2,042 matches
-
care fusese dat În exploatare după plecarea lui În afara țării. În general, toate noile construcții din jurul pieții nu aveau mai mult de zece ani de existență și afișa o altă față cartierului, unde până mai ieri cântau broaștele iar câinii vagabonzi aveau În custodie Împrejurimile. Descărcară bagajele, iar șoferul Îi ajută să le depoziteze În holul de la intrarea clădirei.Printr-un mic calcul, Tony Pavone făcu o comparație: Din capitala greciei avionul parcurse distanța În două ore, În timp ce distanța de doi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
atât belșug în casa ce m-a primit În corpul pregătit pentru isteria vieții Scrisorile lumii au fost deschise Sub pomul de care am întrebat atunci când mi a fost drag Și când în desenul umbrei am conceput jocul De-a vagabondul și iluzia Pe care l-am jucat Împreună cu tristețile disponibile Iar din scrisorile de inițiere am aflat Cum să ții soarta pe-o singură palmă Să mergi pe firul subțire fără a trișa Acum când puținele lucruri au fost spuse
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
din aripile migratoare Vor face lectura creației Cuvintele urmăresc mersul cadențat Pe scările auzului Cei atenți devin uzurpatorii de serviciu Ai seninului transmis Scenele de seară emit sunete grave Ce reprezintă actul de înfrumusețare Dar și de tristețe Pentru sufletul vagabond Căruia îi vom lua obiectele furate Care au constituit averea altor vieți Adina LOZINSCHI <biography> M-am născut la data de 15.07.1954 la Roman, județul Neamț. Provin dintr-o familie cu vechi tradiții intelectuale, fiind singură la părinți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ochi de ceară Cu clipe albe prinse la rever Văd chipul tău o depărtată gară Prin care câte-un tren trece stingher, Peroane sumbre ca o colivie Lumina stinsă, mâini cerând bacșiș, Un vânt în șoaptă mișcă o hârtie Și vagabondul timp, mereu furiș, Îngrămădind într-o clepsidră spartă, Surâsuri, poze... „Undeva, cândva”, A fost aievea?... poate o erată Sau un banal amor de mucava? Traverse număr, două câte două, În mână țin moneda unui vis; Mă simt străin în lumea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ai idei preconcepute În ceea ce mă privește. Și pe urmă, soțul surorii mele este un tip grozav, pur, cinstit. De aceea aș vrea să-ți fie limpede că nu-l poți considera... cum să-ți spun... nu-i poți zice vagabond. — Atunci cu atît mai mult ar trebui să fii sincer și să-mi spui orice consideri că mi-ar deschide o portiță. Nu-i frumos să susții că-ți ascund ceva, spuse el izbucnind În rîs, și după o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care trecea pe lîngă el, fără să fixeze pe cineva. Nu privea ca și cînd căuta pe cineva anume și nici ca și cînd aștepta să fie găsit de cineva. După cum arăta și după atitudinea lui, nu părea deloc un vagabond care nu știe Încotro s-o apuce. Acolo unde se afla el, era o zonă În care lumea se plimba, oamenii treceau pe acolo și apoi dispăreau, apropiindu-se cu fiecare pas de destinație. Așa cum arăta, părea o lume inexistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
orașului. CÎnd am Încercat să-mi imaginez chipul V bărbatului ghemuit În cabina telefonică, m-a cuprins spaima. Asta nu Însemna, bineînțeles, că bărbatul era neapărat ca și mine, unul dintre cei ce-au rămas fără memorie. Fusese probabil un vagabond, care nici măcar nu și-a dat seama că nu găsește ce căuta. Dar nu era cine știe ce diferență Între noi doi. Un doctor ar fi susținut că eu mi-am pierdut memoria și nu ceva existent dincolo de curbă. Cine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
e o mare îmbulzeală: copii doritori de puppets, părinți care nu au o sută de dolari să așeze sub pomul de Crăciun o jucărie vie, cumpărată pe bani mulți, cât un salariu mediu. La picioarele lor, atingându-le călcâiul, puppets vagabonzi, homeless și hopeless, cum s-ar zice pe aici, pe la Vadu Boului (Ox Ford), unde se face învățământ universitar din secolul treișpe. Nu, nu mai sunt fetița cu chibrituri. Acasă mă așteptă canichul propriu, voi cumpăra un brad scump și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
chibrituri. Acasă mă așteptă canichul propriu, voi cumpăra un brad scump și îl voi decora cu beteală din SUA și UK. Doar că, în drumul meu de la piață spre casă, voi izbi cu crengile de brad bătrânele cerșetoare și câinii vagabonzi, femeile de vârsta mea, refuzate la tarabe, poate un pic nervoasă că îmi ațin calea. Dacă nu s-au stins de tot în mine imaginile din trecut, voi revedea ochii plini de speranță ai bunicii mele în seara de Ajun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
astea crimă și pedeapsă de scumpe din Italia - supeeeerbe, nu-i așa?“ sau „Ți-ar sta minunat în nuanța asta de galben, Annette, chiar îți pune în evidență dinții“. N-am intrat, am dat doar târcoale prin față ca un vagabond pentru că a) dugheana era prea mică și Detta m-ar fi observat și b) odată ce ai intrat într-un magazin ca ăsta, dacă încerci să pleci fără a cumpăra ceva, te împușcă în spate cu o armă de lunetist. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o vârstă cu ea, poate căsătorite și ele cu capi mafioți? Poșete Dior, din acelea în romburi, cu lanțuri de aur pe post de curea, cu adevărat crimă și pedeapsă. Sinistre. Iar a trebuit să stau pe-afară ca un vagabond, uitându-mă pe fereastră și, de data asta, cineva a încercat să cumpere metadonă de la mine. Nici urmă de Racey O’Grady însă. Ca să mă asigur, am intrat sub pretextul că aveam nevoie la budă (acum, nu era un pretext
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
conta pentru această sarcină simplă. Numai că, în definitiv, era foarte plictisitor să stai să umpli și să speli sute de pahare, mai ales după ce tu însuți ai băut umplutura ta. Sampath începu să arunce bucăți alese din mâncare câinilor vagabonzi care se adunaseră în spatele cortului de nuntă pentru a vedea ce puteau șterpeli de la festin. Apoi, când bucătarii începură să amenințe - „Dacă nu termini, te tocăm odată cu ceapa“ - decise să arunce o privire în jur ca să-și dea seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
într-un asemenea hal încât mă apucă groaza de mine însumi și când sunt în cadă, și când stau pe closet. Zac pe tronul de forma unui jug ca o țeavă amărâtă, parcă aș fi ceainicul rablagit al unui bătrân vagabond bătut de soartă. Cum a fost posibil? Nu poate fi vorba doar de băutura și semipreparatele pe care le-am vârât în mine. Nu, probabil că așa mi-a fost mie sortit de multă vreme. Tatăl meu nu e gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plutind în aer toată încrâncenarea, democrația, toate cursivele. Ăștia sunt oameni hotărâți să rămână ei înșiși, indiferent de dramul de rușine pe care ar trebui să-l suporte. Un tip blond, voinic și cu gura mare, ieșit din masa de vagabonzi și pierde-vară, de plimbăreți și boschetari, se agita lângă bordură, acuzând traficul. Avea părul de un galben ieșit din comun, un galben turbat, ceva în genul unei omlete, o omletă pufoasă. În timp ce își învârtea pumnii prin aer, bolborosea ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cretinul care se târa cu mers nesigur pe vreo alee, până la fotografii narcisiști și tipii priapiști plini de bani care o urmăreau cu scopuri precise, iar acum există lichele cu mutre de duri, huligani ai stadioanelor cu cap pătrat, negrotei vagabonzi, toți bătând străzile cu gânduri ucigașe, toți ciupind-o mai mult sau mai puțin constant de cur, sau atingându-i sânii, fără a se sfii să facă ce au ei chef. Trebuie să fie o senzație îngrozitoare să știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de umanoizi prinși de radar ce păreau a fi rezultatul unor mutații genetice suferite de cârtițe și lilieci. Contra unui tarif îți și vorbesc. Misiune de Lansare, Circuitul a fost închis, Furtună, Punct de Aprindere, Timp Mort, Ciocnire, Final. Puștii, vagabonzii și singuraticii de aici, ei sunt rezervorul spiritual al noii epoci. E posibil ca bunicii lor să fi lucrat la negru. Știu că al meu așa a făcut. În bar, bărbații și femeile sunt aliniați unul după altul, despărțiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ironic. Din alte motive, una dintre istorioare avea același titlu. Noaptea târziu, mi-am aruncat ochii trudiți peste câteva din poveștile alea, în căutarea neobișnuitei forțe erotice. Am citit-o pe cea intitulată „înaltul stil ironic“. Era vorba de un vagabond care folosea exclusiv citate din Shakespeare. Nu făcea decât să cerșească, să lenevească și să mai ciupească și el câte ceva, dar în tot acest timp vorbea din Shakespeare. Mi-e greu să vă explic ce pacoste mai era și vagabondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vagabond care folosea exclusiv citate din Shakespeare. Nu făcea decât să cerșească, să lenevească și să mai ciupească și el câte ceva, dar în tot acest timp vorbea din Shakespeare. Mi-e greu să vă explic ce pacoste mai era și vagabondul ăsta. Oricum, până și eu am reușit să-mi dau seama că dialogul ei, atât de direct, era foarte alert, și că tocmai de aceea era plătită. Fielding spusese că Doris e o prințesă evreică. Fără îndoială că o puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sticle cu vin de Porto din Alaska. Există până și un produs numit Alkohol, vândut în recipiente de plastic fără etichetă. Acest depozit de băuturi trebuie să-și fi început activitatea ca un răspuns la prezența din abundență a cerșetoarelor, vagabonzilor și bețivanilor împleticiți care bântuiau prin această parte a orașului. Printre rafturi se ițeau în lumina tremurătoare figuri groaznice. În timp ce mă aflam în salonul rezervat whiskyului, un tip a cărui respirație plină de rumeguș îl anunța de la mare distanță s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu-i rea, și eu nu-mi iau valea, până nu îi simt udeala - suge și desfă-ți picioarele, curvă, dea, zbuciumă-te pentru mine, baby... Și așa mai departe. (Una din subvocile pornografiei din capul meu e vocea unui vagabond negru obsedat sau retardat care bântuie prin Times Square din New York. De neînțeles, și totuși inconfundabile prin libidoșenia lor, monologurile lui bolborosite decurg cam așa: un guh yuh tih ah fuh yuh uh yuh fuhah ah yuf guh suh muh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aici. Eu sunt în taxi și merg undeva, și dirijez lucrurile prin intermediul banilor. Am mai multe de spus decât oamenii pe care îi întâlnesc, nomazi, oameni duși de val. Ei nu au nimic de spus. Twenty-Third Street și câinii ei vagabonzi. Acum sunt sigur că Selina Street nu se fute cu Alec Llewllyn sau, cel puțin, nu deocamdată. Cu cât mă gândesc mai mult la chestia asta, cu atât mă conving mai mult că am judecat-o greșit pe micuța Selina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
într-un chip curios și așezat pe umeri ca și cum ar fi privit în sus, de pe ghidonul răsucit al unei biciclete. Zâmbea. — Fie, spuse el. Fumează. Și fiindcă veni vorba de Preistoric, am văzut un teanc întreg de scenarii. Filme cu vagabonzi, povești cu sudiști, cu el și ea, povești cu happy-end. Își scutură capul. Acum mă interesează. Mă interesează Good Money. Dar întâi să lămurim câteva lucruri. Ce poziție adoptați față de personajul Doug? — A, în mare parte, de înțelegere. — E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Fii atent... Uite-o că vine iar. Oamenii ăștia vin direct spre mine. Așa a fost întotdeauna. Ca niște animale mă adulmecă, aidoma unor câini. Când cerșetoarea intră în expresul în care domnește tăcerea, furișându-se pe lângă mesele aliniate, când vagabondul privește mulțimea de pe stradă, alegându-și inima caritabilă care nu îl va refuza, știm cu toții la cine se vor opri. Le întâlnesc privirea— și nu pot să rezist. Ceva din mine răspunde unui anume ceva din ei. Ce? În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În taxi era un pasager. Eu eram. 1978, New York, făceai o selecție la Walden Center, mai ții minte? Roșcata pe care ai dezbrăcat-o fără să o angajezi și de care ai râs. Eu eram. Ieri ai dat peste un vagabond, pe Fifth Avenue, și te-ai uitat cu dispreț și ai început să înjuri și ai vrut să-l lovești. Eu eram. Eu eram. Hotelul Ashbery, camera 101, stau la televizor, în timp ce pe fața mea mare de crocodil se reflectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să văd până la capăt două filme de-ale lui, moțăind și râgâind - dar la o altitudine de zece mii de metri, la adăpostul întunericului avioanelor transatlantice. Articolul de presă pe care îl aveam în poală confirma că jucase rolul unui Pawnee vagabond în Whisky Sour și al unui surdo-mut în celebrul film al anului dedicat diliilor: La casa de nebuni. Din câte îmi amintesc, atât vagabondul cât și mutul erau niște psihopați mie-n sută, care se dedau la violențe subite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]