vedea numai o prelungă răsucire amețitoare a bolții. Apoi, simți cum vârtejul iscat de jucători prinsese și restul ogrăzii. Lumina făcliilor, satul, pădurea din apropiere... tot era în mișcare! El era miezul, restul se-nvârtea furtunos în juru-i. Ciudat, dar în sine era liniște. Inima îi bătea rar și puternic. Iar când
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
eu nu știu exact cedar simtcum izvorul țâșneștemai tareși mă adunăîn buzunarulde la pieptsă te poțihrăniîn iarnafără ninsori.... XII. CÂRCEL, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016. O gură de cafea mai beau și gata... Vârtej de amintiri vin fel de fel; Alerg de colo- colo ca și-argata, M-agăț de cer, m-agăț ca un cârcel . Și mai arunc privirea către tine, De-acolo din tablou îmi ești pândar; De îmi vei da și
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
tine-n univers. De n-om putea, rămânem în țărâna Bătătorită-n urme și nevoi; Ne-om zbengui făcând mereu cu mâna Acelor ce-or să vină după noi. Citește mai mult O gură de cafea mai beau și gata...Vârtej de amintiri vin fel de fel;Alerg de colo- colo ca și-argata,M-agăț de cer, m-agăț ca un cârcel .Și mai arunc privirea către tine,De-acolo din tablou îmi ești pândar;De îmi vei da și
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
mâncară în tăcere, ascultându-l pe Dan Spătaru cu superba melodie,”Drumurile noastre toate”. Rămase pierdută în visare, era o melodie cu versuri vibrante, pe o muzică a sufletului. O răscolea fiecare vers, stârnindu-i amintiri uitate de mult, în vârtejul anilor care au aruncat-o într-o negură, din care abia acum a reușit să iasă la lumină. Muzica se terminase și începuseră alte melodii, dar ea rămase uitată în visare, până când Ionuț o dezmetici. - Haide, mami, termină de mâncat
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378430_a_379759]
-
fi aici și, pe cuvântul meu, o să fac tot ce-mi zici! Acum trebuie să ne grăbim, mami a fost cam leneșă astăzi. Haide, mami, ce mai așteptăm? O luă înainte, sărind de pe un picior pe altul, și ieși val vârtej pe ușă, bunica și Laura îl priveau cu drag, era atâta viață în el și avea o frumusețe angelică, n-ar fi putut trece neobservat. Îl iubeau amândouă din tot sufletul, iar el simțea asta și, ori de câte ori avea ocazia, le
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378430_a_379759]
-
atunci!) când opinia lui argumentată vine în contradicție cu linia și comoditatea oficială. Căci o fi istoria precum o vedea Cicero la vremea lui (Historia magistra vitae) și cum ar trebui să o vedem și noi, cei deja absorbiți de vârtejul globalizării prin făcătura politică numită Uniunea Europeană, dar ne-ar fi cu adevărat fatal să persistăm în mai vechea eroare cum că succesiunea temporală (legea ce guvernează această nobilă disciplină) devine automat și legătură cauzală! -------------------------- George PETROVAI Sighetu Marmației, 30 aprilie
DESPRE CARACTERUL ŞTIINŢIFIC AL FILOSOFIEI ŞI ISTORIEI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378840_a_380169]
-
cântecul roșu al păsării captivă între ramuri, cum plânge vântul galben peste nisipul deșertului. E imposibil să tacă sunetul corzilor ei pe undele vântului. O, vioară! Inimă rănită de tăișul pumnalelor, Cântă vioară, cântă-ți tânguirea inimii! SUNETUL UNIC În vârtejul vieții, amestecul straniu de bine și rău, aparent deșart, doar Absolutul este deplin, eliberându-se. Pe pereții templului dansează spectre terifiante, ridic felinarul, în adierea vântului, doar umbrele goale. Continui să merg pe marginea prăpastiei de lumină, un cer lichid
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
De la un timp fluierul cânta o horă duios și trist, a moarte și-a jale căci o dăduse-n doină și fetele părea că plutesc luate de vânt prin aerul nopții. Norocel și cu Zina se prinseră și ei în vârtejul acelei hore și jucau și ei și nu mai puteau de bucurie și se sorbeau din ochi și se strângeau de mâini și-și șopteau vorbe frumoase de dragoste unul la urechea altuia. , gândea Norocel, în timp ce juca și-o strângea
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
care ne plăceau amândurora: Alexander, Emanuel și Robert. Cand a aparut Doru,l-am întrebat la ce concluzie a ajuns, și mi-a zis încă ezitând: "Știi ce? Hai să fie Robert!" Numai că a treia zi, a sosit val- vârtej și a declarat: M-am razgândit.Nu mai vreau Robert, vreau... " Efectiv, credeți-mă, mi-a pierit complet din amintire ce nume a spus; știu că l-am întrerupt ,decretând: "Prea tarziu! Am dat déjà anunț( faire-part) la ziar cu
NUMELE DIN FAMILIA NOASTRĂ- ISTORIE ȘI ANECDOTE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381827_a_383156]
-
tânguiri de vânt prin fluier și din limbi de șarpe șuier nemilosul Belzebuth îngerul dintâi căzut și-a făcut pofta vicleană cu obraz de Cosânzeană prinsă-n gheare strânsă-n clești și în tropot de calești lasă-n urma lui vârteje colb uscat și-n față mreje prin prundiș de râu prin vaduri spre palatul lui din iaduri ... *** II. Tu știi cum doare neiubirea? Arhanghel prăvălit când zboară, Gât frânt de pietrele de moară Și, cea mai groaznică, trezirea... Tu știi
DIN DORURI, DORUL DOAR RĂMÂNE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381869_a_383198]
-
nefericire, au provocat pierderi umane și materiale. Anumite raporturi de cauzalitate au determinat anularea resentimentelor și închegarea de noi prietenii. În acest context, se formează noi caractere. Este ceea ce se întâmplă în viața tuturor, în general, fără ca oamenii să înțeleagă. Vârtejul acelor întâmplări nefaste a făcut ca profesorul doctor Dragoș Popescu să-și înțeleagă și să-și declare sentimentul de iubire, ascuns ani în șir, față de doctorița Străinu. Tot acest medic, în momente de adâncă meditație, recunoaște față de sine: „Doctorii nu
AMINTIRI PARCĂ AIEVEA TRĂITE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381860_a_383189]
-
poluat zilnic târându-mi mintea pe întortocheate cărări Mă lupt în fiecare zi cu mine ignorând temerile sperând c-or dispărea Voi prinde-n palmă orice rază de lumină crezând că e mai bine așa. Viața e un dans amețitor , vârtejul lui -un hău de disperare Mereu mi-am fixat o motivație dovedind că sunt o luptătoare Mătasea trăirilor mele e vătămată dar e de datoria mea Să îmbrac ia curcubeului și să sărut lacrima smirnei E MAI BINE AȘA! Referință
E MAI BINE AȘA! de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381941_a_383270]
-
în carapacea rezistentă a țestoasei. Pe când cei doi erau mai înfierbântați, din defileu apăru Coral, bătrâna prezicătoare a oceanului. - Vino la mine, Anemona, eu am să te salvez și am să te duc la palatul tatălui tău, strigă ea peste vârtejul stârnit pe fundul oceanului. Atunci, Marinică se repezi către Coral, o împinse în turnul de piatră, iar crabul blocă ușa după ea, stricând cu cleștii săi puternici încuietoarea, așa încât bătrâna să nu mai poată ieși decât atunci când i se dădea
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
monstrului. Îi devenise drag prințul mărilor încă din momentul în care dăduse cu ochii de el, iar acum își dorea foarte tare să se sfârșească lupta fără ca el să fie rănit prea mult, deși sângele înroșise deja apa oceanului în jurul vârtejului în care erau prinși cei doi. - Fiul meu îl va răpune pe Arin, șuieră răutăcioasă Coral. Valkan îl va răpune și pe tatăl tău și va ajunge rege! Anemona se îndepărtă de turn. - Ce să fac, îl întrebă pe Marinică
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
se opri în fața ei: - Valkan o iubea pe Marina, tu semeni cu Marina, dacă ai putea să îi atragi atenția măcar puțin, cât să-și tragă Arin sufletul și să-i reteze capetele... Anemona nu stătu pe gânduri. Intră în vârtejul însângerat și strigă cât putu de tare numele monstrului. Apariția ei în mijlocul luptei fu atât de surprinzătoare, încât și monstrul și prințul încemeniră. Fiul lui Triton își reveni primul și reuși să-i reteze lui Valkan unul dintre capete. Celălalt
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
seară iubeste-mă în gând, Atinge-mi inima și-o vei simti vibrând, Cuprinde-mă în brațe și mă strânge, O lacrima să-mi ștergi de îmi va curge. Să mă-nvelești cu ale tale mreje, Iubirea amețindu-ne-n vârteje, Am să-ți presar pe buze praf de stele, Într-un sărut alintă-mă cu ele. Și-am să te iau în lumea mea celesta În cămășuța albă și modestă, Pe-un colț de lună-am să te țin de
DOR SI DORINȚĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382007_a_383336]
-
12 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului s-au dus amiezile... s-au dus amiezile din fânul cosit cînd stam culcat și priveam cerul de in topit și când, prin polenul soarelui, cădeau păsările în gol, ca niște zmeie doborâte de vârteje; s-au dus amiezile acelea dulci când vântul legăna soarele ca pe o floare de cicoare și când eu ascultam sunetele rupte din rai ale ciocârliei sub corul de îngeri ce cântau din alăute versete din Firdusi; s-au dus
S-AU DUS AMIEZILE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382069_a_383398]
-
Publicat în: Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Și la Adjud ninge, ninge frumos, chiar dacă mai viscolește, încă. Îmi aduc aminte, prin anii 70-80, cum erau pe atunci iernile. Ningea mereu cu fluturi albi, prinși în vârtejuri amețitoare, din înălțimea cerului ca de sticlă, zile întregi. Se așternea peste tot zăpadă albă, pufoasă, caldă parcă. Zăpadă cu care, ori de câte ori te jucai, nu-ți înghețau nici mâinile, nici frigul nu te cuprindea. Au fost ierni minunate, când, la
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
bătaie - iernatic dezlănțuit tirului gheții VREMURI au fost cândva - în vremuri pline voievozi și de mărire duhuri : bouri veneau să se închine l-al Pajurii tron din văzduhuri au fost cândva - în vremuri sfinte oșteni născuți de stânci și codru : vârtej de vitejii și modru și hori de zâne pân' la grinde au fost cândva - în vremuri pline icoane și grădini de rai: eroi ai spadelor cu grai arhangheli - împărțeau lumine au fost cândva - în vremuri sfinte - dar cine-și mai
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
fluture de cristal Învăluita în fulgi de nori Și să mă vezi frumoasă iar în zori. Desenează-mă, floare lângă copacii goi ești toamnă mea, eu doamna îngălbenita a ta Asculta, ploaia ne visează Ne iubim până la ultima frunză În vârtej, preț de o secundă eternă Că viața și moartea, legate cu sârmă... Antologie, Toamna, Editura Singur 2014 Referință Bibliografica: Ce frumoasă ești, toamna / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1704, Anul V, 31 august 2015. Drepturi de
CE FRUMOASĂ EŞTI, TOAMNA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379350_a_380679]
-
a v-ați ascunselea, reaud strigătele noastre ascuțite și pe mama care, grijulie, ieșea ades din casă ca să mă avertizeze că-mi voi pierde vocea dacă continuu să țip. Îmi aduc aminte că avertismentul trebuia repetat la intervale regulate, pentru că vârtejul jocului era mai important decât pierderea vocii. În capul străzii se afla un dud mare în care ne urcam ciripind ca un stol de vrăbii, ca să-i culegem roadele, de un dulce fără pereche, cu care ne răsplăteam după joacă
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
poema mea... Vei ști...să te iubesc pe tine... A fost cum sa iubesc o stea. VOI UITA Un țigan și o vioară, O țigară și un pahar... Și în fiecare seară Sub același felinar... Să mă scufund iar în vârtejul Care trage tot la fund... Să mă rotesc în val de ape Secretul mării să-l pătrund... Îngeri, demoni și iluzii... Adunate-n palma vieții... Le voi lăsa să zboare-n noapte În căutarea tinereții... Voi izbucni apoi din valuri
ALE VIETII VALURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379609_a_380938]
-
unei toamne fierbinți! Și domnul Florin T. Roman, ne explică angelic, și elegant de tonatic: „Toamna îmi bate discret în geam/ cu degete de ploaie,/ se-aude cum plânge afară văzduhul/ șiroaie, șiroaie,/ lumea se-nvârte deodată cu frunzele/ în vârtejuri de vânt,/ vechi poezii se rescriu sub coperți/ în același cuvânt.// Cocori melancolici pleacă departe, departe,/ în pribegie,/ în aer plutesc ritmuri străvechi, risipite,/ de doină târzie.” - toate astea într-un „Septembrie” plin de brumă. Din nestemata toamnă antologică nu
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
influențând deopotrivă și Unul și Celălalt propăvăduirea Evangheliei și Învierea Domnului, culminând cu întronizarea veșnică a Ortodoxiei ca Imperiu creștin universal. Împăratul Bisericii și al Imperiului lui Hristos nu a avut o viață dramatică așa cum relatează diferiți pigmei prinși în vârtejul cercetării și al arginților pe care-i slujesc. Imperiul traco-roman, pe care Bunul Dumnezeu l-a învrednicit pe Alesul său Constantin cel Mare să-l smulgă din tirania politeistă a cezarilor închinători idolilor, a fost destinat să fie slujit și
ÎMPĂRAŢI ŞI SFINŢI DACI AI PĂMÂNTULUI ŞI CERULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381053_a_382382]