1,108 matches
-
Bulgaria) Rămâne de stabilit dacă originile cumanilor și pecenegilor din Făgărăș au fost aceleași cu cele ale celor din Meglen. Numele Berivoi apare atât ca denumire actuală a unui sat străvechi din Tara Făgărașului cât și ca nume al căpetăniei valahe din secolul al XI-lea din Grecia de azi, "Verivoi" În fapt, pecenegii stabiliți in zonă sunt supraviețuitorii refugiați după pierderea bătăliilor de la Levounion 1091 și Beroia 1122 (acum Bulgaria) când practic au fost decimați de forțele Imperiului Bizantin. La
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
cumană (sau după alți istorici pecenegă ) este discutată mai sus, a fost "pajura cu crucea în clonț", emblema unei familii, după toate indiciile, din Făgăraș. Ea a devenit ulterior stemă a Valahiei respectiv a Țării Românești fiind ștanțată pe monezile valahe de la care provine expresia "cap sau pajură?" Pajura, sau Acvila de munte (ordinul "Falconiformes", familia "Accipitridae" = Aquilidae, numită științific "Aquila chrysaetos") este o pasăre cândva comună în sudul Țării Făgărașului (dar care supraviețuiește până azi în rezervația Arpășel din Făgăraș
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
Densușianu și S. Paliga sau cumană conform lui Djuvara) a fost întâlnit înainte de Basarab I (vezi Familia Basarabilor și Xenopol despre Bazaram-bam ) și a supraviețuit în numele lui Neagoe Basarab, domn al Țării Românești în secolul al XVI-lea. Familia aristocratică valahă, Văcărescu (Lat. vaccarius) este și ea contestată. Unii o consideră de origine spaniolă. Alții îi atribuie o origine cumano-pecenego Ugrin, "vir nobilis in Fagaras" la 1200 Aidoma normanzilor (al căror "caz" sau "model" de asimilare etnică li se poate aplica
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
Dunării s-a manifestat pe planul politic, în timp ce, în nordul Dunării, ponderea crescândă a românilor față de slavi s-a manifestat cu câteva decenii mai târziu prin întemeierea voievodatelor Țara Românească și Moldova. Țaratul (regatul) vlaho-bulgar a fost în egală măsură valah (aromânesc la sud de Dunăre și românesc la nord) și bulgar. Asta nu înseamnă că valahii (aromânii și românii) i-au cucerit pe bulgari sau că bulgarii au cucerit principatele dunărene, ci înseamnă că în cadrul acestui stat au conlocuit două
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
anterior anului 1950 nu atestează acest drapel, și deși Revoluția din 1848 nu a avut manifestări în Imperiul Otoman, există legende potrivit cărora ar fi fost "folosit pe teatrele de luptă din secolul XIX-lea în răzmerițe atunci ocazionate printre valahii aromâni de la sud de Dunăre": aceste legende se referă la lucrarea "Excursii în Rumelia și Morea" (Zürich, 1863, 2 Vol.) a principesei Dora D'Istria, deși pasajul cu așa-zișii "combatanții valahi cu steaguri purtând acronimul SPQR" (Senatus Populusque Romanus
Steagul aromânilor () [Corola-website/Science/309664_a_310993]
-
secolul XIX-lea în răzmerițe atunci ocazionate printre valahii aromâni de la sud de Dunăre": aceste legende se referă la lucrarea "Excursii în Rumelia și Morea" (Zürich, 1863, 2 Vol.) a principesei Dora D'Istria, deși pasajul cu așa-zișii "combatanții valahi cu steaguri purtând acronimul SPQR" (Senatus Populusque Romanus) nu figurează în lucrările acestei autoare.
Steagul aromânilor () [Corola-website/Science/309664_a_310993]
-
numele "Valahia Mare". Alte "Valahii" restrânse că suprafață cum ar fi cea din Moravia, apar pe hărțile austriece până în secolul al XIX-lea cu denumirea "Wallachei" ("Valaska" în limba cehă) că simple mini-republici pastorale compacte, care se conduceau după dreptul valah (jus valachicum), și ai cărei locuitori păstraseră identitatea specifică "valaha", desi lingvistic au devenit în timp vorbitori ai varianței ai limbii cehe. Când se examinează heraldica variilor teritorii valahe, care se întind din Golful Corint până în Moravia la hotarele cu
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
cehă) că simple mini-republici pastorale compacte, care se conduceau după dreptul valah (jus valachicum), și ai cărei locuitori păstraseră identitatea specifică "valaha", desi lingvistic au devenit în timp vorbitori ai varianței ai limbii cehe. Când se examinează heraldica variilor teritorii valahe, care se întind din Golful Corint până în Moravia la hotarele cu lumea germanica, e important a se diferenția între aceste configurații statale, respectiv principlitate sau simple strucurii autonome, efemere sau permanentizate, si, în același timp a se stabili conexiunile și
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
care au ocupat și administrat că stăpânitori absoluți, independenți de tutelă bizantina imperiala, o bună parte a teritoriului Greciei de azi, inclusiv Atena propriu-zisă, dar istoria acestor catalani pe teritoriul bizantin începe la 1303. Între noii administratori catalani și principii valahi tesalieni -respectiv prințesele acestora- au exisat relații extrem de complexe: de vasalitate, senioriale, patronaj și de intermariaj care au fost examinate mai recent după o asiduuă cercetare în arhive de istoricul grec de origine aromana Asterios Koukoudhis Acest condominium valaho-catalan în
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
dubii privind datarea cu exactitate a anilor trecuți în dreptul emblemelor regale din armorialul de la Wijnbergen care a fost pictat abia în secolul al XV-lea. Acest detaliu ar permite să se tragă concluzia că culorile auriu-roșu și grafică specifică blazoanelor valahe, culminând în cele ale Basarabeștilor, sunt de fapt, la origine catalane, fiind adoptate inițial de valahii tesalieni de la seniorii lor hispanici, si trecând mai apoi în patrimoniul heraldic al celorlaltor Valahii. În altă ordine de idei unii istorici încearcă să
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
din tălpi, să ne înspice. // Se lasă-n coaste muzici, oglinzile răspund / mai sus de templul urii, presus de sterpe ape; / în păsări ne retragem pe viersul lor profund - / un relief de sunet pădurile s-adape.)", „relief“ așteptând o „Renaștere Valahă“: În volumul din 1980, Ion Pachia Tatomirescu se înfățișează cu un „binom "a-spațial"“, Cosmia - Zoria, încât "Cosmia" se constituie în limb pentru "Zoria", și invers, "Zoria" devine limb pentru "Cosmia;" „cartografierea“ primului „spațiu” relevă: Într-o cronică de întâmpinare
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
Bran (în germană: "Törzburg", în maghiară: "Törcsvar") este o comună în județul Brașov, Transilvania, România, formată din satele Bran (reședința), Predeluț, Sohodol și Șimon. Castelul medieval Bran, ce, în trecut a fost asediat de domnitorul valah Vlad Țepeș, este astăzi o destinație turistică populară, în mare parte deoarece aduce aminte de locuința contelui Dracula din faimosul roman al scriitorului irlandez Bram Stoker. La începutul secolului XIII, Ordinul Teutonic construiește un fort din lemn, cunoscut ca Dietrichstein
Comuna Bran, Brașov () [Corola-website/Science/310254_a_311583]
-
Național Timișoara; Regia “Cocoșelul neascultător“; Regia și rolul principal din “Leș contes“ de Eugen Ionesco, Theatre L’Ile de France, Paris 1984 Rolul Georges-Onica Vlasca din “patriotică Română“, Teatrul de Comedie; Rolul Moșului din filmul “Rămășagul“ de Ion Popescu-Gopo; Regia “Cenușăreasa“, Teatrul Valah din Giurgiu 1986 “Viciile“ (opt roluri) din “Snoave cu măști“ (în limba japoneză, pentru turneul din Japonia, 170 zile) 1987 Regia și rol în “Cenușăreasa“, pentru turneul din Japonia, 120 de zile 1988 Regia “Trei gemeni venețieni“, Teatrul Valah din
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
Teatrul Valah din Giurgiu 1986 “Viciile“ (opt roluri) din “Snoave cu măști“ (în limba japoneză, pentru turneul din Japonia, 170 zile) 1987 Regia și rol în “Cenușăreasa“, pentru turneul din Japonia, 120 de zile 1988 Regia “Trei gemeni venețieni“, Teatrul Valah din Giurgiu; Regia și rolul Generalului din “Scaiul“, Teatrul de Comedie 1989 Regia „Hoțul sentimental” de Tudor Popescu, T.E.S. 1990 Înființarea Teatrului Excelsior; Regia și rolul principal, Tatăl, în „ Nu treziți un copil care visează” de E. Ionesco; Regia „Celimare-le
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
sentem di sânge Rumena”". Autori români ai secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea că Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino, sau Dimitrie Cantemir tratează amănunțit problematică etnonimului „român”, a originilor și semnificației sale, precum și a diferenței dintre exonimul „valah” și endonimul „român” în istoriografia străină și autohtonă. Documentele istorice conțin două grafii: "„român”" și "„rumân”". Până în secolul al XIX-lea ambele forme sunt folosite în mod nediferențiat, uneori chiar în cadrul aceluiași text. În Evul Mediu denumirea etnolingvistica "„rumân/român
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
Despre valahii din Vozia apreciază că Menționarea confesiunii (pe care o deduce din felul în care i-a văzut pe români făcîndu-și cruce) era probabil menită să deosebească pentru cititorii jurnalului său pe băștinași de italieni, dat fiind că numele valah a avut un sens larg în limbile multor popoare și nu era suficient pentru a identifica etnic pe români. În secolul al XVIII-lea, teritoriul a intrat, treptat, sub stăpânirea țaristă. Recensământul efectuat de către ruși în această regiune a dezvăluit
Oceac () [Corola-website/Science/309327_a_310656]
-
la Dunăre; d. trecerea armiei lui Baiazid peste Dunăre și înaintarea-i „în mlaștinile de la Rovine“; e. întâlnirea dintre Mircea cel Mare și Baiazid; f. scenă confruntării armiilor la Rovine și biruința Valahilor / Dacoromânilor în fața puhoiului otoman; g. odihnă oștirii valahe sub clar de luna, în vreme ce războinicul fiu al lui Mircea cel Bătrân scrie „pe genunchi“ o carte Doamnei iubite; ÎI : h. „campania“ eroului liric dusă cu „armele“ satirei / pamfletului împotriva împotriva „saltimbancilor și irozilor“ din contemporaneitate, împotriva epigonilor: „glorii“ stradale
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
ca fiind unul din primii cruciați europeni care au folosit praful de pușcă "într-un mod creativ - mortal". Într-o scrisoare adresată regelui Matei Corvin, datată 2 februarie 1462, a scris că Hamza Pașa a fost capturat aproape de fosta cetate valahă Giurgiu. După ce l-a distrus pe Hamza Pașa, Vlad s-a deghizat în haine turcești și a avansat cu cavaleria sa spre cetate, unde a ordonat gărzilor în turcește să deschidă porțile. Aceștia s-au conformat, iar Vlad a atacat
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
în armata otomană. Flota acestora a lansat câteva atacuri minore asupra Brăilei și Chiliei, dar fără a provoca pagube prea mari, datorită faptului că Vlad a distrus majoritatea porturilor din Bulgaria. Chalcondyles menționează că sultanul a luat prizonier un luptător valah, pe care a încercat să-l plătească pentru a obține informații, dar fără succes; după care l-a amenințat cu tortură, din nou fără succes. Se spune că Mehmed l-a apreciat pe soldat, spunându-i "dacă domnul tău ar
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
unele surse spun că valahii au ucis un număr mare de turci, iar altele susțin că pierderile de vieți otomane au fost minime. Un număr mare de cai și cămile au fost ucise. Câteva cronici dau vina pe un boier valah numit "Galeș", care a condus un atac simultan asupra otomanilor cu a doua armată, că nu a fost suficient de îndrăzneț să cauzeze devastarea așteptată în tabăra otomană. Vlad însuși a dorit să atace cortul sultanului, după ce a distrus cavaleria
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
mărginit de aproximativ 20.000 de turci și bulgari trași în țeapă. Pe cea mai înaltă țeapă, ca simbol al rangului avut, au găsit cadavrul putrezit al lui Hamza Pașa. Alte surse notează că orașul a fost apărat de soldații valahi, iar cadavrele celor trași în țeapă se aflau în afara zidurilor orașului, pe o distanță de circa 60 km. Chalcondyles, descriind reacția sultanului, a scris: Mehmed a ordonat să se sape un șanț adânc în jurul taberei turcești pentru a preveni penetrarea
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
din trupul Sfântului Anton de Padova au poposit pe teritoriul Diecezei de Iași, fiind purtate în pelerinaj pe întreg cuprinsul Diecezei de către PS Petru Gherghel. Ca urmare a dorinței credincioșilor români, în special al celor din Moldova, moaștele Fericitului Ieremia Valahul (beatificat de Papă la 30 octombrie 1983) au fost aduse de la Napoli și depuse la data de 31 mai 2008, în cripta bisericii Fraților Minori Capucini din Onești, care a fost declarată sanctuar diecezan. Episcopul Petru s-a îngrijit și
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
în politica principatelor, s-au simțit lipsiți de puterea pe care o aveau de noii veniți pe scena politică și au devenit foarte ostili față de emigranții din Grecia. Aceasta nu a fost singura tendință notabilă. În păturile superioare ale aristocrației valahe sau moldovenești, dar nu numai, s-au înregistrat numeroase căsătorii mixte. Odată cu debutul perioadei fanariote de la începutul secolului al XVIII-lea, cultura greacă a devenit predominantă. Aceasta a însemnat pentru început neglijarea instituțiilor tradiționale românești, iar pe de alta a
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
fost bunicul pe linie paternă al poetului Alexandru Macedonski, căpitan pandur din Țara Românească și lider revoluționar. și fratele său Pavel care participaseră, mai înainte, la răscoala antiotomană a sârbului Karagheorghevici, înăbușită în sânge, se încadrează în regimentul de cazaci valahi reînființat la cererea rușilor de către Constantin Ipsilanti, domnitorul Țării Românești (1806-1807) și, la luptele de la Obilești-Ilfov (2 iulie 1807), Dimitrie este rănit. Cei doi frați Macedonski ajunseseră la gradul de locotenent/porucic, fiind sloboziți de generalul Bagration din serviciu (23
Dimitrie Macedonski () [Corola-website/Science/306145_a_307474]
-
acord că Mehmed Cuceritorul a fost inițial interesat de cucerirea Ungariei și extinderea în Europa, dar a fost împiedicat de înfrângerea de la Belgrad și oprit de puterea militară a regelui Ungariei, Matei Corvin, ca și de rezistența aprigă a vasalilor valahi. După cum declară Florescu și McNally, sultanul "a plănuit să lovească stâlpii civilizației europene și s-o aducă sub controlul său." Victoria lui Huniade la Belgrad și efectele de lungă durată ale deciziilor sale politice (atât Vlad Țepeș cât și Ștefan
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]