3,613 matches
-
piardă privirile în înaltul cerului, să vadă cum din necuprinsul lui, apar și dispar incredibile făpturi răsucite-n vălătuci de nori, care uneori păreau că se apropie curioși de pământ...Și cu capul lăsat pe spate, privea cum păsările săgetau văzduhul, până când ochii începeau să-i lăcrimeze de atâta lumină. Înaintau pe un drum ce nu avea sfârșit... Și totuși, la capătul lanului de porumb ce se înălțase deja până genunchii unui om, drumul coti spre stânga și acolo, deja sosiți
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
pentru ca albinelor, să le fie mai ușor să-și potolească setea. La urdinișuri era forfotă mare. Unele albine aterizau din zbor cu sacii de pe piciorușe plini cu polen, altele ieșeau din stup și după o scurtă ezitare își ridicau în văzduh aripioarele transparente, îndreptându-se iute spre locurile doar de ele știute. Atâta forfotă și totuși atâta tihnă, atâta împăcare. Părea că fiecare celulă a universului, funcționează fără greș, fiecare dintre ele știind ce are de făcut și coordonându-se impecabil
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
2012 Toate Articolele Autorului Cine este în stare să-și recunoască greșelile, să-și mărturisească păcatele sale duhovnicului, acela poate fi creditat cu șansa îndreptării. Cine dorește să postească, o face în tăcere. Cine nu dorește, găsește motive și umple văzduhul de vorbe. La ce e bună libertatea dacă prin reaua ei folosință se ajunge la anarhie, nedreptate sau tiranie? Cu cat omul ajunge la un standard mai înalt de trai, se leaga mai mult de cele trecătoare ale lumii acesteia
EXERCITII DE MEDITATIE (4) de ION UNTARU în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364899_a_366228]
-
iernii.. În asemenea zile anatemizate nu-ți mai pasă de tropotul din piept, De șnurul pe care ți-l așază soarele în jurul grumazului, Nici de păsările care aleargă prin clopotul de pâslă al ploii, De fulgerele-albastre ce spintecă-n larg văzduhul, De nimic concret!” (din poemul În asemenea zile) Fără a mai lua în discuție teama nejustificată de a cădea în ridicol, teamă pe care o simte poeta cu fiecare apropiere de coala de hârtie, am certitudinea că, în spatele timidității și
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
iernii.. În asemenea zile anatemizate nu-ți mai pasă de tropotul din piept, De șnurul pe care ți-l așază soarele în jurul grumazului, Nici de păsările care aleargă prin clopotul de pâslă al ploii, De fulgerele-albastre ce spintecă-n larg văzduhul, De nimic concret! Sufletul se-neacă de cenușa cea mai rece.... Cât de mult ai vrea atunci să călătorești pe tăcerile tale Pe gândurile-nsingurate..dorințe-nspăimântate... Ți-ai aminti, desigur, de anii trecuți, de priveliștea casei cu pridvor. Meditație despre
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
nu mai pot să țin prelata nesfârșită a cerului desfășurat în toate sensurile posibile...e grea ca lutul, cortina și prelata asta neagră și nocturnă și roasă toată de molii...cănd văd cum trec prin gaurile ei concentrice toate fantomele văzduhului, dezlănțuite în Noaptea cea mai lungă...când văd cum cad și trec prin ea cohorte întregi de îngeri și de demoni, de barbari și demonițe, de zei și de zeițe ale pământului...când văd și știu cum cad și trec
SCRISOAREA NR.144 (PARTEA A DOUA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364888_a_366217]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > JOC SUAV Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului Joc suav, arșita zilei cu umbre lungi! Sângerând văzduhul, din nou, aluneca În sărbătoare, împărțind soarele-n dungi. Peisaj colorat, o mână desena... Ceva mai încolo era o câmpie, Clipele se-nșirau în salba timpului, Iz de smirnă, busuioc și iasomie Dilata voluptatea anotimpului. Zefirul se ondula-n crengi
JOC SUAV de LIA RUSE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366304_a_367633]
-
într-un joc de lumini, era doar Puritate,.. bucurie temătoare. Cerul deschis cernea picuri de vioară Vremea prea dulce aripa-și întindea Peste semnele alunecate-n vară, Peste strălucirea care ne oglindea... Joc suav, arșita zilei cu umbre lungi! Sângerând văzduhul, din nou aluneca În sărbătoare, împărțind soarele-n dungi. Peisaj colorat, o mână desena... Referință Bibliografică: JOC SUAV / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2055, Anul VI, 16 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Ruse : Toate
JOC SUAV de LIA RUSE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366304_a_367633]
-
loc uneori: „În petale picurânde/ Am pus viață deseori/ Și oricând de orișiunde/ Am strâns coarde de viori/ Am făcut arcuș din suflet/ Am cântat până în zori/ Plânsu-adânc și largul zâmbet,/ Mari speranțe cu fiori.// Înălțat-am câteodată/ Capul prin văzduhuri rare./ Am sperat să iau de-acolo/ Boabe de mărgăritare./ Și în noapte peste gândul/ Ce m-apasă, să le cern/ Să trimit grăbit suspinul/ Nesfârșitului etern...// Când privirea mi se-ntinse/ În adâncuri și pe culmi/ Am văzut făclii
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
sentimentelor înghețate în iarna năpraznică a suferinței în care-au rătăcit, însângerate de spinii printre care au pășit desculțe, rănite fiind până în miezul inocenței lor, iar mai apoi urcând-o pe aceasta pe aripi albe imense, de păsări măiastre ale văzduhului, ce-au înălțat-o lin până înspre culmile munților, acolo unde nu e decât cerul, în tot seninu-i azuriu și calm absolut, și deschiderea sa spre infinit... Îmbrățișându-le ocrotitor cu inima-i caldă, din depărtare, pe toate, vine din
SPECTACOLUL MĂŞTILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366303_a_367632]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > PUFUL MORȚII Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2127 din 27 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului PUFUL MORȚII Plânge văzduhul trist cu puf de păpădie Și parcă ninge-a iad și-a moarte printre noi, Se văd pe-alocuri cruci și umbre de sicrie Și-o lună neagră plină răsare peste noi. Cu suflete de păpădii în vals e plin
PUFUL MORȚII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366382_a_367711]
-
trist cu puf de păpădie Și parcă ninge-a iad și-a moarte printre noi, Se văd pe-alocuri cruci și umbre de sicrie Și-o lună neagră plină răsare peste noi. Cu suflete de păpădii în vals e plin văzduhul Și-n ritmuri zarea geme în zgomot a pustiu, Pe dealurile pârjolite crește miros de moarte Și viața-n plină viață miroase a sicriu. Cad pe alocuri pene cu tot cu aripi frânte Purtând sub greutate și puf de păpădie, În urlete
PUFUL MORȚII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366382_a_367711]
-
Acasa > Impact > Istorisire > A NINS CU FLORI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1583 din 02 mai 2015 Toate Articolele Autorului a nins cu flori A nins cu flori-minune pe dealurile mele, mireasma de cireș se suie în văzduh și-mbălsămând cuprinsul mă cheamă sus la ele să simt al primenirii primăvăratec duh. E-atâta de lumină, cum n-a mai fost vreodată și, sus, pădurea verde mă cheamă către ea, foșnește-n cetini bradul cu fruntea-ngândurată, când mierle
A NINS CU FLORI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366505_a_367834]
-
pe cer, pădurea se întunecă dintr-odată iar fulgerele , ca niște limbi de șerpi, se năpustiră spre ea. Apoi un vânt cumplit făcu să se-aplece copacii cei falnici, crengile se rupseră și un val de apă se prăvăli din văzduh. Pasămite, Știma Hribilor, supărată că i se luase odraslele slobozise acel potop nemaivăzut ca să pedepsească pe cei doi copilași. Urgia ținu multă vreme și oamenii satului, adăpostiți care pe unde, abia au putut răzbi până la casele lor, dar pas să
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
Tănase” din București n-ar fi de ajuns a descrie sumar evenimentul, a prezenta actorii principali, a vorbi în două cuvinte despre regie, scenografie, muzică etc., și atât...! S-ar îngrădi sub un singur hotar un drum fără pulbere, spre văzduh, căci aici nu încetează de peste un veac (din 19 noiembrie 1919) să bată o inimă cât un munte și să scânteieze un duh cât o dragoste, împlinind azi, când e mai greu, iar de aceea actorii luptă mai mult, făgăduința
ANA MARIA DONOSA. ORBI FĂRĂ IUBIRE, ÎN ÎNTUNERICUL PROPRIILOR GREŞELI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366533_a_367862]
-
a miros de tămâioasă grea, pădurea mea își schimbă haia -n galben, amurgul e-n culori de peruzea. în vecernie înoată-n depărtare un soare obosit de-atâta ducă, se-neacă ca un zeu ucis în mare, în turme de văzduh ca o nălucă. mergând tăcut nu știu ce mi se-ntâmplă e o eroare-a nopții visul orb, mi-au cam căzut zăpezile pe tâmplă și-mi dă ocol neobositul corb. nopți peste nopți se-adună peste geană din amintiri fugare și
GÂND FUGAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366549_a_367878]
-
și-s prea bătrân să mă mai schimb. Stilul meu este surpriza gândului, a ideii, apoi tăcerea care urmează, spaima că totul dispare în neființa care-s eu atunci. Scriu cu mintea, cu inima, cu amândouă sau doar adun din văzduh șoapte pe care alții le-au pierdut de pe buze atunci când delirau iubire, credință, frumusețe sau non-sens? Nu, nu știu, aștept ghilotinarea... Da, într-adevăr „poteca din mine, nu duce nicăieri” și de aceea eu îndrum adeptul/cititorul, să nu pășească
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
cerbii și căprioarele sprintene, râșii cu ... XII. A NINS CU FLORI, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1583 din 02 mai 2015. a nins cu flori A nins cu flori-minune pe dealurile mele, mireasma de cireș se suie în văzduh și-mbălsămând cuprinsul mă cheamă sus la ele să simt al primenirii primăvăratec duh. E-atâta de lumină, cum n-a mai fost vreodată și, sus, pădurea verde mă cheamă către ea, foșnește-n cetini bradul cu fruntea-ngândurată, când mierle
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
a născut! Am uitat devreme cea dintâi povață Cum își uită oul pasărea din zbor Și aici acasă pruncii când te-nvață Gânguresc întruna pe înțelesul lor... Limbă Românească, cea mereu hulită, De-adevăruri sfinte nu ai fost săracă, În văzduh și-n piatră pururi scrijelită, Limba mea rănită, limba mea cea dacă! Astăzi, când e ziua închinată ție Dintre câte încă mai sunt pe pământ, Toată viața noastră Ziua ta să fie De la steaua dată, până la mormânt... Referință Bibliografică: Cântec
CÂNTEC ÎN LIMBA ROMÂNĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366635_a_367964]
-
și insistent: (adresându-se cu deosebire Evei) Întâi doar eu, apoi cu tine mă văd în al meu element, o stare fără de egal dintr-o grădină, situată în altă lume, fără timp, unde iubirea-i laolaltă cu tinerețea-nveșnicită, iar din văzduh se-aud cântări divin șoptite de viori și-ntreaga lume-i fericită. Deodată pacea-i tulburată de-un gest al tău nesocotit și-un glas de tunet ne anunță că raiul nostru s-a sfârșit... Atât de mult îmi place
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
a priceput muzica, poezia, pictura, aerul, el niciodată nu le-a negat existența și tainele frumuseții lor. Oare ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce simt eu, vezi, auzi, simți și dumneata aidoma, privitorule? Căci, la urma urmei, privitori suntem aici sub văzduhul acesta... Dar să spui, cu certitudine, că lucrezi la formula lui Dumnezeu, întrece orice măsură! Cine știe, poate și ei, marțienii, venusienii,... lunaticii, au lucrat atunci la formula aceasta, și a rămas în urma ei Pustiul. Vă spun, fără pic de
DUMNEZEU PE PATUL SUFERINŢEI?... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366697_a_368026]
-
de metri, dincolo de-al nostru se profilează enigmatic și neiertător cu “piticii” pomeniți până acum - ca un far la marginea oceanului de nisip, fabuloasă și singulară oază de lumină și viață tumultoasă în deșert - cea mai înaltă construcție săgetând văzduhul orașului, doar vârful ei pentetrant și sfidător de forma unui balon meteorologic sau poate nacelă răsturnată așezate pe verticală, hotelul și casinoul “Stratosphera” pe care, cum spuneam, îl admiram de la fereastra camerei mele, ca și munții situați la nu prea
FIZIONOMII BIZARE LA CIRCUS-CIRCUS DIN LAS VEGAS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366722_a_368051]
-
15-20 de instrumentași care cum depășeau poarta grădinii își începeau programul. Bubuitul tobei mari, pe care o purta atârnată de partea superioară a corpului ăl mai voinic dintre militarii orchestrei, bubuia ;cel cu talgerele complecta zgomotul, iar sunetele flautului spărgeau văzduhul. Chioșcul din Grădina Mare era îndată înconjurat de noi copii care ne urcam pe garduțul verde cu linii gălbuie, care înconjura podiumul pe care se afla Orchestra militară. 4 Lui Iancovici îi strălucea chelia, în bătaia razelor solare puternice a
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365543_a_366872]
-
Picătură amețitoare În cupa cu fericire. Teama nopților de veghe, Oftatul greu al unui dor, O durere ce-a trecut, Credința in viitor. Aninată pe o geană, Oglinda sufletelor, vie, O lacrimă rostogolită... Pierdută în veșnicie. NOAPTE Noaptea cerne din văzduhuri, Praf de stele, stropi de vise... Luna își strecoară raza, Prin ferestrele deschise. Un felinar, la colț de stradă, Pâlpâie, îmbietor... Și în jurul lui roiește, Dansul efemerelor. Bolta-și oglindește chipul, Unduindu-se pe-un val... Plutind pe raza uni
NATURĂ de ADA SEGAL în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365587_a_366916]
-
malul șanțului în așteptarea comenzii de plecare, unii intraseră în porumb să-și facă necesitățile și veneau pe rând cu ștuleți de porumb și-i băgau în gura gloabelor sleite de foame și de drum. Și dintrodată, așa din senin, văzduhul a început să fiarbă, mai întâi câteva puști mitraliere, apoi catușele rusești care secerau totul în fața lor, măturau lanuri întregi de porumb. Proiectilele brăzdau bolta și loveau cu nesaț coloana germană, se-aprindeau uriașe flăcări, ardeau mașini, cisterne cu benzină
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]