2,614 matches
-
mânuță pe micuțul Boc, cel înfiat de șase ori până acum și până la desfierea inevitabilă, îl plimbă prin bâlciul de două parale a României de azi, îi zâmbesc drăgăstos, îl mai altoiesc din când în când, pe furiș, nu în văzul lumii și îl pune ca să toarne dulceață în galoșii românilor când li-i viața mai dragă. Și sună micul Boc ,din trâmbița dată de babacu’ Băsescu, de nu se mai aude nimic în jur. Nici măcar sunetul prelung și dureros, al
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
peste deal (în alt sat, bănuiesc) și a adus acasă o nevastă foarte tânără de vreo șaptesprezece ani, nu prea frumoasă, dar vrednică și muncitoare. Mama mai povestea, crucindu-se de ciudățenia moșneagului, că ieșea ziua la poartă și, în văzul lumii, îi dădea tinerei soții bomboane de pe limba lui. Mie mi se părea fantastic moșul, ba îl credeam un fel de fachir și mă întrebam ce soi de vietate o fi fost cu o limbă ca de reptilă, de putea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
din baie, pe podeaua din sufragerie, pe podeaua din hol și pe podeaua din dormitor. Dimineața plecam împreună și luam același metrou spre serviciu. Luke avea întotdeauna pregătit discursul din stația de metrou: când cobora în centru, mă săruta în văzul tuturor călătorilor din metroul A și-mi spunea „Ne vedem diseară. E rândul meu să gătesc“. Fericire domestică! Miercuri, toată ziua, m-am simțit nasol. Dar eram obișnuită ca la serviciu să mă simt îngrozitor, așa că nu am acordat mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe iubita ei. Dependența de droguri nici nu se compară cu chestia asta. Marguerite Kilfeather se gândește, probabil, că sunt o norocoasă. Amândouă am râs printre lacrimi. Iar eu am promis solemn să nu sărut niciodată franțuzește o femeie în văzul vecinilor. Măcar atât puteam să fac și eu pentru mama. 67tc "67" Cum am ieșit din spital, tata m-a anunțat că o tipă pe nume Nola mă căutase la telefon. Nola cea blondă, spectaculoasă și frumoasă care venise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Gică Teodosiu nu se dezlănțuise cu atâta nerușinare. Știau toți și se făceau că nu observă mica afacere, ca atâtea altele, că doar era și Vasilica om, trebuia să se descurce. Lua, jenată, bacșișul sfidător de mare pe care, în văzul tuturor, i-l zvârlea aiuritul. Vasilica își lua porția de cafea, câteva lingurițe zilnic, din punga comună, deși nu era printre băutorii de cafea. Aduna, făcea punga săptămânală pentru Tolea, care îi plătea separat pentru asta. Dar s-o spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de când a decis ce va face cu jurnalul ultimului lui an de viață. Nu-i dă nimeni vârsta pe care o are, nouăzeci și unu de ani. Boala, când reală, când mai ales închipuită, i-a ascuțit simțurile, nu numai văzul, auzul, dar ceva mai îngijorător; dimineața, când a venit asistenta să-l mute cu scaunul în geam, Aleks a simțit, sub izmenele purtate cam mult, ceva ce nu mai simțise de vreo cincisprezece ani, mădularul cu care concepuse două fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
practica în liceu, la sortat legume. Să chiulești de-acolo sau să te „subtilizezi“ după prezența de dimineață era aproape ca o evadare din Gulag. Aveam de mers până la autobuz mai bine de un kilometru pe marginea liniei ferate, în văzul tuturor mașinilor care veneau pe șosea, mai ales a tovarășilor profesori-maiștri de la liceu care ne luau din drum, ne îmbarcau, ne aduceau de unde plecaserăm... doisprezece Ciorile astea sunt semn de iarnă lungă, cugetă cu glas tare bătrânul V., chinuind filtrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
motiv. Îmi doresc să fi fost doar căderea dinților cea care mă supără. N-ai să crezi că azi-dimineață am aplaudat când am avut un scaun normal. Un lucru prostesc, dar care îmi controlează starea de spirit. Îmi pierd și văzul, Jiang Ching. Acum să-mi spui, te rog, că nu e adevărat ceea ce simt - că sunt bătrân și că mă duc pe apa sâmbetei. Îi e milă de el, dar nu e nefericită. Adevărul e că teama este cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și că mă duc pe apa sâmbetei. Îi e milă de el, dar nu e nefericită. Adevărul e că teama este cea care l-a făcut să o vadă. Ea trebuie să facă pericolul să persiste, pentru ca să poată rămâne în văzul lui. Condu-mă spre foc! îi zice ea. Dă-mi ocazia de a demonstra cât de mult pot să fac și voi face din dragoste. El se întinde spre ea. Încă o dată, ea simte prezența Doamnei Yuji. Venerația revine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
agentul Emilian io l-am reactivat! Io, uită-te la mine! I-am adus notele din data de 4 martie, și ultima, adnotată de mine la 9 mai, le ai la dosarsau le-ai uitat la crâșmă? Dă să le văz, că de la tine nu crez o iotă! Dă tot dosaru’ mai bine! Păi, bine, bă, toarășu’ Gherghina, aștepți să Îți fac io treaba? Dosarul „Savantul” are douăzeci de file și mai mult de jumătate sunt notele profesorului Stan, care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
copii, În văgăuna lutoasă, umedă, Întunecoasă, mirosind a lemn putred, a frunze putrede, a urzici. Mai miroase a fum de verde. Și Încă, a ierburi grase, mustoase, pipăroase - verzi. Dar mai ales a mâncare bună miroase; de mi se Împăinjenește văzul. Și nu mai miroase mâncarea a mâncare: am mâncat-o! Acum pădurea cu tot cu râpă și cu noi miroase a Duda. După ce mi-a adus, de prin vecini, o strachină cu găină fiartă, mama a zis să nu mă mișc de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ci nou e că ne-o spune: nu-i place Basarabia, nu-i place județul Orhei, nici Mana noastră... Zice că-i prea tină (adică glod); ori prav (colb adică); ba prea multă zăpadă-omăt, iarna («Așa ceva numai la kino am văz’t!», zice ea la văzut), ba prea ger («De mi-or ’ghețat mațălie», zice ea, Însă noi ne prefacem că n-am auzit, așa ceva la noi nici țăranii nu spun). Se plânge mereu că n-are kino, că n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
necesitatea Înțeleasă de bună-voie, că altfel o Înțelegi tu de nevoie, cu, dă: mecanismul luptei de clasă... «Dar ce are pălăria băieților cu... cu transformarea socialistă a agriculturii?», Întreb. «Are! Dacă n-ar avea, nu mi-ar veni aici, În văzul meselor largi de spectatori, cu sabotaje de-ale lor, chiaburești, reacționare! Asta-i provocare curată, chem Miliția!». Îmi stătea pe limbă să zic: Curat Miliția, dar umflați-l! - cine știe ce mai ieșea... Zic: «Lăsați, că rezolv eu - problema...» Aici se termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
grea, dezgropată din țintirim, de lângă crucea de piatră a lui Petrică, frate-meu. Parcă am mai văzut eu ceva asemănător: Într-o carte. Numai că, În carte, ducătorul de cruce nu era așa de vesel ca tata: cu păru-n văz și cu ochii albiți de băutură; nici atât de veseli și de băuți și de gălăgioși Însoțitorii. Iar pe acela Îl băteau - adevărat, numai unii, dar pe tata nimeni nu-l bate. Apoi tata, În carte, nu trântea crucea În mijlocul curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ureche niște vorbe îmbăloșate, din care nu înțelegea nimic și nici n-o interesa. O strângea și o frământa și o împungea în coapsă cu sculăciunea aia, de n-ar mai fi avut mult până s-o încalece acolo, în văzul lumii. Ce vasăzică băutura, Mirelo, și nici ea nu era în firea ei după cât de înfierbântată și dornică de pipăială și frecuș, iar de Velicu ce să mai spui? Dimineața s-a ținut după ea până acasă, idiotu’ dracului, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu o meticulozitate exagerată, ca un ospătar sperând la un bacșiș. — Mai bine de Mărgărit, făcu nea Ghețu, că se hrănește doar cu bere și rom și uite-l că-i ca sârma. Se întoarse spre Rafael: ca mâine te văz și pe tine-așa. Știi... parcă te-aș ști din vedere. Te-am întrebat de unde ești că m-am mirat că nu-l știi pe Zizi. Mărgărite, mânca-ne-ai dă pulă, restu’ nu mi-l dai? Care rest, nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-l pune, că-l pierzi. — Mie-mi spui?! îl apostrofează nea Ghețu. Cine știe câți ani ai stat de-ai ieșit așa bine conservat de habar n-ai pă ce lume trăiești?... Dacă nici de Zizi n-ai auzit... Ca mâine te văz că te duci la Zizi ca să-ți dea o pâine bună de mâncat. Izbucni în râs, anticipând: o să te trimită la Mărgărit, cu sabia, să-i scoți datoria. N-am sabie... — Mare rahat. Te dotează Zizi. — Oricum, Mărgărit e prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ne vom lăsa până nu vom spune adevărul. Același, pentru dumneavoastră, R.O. 26. Încă o încerca și o împovăra Dumnezeul acela milostiv și iertător, și iubitor despre care-i povestise preotul la spovedanie, iar ei i se luaseră și văzul, și auzul din pricina plânsului. Aia e, că se lăsase cotropită de deznădejde. Slaba credință, slăbiciunea, Mirelo, fiindcă nu te rugaseși și nu fuseseși în stare să te bucuri îndeajuns. Copilul, deh, se bucurase cât se bucurase de ea, până ce bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pantalonii strâmți le făceau mai zvelte. Între timp, tații dădeau fuga pe mal și ocupau cât mai mult loc posibil. Aici pătura, dincolo pantofii, umbrelele de soare altundeva, până când în sfârșit erau mulțumiți. Bărbații aveau voie să se dezbrace în văzul lumii, asta nu era necuviincios. Unii își lăsau pantalonii, chiloții, cămășile și maiourile să zacă pe unde se nimerea, alții le împătureau cu grijă. Tata era un bărbat din a doua categorie, poate călătoria noastră în America îl ajutase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
În surdină mințile și inimile sfintei instituții, unde afirmația Îndrăzneață că dumnezeu și moartea erau două fețe ale aceleiași monede Începuse să fie considerată, mai mult decât o erezie, un sacrilegiu abominabil. Asta era ceea ce se trăia pe dinăuntru. În văzul Întregii lumi, ceea ce preocupa cu adevărat biserica era participarea sa la funeraliile reginei-mame. Acum că cei șaizeci și două de mii de morți obișnuiți se odihneau deja la ultimele lor domicilii și nu mai Încurcau circulația În oraș, era timpul ca venerabila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu totul diferită de cea în care am trăit înainte de a veni aici. Cei de acolo nu sunt conștienți de propriile metehne și-și văd de viața lor fără probleme, pe când noi, cei din lumea aceasta mică, le etalăm în văzul tuturor, asemenea indienilor care poartă pene pe cap pentru a indica triburile cărora le aparțin. Trăim liniștiți, fără să ne supărăm unii pe alții. În afară de sport, ne ocupăm și de cultivarea legumelor și fructelor: roșii, vinete, castraveți, ceapă, varză, ridichi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Finn. Mai eram și furioasă pe Vanessa, fiindcă știam cât de mult și-a bătut joc de el, dar mă gândeam și la mine. Adică, dacă eram prietena lui Finn, iar ea îl târa pur și simplu de lângă mine, în văzul tuturor? Ar fi fost o lipsă totală de respect, nu găsiți? Așa că am băut împreună cu Barney câteva găleți de șampanie și am intrat prea mult în pielea personajului pe care-l jucam, dacă mă înțelegeți... M-am crezut prietena lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de parcă făcusem o faptă de vitejie. O să am grijă să nu te mai scap din ochi, cine știe cu cine te mai însori! S-a ridicat de pe scaunul ei și mi s-a pus în poală.Am sărutat-o în văzul autobuzului. Avea sâni fabuloși, ca niște ananași. Sau să fi fost din cauza bluzonului cu caractere chinezești? L LVII Sabina n-a reușit să-și țină promisiunea. Nu m-a recucerit. Trăgeam unul de altul: cine vine la cine. În trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Marelui Canion! Pe fund, arde un foc, fierbe o lavă, undeva, ă-hăă! Departe... Și miroase de te turbă, Șefu', rău, rău.... Mai rău ca la Tăbăcărie ori ca la Dâmbu sau ca la halda de stârvuri, la Protan! Pe pereți, văz că se urcă și colcăie puhoaie de omizi și de gângănii negre, cu multe picioare și cu puzderii de ochișori arzoi, de te iau boalele! Și mai e și-un gândac urât-urât, dublu sau triplu, în fruntea lor, care se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
adunate în ea? În mare parte da. Așa se poate defini un suflet rece, un suflet al cărui singur rol este de a aduna impresii. Așa este un suflet mort, un suflet în adîncul căruia nu explodează nicio emoție la văzul copilului nevinovat ca roua și frumos ca florile, la auzul unui râs cristalin sau la simțirea buzelor roșii trandafirii. Nu, nu așa e și sufletul meu. Sufletul meu este un suflet dintr-o altă lume care nu se potrivește nici unui
Lumea sufletului meu. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Olariu Livia () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2371]