1,093 matches
-
inima smerită, Neștiuți se pierd în taină ca și spuma nezărită.” (M. Eminescu) „Întors în țară, se văzuse jefuit de ai săi, înlăturat, hărțuit, prigonit și trădat de toată lumea...” (Mateiu I. Caragiale) • sau complement: „Numai luna printre ceață / Varsă apelor văpaie Și te află strânsă-n brațe, / Dulce dragoste bălaie.” (M. Eminescu) precum și alte funcții: • circumstanțial; • de timp: „Ajuns la poartă, trage clopoțelul, un frate îi deschide.” (M. Eminescu) „Îți făgăduiesc că, odată pornit din casa dumitale, înapoi nu m-oi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
forma pronominală scurtă prin care se realizează o anumită funcție sintactică (complement direct sau indirect) fixează identitatea acestei funcții. Astfel, în versurile eminesciene: „Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, și în odaie/Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie.”, anticiparea pronumelui le prin substantivul în acuzativ perdelele marchează situarea acestei forme scurte în acuzativ și identitatea ei funcțională de complement direct. În schimb, în versurile „Vara doina mi-o ascult/ Pe cărarea spre izvor,/ Ce le-am dat-o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planului semantic al unor funcții sintactice, componente ale enunțului: „Numai lebedele albe, când plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, Cu aripile întinse se mai scutură și-o taie Când în cercuri tremurânde, când în brazde de văpaie.” (M. Eminescu, I, 152) Termenii implicați în coordonarea alternativă pot fi: • propoziții nondependente: „Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice .................................................. Acum secolii străbate, o minune luminoasă, Acum râde printre lacrimi, când o cântă pe Dridri.” (M. Eminescu, I
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și sirop. Nu mai surâd capsulele de ceară N-auzi cântând vechimea-n zăcători N-a mai venit astâmpărul de seară Să ne călătorească până-n zori. Visez atunci, departe la Cârjoaia La Feltin Sasu, meșterul chelar, Cum le-aprindea mesenilor văpaia Din mai puțin de-al treilea pahar Și Răreștii-i parfuma odaia Cu-o singură carafă de Cotnar.. în cronic, mai încolo-i ruptă foaia De mi-e destul de-atât să am habar. (p.34) Lui Feltin, pivnicerul lui Ștefan
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
măsurii. De asemenea, pedala sonoră inițială a sunetului la va fi înlocuită cu „semnalul” sonor al terței mici , al cărei prim sunet este extras din contextul apogiaturii originare. De altfel, ultima reapariție tematică coincide cu debutul codei ce înlănțuie apoi văpăile strălucitoare ale spiritelor apei, semn al reîntoarcerii definitive a Ondinei în lumea sa acvatică. Arpegiul bitonal ce juxtapune culori armonice îndepărtate (re major și fa# major) suprapuse unei pedale a sunetului re plasat în registrul grav, nu mai devine pretextul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
și ceasul.” Antiteza dintre iubirea pământească și cea divina este evidențiată în versurile: „Dumnezeu singur arde suav (...)/ fără de-a mistui” „altfel noi ardem, iubito (...) mistuindu-ne unul pe altul”; „el cruță” „noi nu ne iertăm/ ardem (...) cu cruzime în văpăi”. Blaga consideră că omul este un Dumnezeu pe pământ, dar Dumnezeu nu e om în cer. Singură, divinitatea poate controla focuri fără ca să se mistuie, dar oamenii trăiesc o iubire mistuitoare, unul prin celălalt, și ard cu „o altfel de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
oră/ trecutul pământului,/ câștigând cu fiecare rocă învinsă/ o bătălie importantă a istoriei.// Un termen suprem al omenirii, vizibil de la distanță/ ca un far roșu,/ o inscripție cu cărbune pe albul imaculat al zăpezilor/ proclamă COMUNISMUL ESTE PRIMĂVARA LUMII/ și văpaia felinarelor de carbid profilează imens/ pe cerul înstelat/ pumnul strâns al piscurilor înălțat ca un steag". Primele volume surprind măcar prin inovațiile stilistice, prin retorismul adresării. Astfel în Anna-Mad se revalorifică vechi motive romantice, există o oarecare prospețime a limbajului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fi bine s-o uiți! Îi spuneam inimii,/ (...) - Ușor de zis! mi-a răspuns - nicicând/ n-a fost dat nimănui a uita focul/ în care piere arzând" (Ar fi bine să uiți), "și ochii ei ardeau la fel,/ cu negre văpăi, sub ferigile genelor" (Argumente îmi curgeau pe tâmplă). Este ființa care pune stăpânire pe eul poetic, care atrage și mistuie totodată. E ca întotdeauna și o teamă de pierdere a individualității în această vâltoare a iubirii. Negrele văpăi, imagine care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu negre văpăi, sub ferigile genelor" (Argumente îmi curgeau pe tâmplă). Este ființa care pune stăpânire pe eul poetic, care atrage și mistuie totodată. E ca întotdeauna și o teamă de pierdere a individualității în această vâltoare a iubirii. Negrele văpăi, imagine care se înscrie în sfera eminescianismului, sugerează focul ascuns, dorința neconștientizată, latentă. Iubirea este reflexul unei izbucniri primare, ilustrativă, în acest sens, fiind plasarea ei într-un mediu al regnurilor inferioare ("ferigile ochilor"). Atracția erotică presupune căutarea idealului și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prin utilizarea pluralului care generalizează, imposiblitatea de salvare este întărită prin adjectivul participial din incipitul textului care fixează eul poetic, în particular, și omul, în general, într-un etern spațiu sufocant: "Închiși în camere pătrate, presimțim/ din geam în geam, văpaie cu văpaie,/orașul grav cu heleșteie negre/cum urcă-n pat, cum bâjbâie-n odaie.// (...) Să deschidem degetul și geamul,/ trotuarul a trecut prin casă,/rana frunții - cancer - se dezbracă/ pe dreptunghiul fețelor de masă". Claustrarea (motivul camerei pătrate) înseamnă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pluralului care generalizează, imposiblitatea de salvare este întărită prin adjectivul participial din incipitul textului care fixează eul poetic, în particular, și omul, în general, într-un etern spațiu sufocant: "Închiși în camere pătrate, presimțim/ din geam în geam, văpaie cu văpaie,/orașul grav cu heleșteie negre/cum urcă-n pat, cum bâjbâie-n odaie.// (...) Să deschidem degetul și geamul,/ trotuarul a trecut prin casă,/rana frunții - cancer - se dezbracă/ pe dreptunghiul fețelor de masă". Claustrarea (motivul camerei pătrate) înseamnă condamnare la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
zgomot și de arme și de bucium.” „Tot ce stă În umbra crucii Împărați și regi s-adună...” (M. Eminescu) - oximoron- alăturare de cuvinte exprimând noțiuni contradictorii: „Neguri albe strălucite Naște luna argintie.” „Țesând cu recile scântei O mreajă de văpaie...” (M. Eminescu); „Curat murdar...” (I. L Caragiale); „Povestea lui Harap Alb” (I. Creangă); - paradoxexpresie exprimând aparent o idee contrară: „În fiecare sunet tăcerea ta se-aude.” (T. Arghezi) „La-nceput pe când ființă nu era, nici neființă... Când nu s-ascundea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
fruntea ta de fier, A credinței biruință căta orice cavaler...” (Eminescu) 4. Figurile plasticității: - epitetulcuvânt care califică un substantiv, formând un tot Îmreună cu determinatul; epitetul califică uneori și o acțiune, de data aceasta fiind un adverb: „În aer rumene văpăi...” „Dar ochii mari și minunați Lucesc adânc, himeric...” (M. Eminescu) - interogație - figură de stil constând În adresarea unei Întrebări unui auditoriu, nu pentru a primi un răspuns ci pentru a transmite o opinie, un gând, o idee: „Voi sunteți urmașii
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o să-i apară". Mișcările sunt imperceptibile, pentru că au loc Într-un plan oniric, dezvăluind puritatea sentimentului de iubire exprimat prin motivul zburătorului: „Și pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie, Țesând cu recile-i scântei O mreajă de văpaie.” Planul terestru alternează cu cel cosmic: „Și când În pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge mâinile pe piept, I-nchide geana dulce”. Motivul zburătorului apare alături de simbolul oglinzii. Ca și În Floare albastră sau În Dorința
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
un București atemporal, cadru frecvent și În alte creații, Înfățișat ca un oraș toropit de caniculă: „Cât putea privi cu ochii, trotuarul era pustiu. Nu Îndrăznea să priveasă cerul, dar simțea deasupra capului aceeași lumină albă, incandescentă, orbitoare, și simțea văpaia fierbinte a străzii lovindu-l peste gură, peste obraji...” Într-o astfel de zi toridă Începe aventura neobișnuită a lui Gavrilescu, un modest profesor de pian. Acțiunea, având În centru Întâmplările personajului, povestite În cinci episoade, marcate grafic În interiorul textului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
altceva decât să lumineze simbolurile și sensurile cele mai generale”, e de părere Ion Vlad. „Aproape tot ce a scris în ultimii ani ai vieții poetul V. Voiculescu și se publică postum astăzi, nu încetează să ne uimească. La târziile văpăi neașteptate, care au venit să încoroneze însemnata sa operă lirică, s-au adăugat povestirile, chemate a ne releva un prozator de o rară forță transfiguratoare, în stare a dărui dimensiuni mitice realităților evocate. Iată-l acum cu Zahei orbul, dovedindu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
albie, gratie, grație, sabie, lacrimă, flacără, marmură, papură, daună, gaură, arbore, margine, abure, fagure, foarfece, șoarece, aripă, arșiță; amfibrahe (cu accent pe penultima silabă) afară, aramă, această, atare, aproape, albastru, secară, bucată, fereastră, sprânceană, luceafăr, mioară, nepoată, vioară, cărare, căldare, văpaie, cetate, dreptate, cutare; anapeste (cu accent pe ultima silabă) aurar, armăsar, argintar, furnicar, împărat, turturea, guturai; (d) cuvinte formate din patru silabe lumânare, bunătate, sănătate, greutate, noutate, dimineață, căprioară; (e) cuvinte formate din cinci silabe seninătate, vecinătate etc. (Caracostea, 2000
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
PATOLOGII ALE SACRULUI / 61 Cumpărăturile de sărbători. Simbolistică sacră și patologie ostentativă / 63 Crăciunițele sexy / 67 Cadourile swarovski și magia lumilor de cristal / 71 Sfântul Valentin. De la iubirea de Dumnezeu la vibratoarele superexcitante / 75 Blajinii, pușca și cureaua lată / 79 Văpaia Sfântului Ilie / 83 Sfânta Cruce și paradoxurile netransfigurate / 87 Pelerinajul un Woodstock al ortodoxiei românești? / 91 Halloween, între mitologia celtică și superdistracția românească / 95 Avatar și reactivarea religiozității cosmice / 99 III. PATOLOGII RELIGIOASE / 135 O nouă provocare: Biologia credinței (1
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
și pe morții din cealaltă lume. Este familia creștină totală. De aceea în Săptămâna Neagră ne asumăm cu toții lecția dură a blajinilor și ne rugăm pentru mântuirea morților noștrii. Noi cu ei, iar alții doar cu "pușca și cureaua lată". Văpaia Sfântului Ilie Conform calendarului creștin ortodox și tradiției populare, o dată pe an (21 iulie) este ziua Sfântului Prooroc Ilie. Mă întreb: ce semnificații mai poate avea ea pentru omul modern al anului 2009? Dincolo de interpretările clasice de tip teologic, cred
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Galaad, străvechiul ținut al Iordanului. La nașterea sa, Sovac, tatăl, a avut o viziune. Bărbați în alb, pogorîți din cer, l-au luat în brațe pe pruncul Ilie și l-au ,,învelit cu foc,,. Apoi au început ,,să-i bage văpaie de foc în gură, ca să mănânce,,. Interpretarea clasică dată de preoții timpului și asumată astăzi de exegeții creștini a fost aceea că Ilie va fi ,,locaș al luminii darului lui Dumnezeu,,. Cuvântul său va fi ,, ca focul de puternic,,. Acest
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
despre care a scris pagini memorabile Culianu este cea care ne predispune să vedem în viața Sfântului Prooroc Ilie doar fragmente din istoria creștinismului și supraviețuiri ale unor dezonorante superstiții. Expoziția din Calea Victoriei ne poate ridica solzii ignoranței de pe ochi. Văpaia Sfântului Ilie continuă să ardă reaua-credință, ignoranța și necinstirea unicului și marelui Dumnezeu. Sfânta Cruce și paradoxurile netransfigurate În fiecare an, pe 14 septembrie, este sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. În cuvântul său la Evanghelia din Duminica dinaintea acestei pilduitoare sărbători
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
vin era mai ieftină decât banii pe care îi punea fiecare în joc). Electronica a schimbat înfățișarea bâlciului. În locul fanfarelor au apărut boxe, microfoane, portavoce. Bâlciul era luminat de sute de reclame multicolore, lumina se înălța spre cer ca o văpaie. Muzica răsuna asurzitor peste tot. Vacarmul năucitor îl întrecea pe cel de altădată. Circarii au mai inventat ceva: sub cupola de pânză unde aveau loc spectacolele de iluzionism au instalat discoteca. Nu departe au apărut și jocurile mecanice cu rachete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
variate și ar fi utopic să încercăm aici o hermeneutică selenară; însă, chiar dacă dominanta e ilustrată de registrul semantic al iubirii și al durerii, ne va reține aici atenția doar acea dimensiune discretă, aproape mistică a astrului nocturn. Pe scriitor, văpaia rece a lunii îl transpune întrun alt nivel spiritual și îi dezvăluie tainele creației ca și zădărnicia vieții. Concepția despre lună a lui Eminescu, putere care învie gînduri și întunecă suferințe, își are rădăcina în imaginea vedică a lui Varuna
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
duce lipsa dezlănțuirii mele erotice rămâne într-o sărăcie penibilă, care e pedeapsa cea mai mare. Când focul meu a cuprins totul afară de obiectul său, când acest foc, nutrit sexual, e totuși de o amploare spirituală extremă, transcendență pură în văpăi - ce pedeapsă mai mare poate fi pentru indiferența față de focul meu decât sărăcia, stupiditatea, materialitatea grotescă a ființei iubite? Și nu e deloc drept să se spună: nu a meritat să iubești atât de mult pe cine nu a știut
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de același foc care făcea să strălucească stelele ; respira în același ritm cu pămîntul străbătut de ape ; putea vedea fiindcă ochiul său se înrudea cu lumina ; risca să ingurgiteze carne de om, în simbolism pitagoreic, cînd mînca bob. Ierburile, de la văpaia aromatelor la grînele hrănitoare și la umeda lăptucă, participau la jocul acelorași elemente din care era alcătuit și el. Corpul omenesc împărțea hrana sacrificială cu zeii, putea deveni trup de cerb ori trunchi de laur. El era părtaș direct la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]