3,233 matches
-
l-am recunoscut pe nea Macovei care tocmai smuci cât putu hățurile calului, reușind astfel, cu mare greutate, să domolească goana aceea. - Unde mergi, Mariane?... - Plec la oraș! - La oraș? Prrr!... Urcă-te aici lângă mine!... N-am încotro, arunc valiza în căruță și reușesc să mă cațăr de coșul căruței. Văzându-mă lângă el, zgâlțâit din toate încheieturile în afurisita lui de căruță, încerc să-l privesc numai cu coada ochiului. Avea pe față ușoare urme de necaz. Părea mai
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
ca un rege în lada aceia a camionului, zgâlțâit puternic la orice denivelare ce răsărea în cale, ținându-mă vânjos de oblon la cotiturile drumului șerpuitor din defileul de munte. Mai trebuia să veghez să nu se răstoarne sacoșa și valiza mea, adică toată averea pe care o aveam cu mine. Mai ales de valiză trebuia să am mare grijă, căci în ea aveam radiocasetofonul meu cel nou, la care țineam tare mult. Și ce priveliște plăcută mi-a oferit drumul
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
răsărea în cale, ținându-mă vânjos de oblon la cotiturile drumului șerpuitor din defileul de munte. Mai trebuia să veghez să nu se răstoarne sacoșa și valiza mea, adică toată averea pe care o aveam cu mine. Mai ales de valiză trebuia să am mare grijă, căci în ea aveam radiocasetofonul meu cel nou, la care țineam tare mult. Și ce priveliște plăcută mi-a oferit drumul: trunchiuri zvelte de brazi, drepte ca niște coloane într-un templu infinit! Am străbătut
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
pe geamul cabinei și mi-a strigat: - Jos! Gata! - Cum adică? Am ajuns? întreb eu. Ăsta e satul Rotunda? - Ăsta e! Ce te miri?! Reușesc repede să-mi iau bagajele și să sar peste oblonul camionului drept în drum cu valiza și sacoșa sub braț. Dau partea cuvenită șoferului, iar acesta a și ambalat motorul și a tulit-o, lăsându-mă în mijlocul drumului. Rămăsesem singur și neajutorat, într-un sat necunoscut, nevoit să-mi caut drumul mai departe și să lupt
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
sacoșa sub braț. Dau partea cuvenită șoferului, iar acesta a și ambalat motorul și a tulit-o, lăsându-mă în mijlocul drumului. Rămăsesem singur și neajutorat, într-un sat necunoscut, nevoit să-mi caut drumul mai departe și să lupt cu valiza mea cea grea. După câteva sute de pași de mers așa experimental pe jos de-a lungul ulițelor, îndrăznesc să mă adresez unui moșneag care aduna cu migală niște brazde de fân dintr-o livadă îngrădită. - Alo!... Mă auzi? Nu
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
bine!... Ridic geamantanul de jos și dau să plec, în timp ce moșneagul se întoarcea la treaba lui. Dar nu făcusem decât câțiva pași, că își aminti ceva și reveni grăbit la gard, strigând în urma mea: - Hei, băiete!... Stai un pic!... Pun valiza jos și privesc în urmă: - Ce este? - Pân' la Observator îi drum mult și-i cam pe însărate, iar tu ai greu de dus. Zic, ar fi mai bine să 'mâi la noapte la cabana de lângă Casa Pădurarului... - Las' pe
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
nici nu era nevoie ca gloaba să fie îndemnată de două ori. - Unde mergi, bre, omule? mă cercetă țăranul. - La Obsevatorul Astronomic "Bradul"! răspunsei eu, cu chipul de om serios. - Aha! La Observator zici? Știi ceva? Ia pune tu, băiete, valiza ta aici în căruță, în spate, și urcă și tu colea... Ce era să fac? Valiza începuse să-mi cam scoată sufletul, așa că mi-am zis să nu fac prea multe mofturi, și să mă instalez în căruță, alături de căruțaș
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
mă cercetă țăranul. - La Obsevatorul Astronomic "Bradul"! răspunsei eu, cu chipul de om serios. - Aha! La Observator zici? Știi ceva? Ia pune tu, băiete, valiza ta aici în căruță, în spate, și urcă și tu colea... Ce era să fac? Valiza începuse să-mi cam scoată sufletul, așa că mi-am zis să nu fac prea multe mofturi, și să mă instalez în căruță, alături de căruțaș, care vorbea în graiul acela specific țăranilor de la munte. - Șezi bine acilea pe scândură... Na, ia
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
-ți arăt eu când ajungem aproape... Drumul era îngrozitor: numai gropi, numai surpături, numai treceri peste râu, peste lodbe de lemn vechi, răvășite și putrezite. Înaintam tare încet. Dar partea bună a lucrurilor era că nu mai duceam în mână valiza. În schimb, trebuia să îndur tovărășia unui căruțaș care începu să-mi împuie capul cu tot felul de lucruri, iar eu tare nu aveam chef să conversez cu un necunoscut care n-avea habar de preocupările mele. După o vreme
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
la mine. - Ce stai așa, femeie, în ușa grajdului? Adă niște fân la calul aista și dă-i și-o căldare de apă! Uite bine c-avem și oaspeți în sara asta!... Oaspetele eram eu, desigur, preocupat acum să car valiza în curtea aceea care părea cât se poate de primitoare. Am intrat în casă, la indicațiile gospodinei care înțelesese de la bărbatul ei că le voi fi oaspete. Aici, gospodărie ca la țară! De un cui de la pervazul ferestrei atârna o
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
noi seara, când îi ave timp mai mult, să mai stăm de vorbă, așa, ca între oameni... - Negreșit, voi trece pe aici când voi avea ocazia! le promit gazdelor mele din acea noapte și plec. Am luat iarăși în primire valiza mea cea grea și am pornit-o voinicește pe o cărare care urca la cabană. La plecarea mea apăru și fata în prag să admire cum căram gemantanul la deal. Apoi a intrat în grădina casei, nu înțelegeam cu ce
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
meu...” „S-ar putea să fie și al meu... Iar Marta mi-ar putea fi mamă. Doamne! Atunci totul e clar despre ce blestem pomenea mătușa lui Vlad”, gândește ea și mai privește o dată cămășuța, o împătură frumos, apoi scoate valiza și o pune pe pat. Ușa se deschide și intră Nelu. -Ediith, ce faci? Unde pleci? De ce îți faci bagajul? -Tocmai voiam să merg până în satul meu, să văd ce mai face nașa. -La ora asta? -Nu e departe. -De
JOCUL DE-A VIAŢA 5 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381928_a_383257]
-
ajuns acasă Vlad abia a scos câteva vorbe. Mona nu s-a supărat nici acum pentru că a pus totul pe seama faptului că a fost nevoit să se trezească de dimineață și că e obosit. În fața porții Vlad oprește și duce valiza până în fața ușii. Bunica o aștepta cu brațele deschise, ca de fiecare dată. -Ne vedem mai târziu, îi șoptește Vlad și peacă. -Bine, îi răspunde Mona și o mai sărută o dată pe bunica ei, apoi își urmărește logodnicul cu privirea
JOCUL DE-A VIAŢA 1 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381964_a_383293]
-
-Bine, puișor. Mă bucur că ai venit. Eu până te trezești pregătesc ce știu că îți place mai mult, o sărută bunica. După ce intră în camera pe care o ocupă de câte ori vine la bunica ei, Mona începe să scoată din valiză pachetele cu cadourile aduse pentru Vlad, pentru soacra și viitorul ei socru, pentru Elia și pentru Tina, viitoarele ei cumnate și pentru bunica pe care nu o uită niciodată, apoi se așează în pat să se mai odihnească până când toți
JOCUL DE-A VIAŢA 1 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381964_a_383293]
-
ajunsese s-o îndrăgească mult pe față. O consideră că pe propriul copil. Dar când s-a trezit, într-o dimineață, iar Șam nu era nicăieri, a înțeles că se înșelase în privința ei. La șaisprezece ani, aceasta și-a luat valiză și a părăsit casă fără un cuvânt. Se pare că era o trăsătură de familie. Referință Bibliografica: NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ! / Carmen Suissa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2224, Anul VII, 01 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA! de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380388_a_381717]
-
cu picături cu miros înțepător, care au făcut-o să se trezească din leșin. Părea foarte real totul, iar eu nu știam, ce să mai cred. În sinea mea, am hotărât să recurg seară de seară la talismanele mele din valiză; aghiasmă, cruciulița sfințită, mi-am pus și o iconiță sfințită la căpătâi, cartea de rugăciuni, căci începusem să simt fiori reci doar gândind, că am nimerit într-o casă bântuită, cu adevărat. Nici nu aveam vreo idee, cum ar putea
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
p. 80], fiind invitat «să ia guvernarea Țării», pe sosirea Delegației din Muntenia, «alcătuită din Nicolae Golescu, C. A. Rosetti, Ioan Emanoil Florecu, Scarlat Cretzulescu, Barbu Slătineanu și episcopul de Argeș» - p. 81 -, la Cabinetul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza; etc.), Valiza de lemn (e un capitol dedicat pregătirii voinicului Vasile Barbălată spre a se înrola în din armata națională), Marșul forțat (oglindește „fuziunea“ celor două armate ale Principatelor Unite Valahe, Moldova și Muntenia, într-o singură armată a statului modern al
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
EMIGRANTULUI GRẰBIT (PARODIE) Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Eu gata șanț de plecare Mi-am scos pașaportul și viza Dar nu știu tặrâmul spre care Mi-oi duce de-acuma valiză. Nu știu de soarta m-o duce Spre alte limanuri mai bune De stea-n Hollywood voi ajunge Sau ĵn Spania la cules de cặpșune. Nu știu ce semn de-ntrebare Ce vis sau coșmar am acum De este-nțelept sau eroare
BALADA EMIGRANTULUI GRẰBIT (PARODIE) de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373636_a_374965]
-
scara vieții urca înspre infinit, jos, doar anii tinereții i-a lăsat când a pornit, barba albă, păr cărut ajungeau pân la pământ un bătrân prin timp pierdut se ducea, pală de vânt, un bătrân pierdut de lume cu o valiză ponosită se ducea spre rugăciune cu a sa viață ostenită, și-a ajuns la porți înalte, a crezut că e un vis, a început în poartă a bate, ușa Petre i-a deschis, și l-a invitat să steie lângă
PE SCARA VIEŢII de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371487_a_372816]
-
porți înalte, a crezut că e un vis, a început în poartă a bate, ușa Petre i-a deschis, și l-a invitat să steie lângă al vieții izvor de unde poate să beie să se stâmpere de dor, da-n valiză, tu ce ai? l-a întrebat Petre apoi, n-am nimica, este goală, amintire din război, atunci Petre l-a purtat printr-a Raiului Grădină la sfârșit i-a dat un sfat și l-a îmbrăcat în lumină. Referință Bibliografică
PE SCARA VIEŢII de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371487_a_372816]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 2095 din 25 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ana-Cristina POPESCU Rădăcini de păpădie Piesă într-un act Personajele: Păpădie, Trifoi, Omul cu valiza diplomatică. Decorul: (Un câmp plin de verdeață, pe marginea câmpului sunt câțiva arbori și în mijloc se află o colibă.) Păpădie: Ascultați! (Se aud cântecele păsărilor.) E o splendoare! Sunt aici de câteva zile și pot spune că mi-am
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
spun că a intervenit ceva urgent, am uitat ceva și am plecat. Rădăcinile? De unde să știu eu ce s-a întâmplat cu rădăcinile? Le voi vinde între timp. Nu trebuie să știe Păpădie. (Pe câmp apare un om cu o valiză diplomat.) Omul cu valiză diplomatică: Bun lucru! Văd că ai adunat rădăcini de păpădie. Ce faci cu ele? Trifoi (Îl privește cu atenție, pentru el: Trebuie să fie medicul de care-mi vorbea Păpădie!) Rădăcini de vânzare! Cumpărați rădăcini de
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
ceva urgent, am uitat ceva și am plecat. Rădăcinile? De unde să știu eu ce s-a întâmplat cu rădăcinile? Le voi vinde între timp. Nu trebuie să știe Păpădie. (Pe câmp apare un om cu o valiză diplomat.) Omul cu valiză diplomatică: Bun lucru! Văd că ai adunat rădăcini de păpădie. Ce faci cu ele? Trifoi (Îl privește cu atenție, pentru el: Trebuie să fie medicul de care-mi vorbea Păpădie!) Rădăcini de vânzare! Cumpărați rădăcini de păpădie! Vindecă orice boală
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
lucru! Văd că ai adunat rădăcini de păpădie. Ce faci cu ele? Trifoi (Îl privește cu atenție, pentru el: Trebuie să fie medicul de care-mi vorbea Păpădie!) Rădăcini de vânzare! Cumpărați rădăcini de păpădie! Vindecă orice boală! Omul cu valiză diplomatică: (Se uită în jur.) Sunt doar eu. Vrei să-mi vinzi rădăcinile acestea? Trifoi: Rădăcini de vânzare! Cumpărați rădăcini de păpădie! Vindecă orice boală! Omul cu valiză diplomatică: Cred că omul e bolnav, știe un singur lucru că are
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
Rădăcini de vânzare! Cumpărați rădăcini de păpădie! Vindecă orice boală! Omul cu valiză diplomatică: (Se uită în jur.) Sunt doar eu. Vrei să-mi vinzi rădăcinile acestea? Trifoi: Rădăcini de vânzare! Cumpărați rădăcini de păpădie! Vindecă orice boală! Omul cu valiză diplomatică: Cred că omul e bolnav, știe un singur lucru că are rădăcini de păpădie pe care dorește să le vândă. O să i le cumpăr. Îl ajut. Probabil e un amărât ce-și duce traiul cu greu de pe o zi
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]