1,020 matches
-
trebui să-l respecte și la înălțimea căruia nu reușește să se înalțe; imaginea ideală de sine îl bîntuie, fără să se poată apropia de ea altfel decît prin intermediul personalităților pe care le admiră, precum Henri Michaux, Samuel Beckett, Paul Valet, Benjamin Fondane etc. E o supralicitare explicativă a propriului eu pe spinarea unui el, pentru a masca sinceritatea mărturisirii; iată un fragment în care vorbește despre Michaux, marele său prieten în dezastre livrești, reflexie autoficțională a lui Cioran: Îl admiram
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
publice se extrag din sânul națiunii oameni și bani. Dacă deci aș obține ieșirea din marea fabrică pariziană de legi a unei mici legi care să prevadă " Fierul belgian este interzis", aș obține rezultatele următoare: guvernul ar înlocui cei câțiva valeți pe care doream să îi trimit la frontieră prin douăzeci de mii de fii ai fierarilor, lăcătușilor, fabricanților de cuie, fabricanților de șine, artizanilor, mecanicilor și lucrătorilor mei recalcitranți. Apoi, pentru a-i menține într-o stare de bucurie și
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
De o parte bătrânul boier Ianache și confidentul său Pavel, înfățișînd bunul-simț, pe de alta fetele sale, Elenca, Luxandra și amorezii lor Dimitrache, Panaiotache, exponenți ai bonjurismului. Vin apoi servitorii impertinenți, făcând morală stăpânilor, Mariuța, subretă de teatru francez, Stan, valet valah. Intriga lipsește, înlocuită cu o expunere de atitudini morale. Ianache e mizantrop, bănuitor, vrăjmaș al tinerilor și al femeilor emancipate: Sunt trecut în bătrânețe, și ascultă de cuvânt, Căci am început a crede că e vrun drac pe pământ
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
accentul crescând pus pe individ a fost evidențiat În spațiul camerei de dormit. În Evul Mediu, dormitorul avea un caracter mai degrabă comunal, la fel ca oricare alt aspect al vieții sociale. Stăpânii și concubinele lor, rudele, prietenii și chiar valeții și servitoarele dormeau unul lângă altul În paturi improvizate. Persoanele de același sex dormeau adeseori În același pat. Michelangelo dormea Împreună cu lucrătorii săi, patru Într-un pat. Patul permanent nu a fost introdus până În secolul al XVI-lea. În secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
diatribele antimonarhice ale lui N. D. Cocea din Facla, unele articole ale lui Panait Istrati din România muncitoare și, pe această linie destul de fecundă, "biletele" sau "tabletele" pamfletarului Tudor Arghezi, articolele scandaloase, injurioase, la limita grobianismului din Săptămâna prin care "valetul ideologic"34 Eugen Barbu își exercita slugarnic sarcina autoasumată de "corifeu al adulării regimului impus de soviete"35 și, prin contrast, în extrateritorialitate, gazetăria proromânească și anticomunistă de înaltă ținută pamfletară a lui Pamfil Șeicaru. În privința caracteristicilor discursului publicistic românesc
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sale regești, în acea cocioaba de pe cîmp, întrun moment de revelație, Lear pare a descoperi semnificația compasiunii și dragostei umane. În acel loc, pentru prima dată în piesa, Lear cugeta la situația mizera în care se află un alt personaj, "valetul" sau, bufonul. Pentru cei ce intenționează să interpreteze aceastătragedie drept un simbol al mîntuirii creștine, scena în discuție reprezintă o întoarcere radicală a cursului acțiunii: este primul pas ouț of Lear's madness towards wisdom. For others, of course, the
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
profesiei. Secolele următoare îl vor adopta relevându-i valoarea odată cu dezvoltarea meseriilor. O altă premieră este vaccinarea antivariolică, descoperire a medicului Edward Jenner (1749 - 1823) un nume redutabil în Istoria Medicinei. Ca medic de țară, Jenner observă că fermierii și valeții cu cicatrice la mâini datorate celei mai rele boli a vacilor (vaccina) nu se îmbolnăvesc de variolă în timpul epidemiei. După numeroase experimentări făcute în liniște și cu perseverență, efectuând și contraprobe concluzionează că vaccinarea antivariolică este singura cale de a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
132, Lüder 1996, GALR 2008, II, p. 164). Există chiar și o retorică a titlurilor de studii care s-au ocupat de acest tipar și o serie de exemple devenite celebre, preluate din texte literare sau construite: ce fripon de valet (sintagmă cu o circulație impresionantă, aleasă ca exemplu prototipic al construcției), un imbécile de gendarme (Milner 1978, Ruwet 1982), cette coquine de construction (Gaatone 1988), a beauty of a problem (Matushansky 2002), notre nainguiste de Georges (Forsgren 2006). Din cercetările
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
mai târziu pentru clasicii noștri. Pe o scară de valoare aristocratică, frumosul și binele sunt apanajul celor însemnați. Acest sistem de evaluare nu va deveni învechit decât începând cu Revoluția franceză. De-abia odată cu Romantismul, un servitor ca Ruy Blas, valetul cu inimă mare, va putea pretinde să acceadă la statutul de erou. Aristotel, când se preocupă de pictură și de literatura narativă, examinează cele trei cazuri. Exemplele sale referitoare la personajele "asemenea nouă" nu sunt lămuritoare pentru cititorul modern, operele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
gen nou care nu este o tragedie, în ciuda rangului personajelor. El îl critică pe "bonomul Plaut" care face din al său Amphitryon o tragedie numai pentru faptul că există acolo zei și regi și o comedie pentru că în ea există valeți ce-o fac pe bufonii. "Înseamnă să le acordăm prea multă atenție personajelor, scrie el, și să luăm prea puțin în considerare acțiunea." Contestând pertinența unuia din criteriile distinctive majore dintre tragedie și comedie, rangul personajelor, Corneille, fără a avea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Corneille introduce rolul confidentei, care îl înlocuiește de acum înainte pe cel al doicii, moștenit de la teatrul latin și considerat de acum înainte prea prozaic. "Nimeni nu văzuse până acum să se râdă la o comedie fără personaje ridicole, ca valeții bufoni, paraziții, fanfaronii, doctorii etc. Aceasta avea efect prin starea de spirit plină de veselie a oamenilor de o condiție superioară celor văzuți în comediile lui Plaut și Terențiu, care nu erau decât negustori", declară el în Examenul la Mélite
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai bine zborul săgeții; și-ar fi atins ținta; dar ținta este un punct unic: este mai comod să tragi în aer, fără a avea un obiect fix." (cap. 5 "Desfășurare a capitolului precedent", intitulat la rândul lui "Despre Comedie") Valetul de comedie, așa cum apare el în teatrul antic, la Menandru sau la Plaut, apoi în farsa italiană și franceză, și așa cum l-a imortalizat Molière sub trăsăturile îngroșate ale lui Jodelet, Mascarille sau Sganarelle, nu mai este la modă. Personaj
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îngroșate ale lui Jodelet, Mascarille sau Sganarelle, nu mai este la modă. Personaj de fantezie, care nu-i reflectă prin nimic pe servitorii secolului al XVIII-lea, este perceput ca o figură de convenție desuetă. "Au fost alungați din scenă valeții și subretele; nu mai pot fi văzute șiretlicurile lor ca resort al acțiunii. Lumea și-a dat seama că era ridicol să aduci pe scena teatrului prostiile strămoșilor noștri. Nu credem că minciuna și josnicia sunt în mod obligatoriu legate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scrie Louis-Sébastien Mercier în Noul Eseu despre arta dramatică, în cap.11 ("Desfășurare a celui precedent", la rândul lui, intitulat " Noi subiecte dramatice despre care s-ar putea trata"). Diderot (1713-1784), care condamnă cu tot atâta virulență ca și Mercier valetul de comedie, sfătuiește totuși păstrarea personajului subretei, care este singura ce-i poate servi drept confidentă tinerei fete, în societatea secolului al XVIII-lea. Comodă, menținerea acestui personaj îi permite să evite monologurile al căror spațiu vrea să-l limiteze
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trasează evoluția, pentru a înțelege cauzele declinului său. Commedia dell'arte a ieșit, dacă putem să-l credem, din teatrul latin, cel al lui Plaut și Terențiu în special, unde revin neobosit aceleași tipuri, "tați păcăliți, fii destrăbălați, fiice îndrăgostite, valeți hoțomani și savanți corupți"56. După căderea Imperiului roman, cei care au vrut să reînvie comedia, inspirându-se din Plaut și Terențiu, au adaptat aceste tipuri după moda italiană "și parcurgând diferite cantoane ale Italiei, i-au luat pe tați
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
căderea Imperiului roman, cei care au vrut să reînvie comedia, inspirându-se din Plaut și Terențiu, au adaptat aceste tipuri după moda italiană "și parcurgând diferite cantoane ale Italiei, i-au luat pe tați din Veneția și din Bologna, pe valeți din Bergame, îndrăgostitele și subretele din Statele Romei și Toscanei", scrie el în Memoriile sale. El desenează acolo o hartă a orașelor Italiei de unde au fost scoase diferitele tipuri, în special cele patru măști principale 57, cei doi Bătrâni, Pantalone
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Toscanei", scrie el în Memoriile sale. El desenează acolo o hartă a orașelor Italiei de unde au fost scoase diferitele tipuri, în special cele patru măști principale 57, cei doi Bătrâni, Pantalone, negustorul venețian, și Doctorul, jurisconsult bolonez, cei doi Zanni, valeți din Bergame, Brighella și Arlechin, unul șmecher, celălalt prost. "Pantalone a fost totdeauna venețian, scrie Goldoni în Memorii, Doctorul a fost totdeauna bolonez, Brighella și Arlechinul au fost totdeauna din Bergame, deci acestea sunt locurile din care histrionii și-au
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este o mare distanță între personajul căruia îi dă viață și impersonala caricatură din commedia. Totuși, ușor deformate de privirea umoristică pe care el le-o acordă, personajele sale nu sunt întru totul realiste. Arlechinul și Brighella mai au aspectul valeților de comedie. Pantalone se situează la jumătatea drumului între negustorul bogat al lui Molière, ca Domnul Jourdain sau ca Domnul Dimanche, și prosperul negustor din drama burgheză, așa cum apare în Neguțătorul din Londra a lui Lillo din 1731 sau în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aparține viitorul dar căreia nu-i aparține prezentul, spune Hugo în Prefața la Ruy Blas; poporul, orfan, sărac, inteligent și puternic; aflat foarte jos, și aspirând foarte sus; având marcate pe spinare urmele servituții și în inimă premeditările geniului; poporul, valet al marilor seniori, și îndrăgostit, în mizeria și abjecția lui, de singura figură care, în mijlocul acestei societăți prăbușite, reprezintă pentru el, într-o divină strălucire, autoritatea, caritatea și fecunditatea. Poporul ar putea fi Ruy Blas." Investit cu o înaltă funcție
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la altul. (n.trad.) 46 Z. Gourarier, Les repas de fête, les Français et la table, Paris, Editions de la Réunion des Musées nationaux, 1985, p. 444. 47 Începând cu secolul al XIV-lea, cuvântul "groumet" era folosit cu sensul de "valet", în sens mai restrâns "negustorul de vin", transformându-se de-a lungul timpului în "gourmet" cu sensul actual. Acest traseu etimologic se aseamănă cu cel al termenului "bistrot", care, originar din Poitou (regiune din vestul Franței) a fost ortografiat "bistraud
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]