2,308 matches
-
ei dacă ești cunoscut sau recunoscut când traversezi piața publică, când treci pe străzile cetății sau întârzii în fața tejghelei negustorului de pește? Panglicile, medaliile și titlurile îți fac oare existența mai ușoară, mai plăcută? Sau toate acestea nu-s decât vanități și goană după vânt? Antiphon conchide că este inutil să-ți irosești timpul și energia în asemenea simulacre. Tot astfel, pretinsele plăceri ale familiei și ale generării unei descendențe se împuținează pe măsură ce timpul trece și constatăm dispariția progresivă a libertății
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai-marii zilei, pe cei puternici, a călători, a face politică sunt tot atâtea vicii, perversiuni și obiective care corup existența. Căutarea acestor false valori nu poate duce decât la decepție, deziluzie și regrete. Ficțiuni, praf în ochi, frivolități, fleacuri și vanități... în schimb, plăcerile bune, cele ale filosofului, întrețin o relație directă cu a fi. De altfel, numiții filosofi pot gusta aceleași plăceri ca și ceilalți - de exemplu, prostituatele trecute ale lui Aristene, dar și prăjiturile și mesele bune asociate uneori
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
poate de laic. Arta nu înseamnă câtuși de puțin că s-ar putea seculariza prin niște precepte la îndemâna oricui. Într-un fel e, în adevăr, la îndemâna oricui, dar prin asumarea unor probe penibile, socialmente compromițătoare, deci extrem de dificile pentru ireductibila vanitate și cupiditate omenească. Sfidarea și scandalul ca moduri dinamitante de manifestare sau provocare a carității sunt, cum știe toată lumea, elementele cele mai caracteristic dostoievskiene. De aici, adică din așa-numitele „situații-limită” ale lumii dostoievskiene, s-a scos părerea că e
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
reuși”, de a obține succese și bunuri și mai ales nu are nimic comun cu șmecheria și cu combinațiile. Dimpotrivă, simțul practic elimină ca inutile sau inesențiale o mulțime de preocupări de ordinul acumulării de bunuri și al satisfacțiilor de vanitate socială. Cineva poate să nu știe nici tabla înmulțirii, să nu facă niciodată nici o socoteală și să nu aibă habar de suma de bani din buzunar, fără să fie lipsit de simț practic. Simțul practic e darul, de pildă, de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
la locul său protocolar (la care ținea așa de mult) pentru a se amesteca în public, de unde-l putea observa în toată libertatea pe impresionantul vizitator: precumpănea în el martorul, adică memorialistul, adică artistul. Iar Chateaubriand, cu toată ilustra lui vanitate și egocentrismul lui de pomină, a dat în Mémoires d’outre-tombe o suită prodigioasă de observații lucide și de viziuni amețitor de precise ale realității, reprezentată prin excepționala putere a unei imaginații obiective. În câte trei sau patru linii trasează
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
degeaba te-ai feri de el. Nu știm când ne apucă. Și, de multe ori, nu știm nici că ne-a apucat. Și, de multe ori, credem că ne-a vizitat acest spirit și, de fapt, ne vizitase propria noastră vanitate. 24 februarie 1972 DESPRE CULTURA ȘI CIVILIZAȚIE dialog cu Al. Papilian — Ce credeți despre asemănarea și diferența care există între noțiunile de civilizație și cultură în societatea modernă? — Pentru a ajunge la ceea ce mă întrebi dumneata, dă-mi voie să
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Însuși implicat În evenimentele pe care le povestește și pare prea puțin Înclinat spre lingușeala celor mari. Al doilea exemplu este Philippe de Commines, pe care nu mai contenește să-l elogieze, admirându-i simplitatea limbajului, puritatea narațiunii și absența vanității. A treia evocare are În vedere Memoriile lui du Bellay, autor la care apreciază faptul că a ocupat funcții de răspundere, dar pentru care se teme că ar pleda În favoarea regelui. Citindu-și notele pentru a comenta aceste texte, despre
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
critică o activitate intranzitivă și fără suport, sau, mai degrabă, prin deplasarea radicală a suportului. Altfel spus, obiectul său nu este opera - ea nu contează așa cum nici la Flaubert nu contează burghezia de provincie -, ci critica Însăși: „Întotdeauna mă amuză vanitatea prostească a acelor scriitori și artiști din zilele noastre care par să-și imagineze că funcția primară a unui critic este să sporovăie despre operele lor de mâna a doua.” Tăindu-și, astfel, legăturile cu opera ale cărei constrângeri o
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
nu ne fac ceea ce suntem, dar ne arată cine suntem.” (La Rochefoucauld) Pasărea vicleană dă singură În laț. (Cel prea Încrezător În șiretenia sa subestimează capacitatea altora de a-l trata cu aceeași șiretenie.) Alege până culege. (Cel care, din vanitate sau dintr-o exigență exagerată, așteaptă să obțină ceva mai deosebit trebuie să se mulțumească apoi cu ceea ce a mai rămas.) Cui pe cui scoate. (Se mai spune: „Rău pe rău scoate”. Într-adevăr, nu putem scăpa de un „Învăț
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu este prin natura sa un rău; dar mijloacele prin care se obțin anumite plăceri aduc cu ele mai multe nemulțumiri decât plăceri.” (Epicur) Iubirea de sine este un sufleur foarte solicitat. (Toți avem orgoliul nostru, dar Îngâmfatul Își supralicitează vanitatea, simțind nevoia unor laude continue, care să-l facă să treacă În ochii săi și ai altora mai mult decât este În realitate.) „Amorul-propriu este cel mai mare lingușitor.” (La Rochefoucauld) „Îi lăudăm pe semeni pe măsura stimei care ne-
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
simțit ca fiind normal și firesc, la un moment dat.) „Împrejurările neprielnice nu ne fac ceea ce suntem, dar ne arată cine suntem.” (La Rochefoucauld) Dacă ai dat uită, iar dacă ai luat pomenește. (Ajutorul ar trebui să fie, Întotdeauna, În afara vanității de a ne fi lăudat că l-am acordat, la un moment dat, sau al ambiției de a nu recunoaște că de el am avut și noi parte, nu o dată: „În dar a venit, În dar s-a dus”; „Din
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lor.) „Disprețuiesc noblețea pe care o dă numai Întâmplarea fericită a nașterii și care nu este câștigată și sprijinită prin merite personale.” (U. von Hutten) Când se lovesc două oale se sparg amândouă. (Când se Înfruntă doi oameni la fel de orgolioși, vanitatea fiecăruia va fi cel puțin rănită, dacă nu umilită.) Ajunge un ciomag la un car de oale. („O conștiință valorează - spune Quintilian - cât o mie de martori”.) A fi liniștit e mai bine decât a fi fericit. (Pentru că starea de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dacă nu umilită.) Ajunge un ciomag la un car de oale. („O conștiință valorează - spune Quintilian - cât o mie de martori”.) A fi liniștit e mai bine decât a fi fericit. (Pentru că starea de liniște sufletească nu cuprinde ambițiile și vanitățile pe care le presupune, adesea, obținerea stării de fericire sau Întreținerea imperioasă a acesteia.) „Un spirit mare se Înșală la fel ca unul mărunt: cel dintâi fiindcă nu vrea să știe de limite, cel din urmă fiindcă ia cercul format
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a petrece În compania celor care prețuiesc vorbele de duh, casa Îți rămâne „necălcată”.) Este greu celor cu exigențe, cu pretenții prea mari să realizeze distracțiile: „Ne plictisim cu mulți oameni și nu ne amuzăm cu alți câțiva decât din vanitate” (Vauvenargues). Hazul e sarea conversației, dar nu și hrana. (Observația celui dominat doar de tendința de a produce haz cu orice preț va avea, de regulă, soarta unei replici afectate, lipsită de bun-gust. Glumele trebuie să fie, prin urmare, ca
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lucru, dar sfârșesc prin a Întuneca și mai mult mințile interlocutorilor. Cuvântul este, se știe, cel mai greu de strunit: adeseori el scapă din frâul gândirii și al voinței noastre, luându-și libertăți de exprimare pe măsura fanteziilor sau a vanităților noastre. Μ Adresează-te Întotdeauna unui interlocutor cu acea claritate și, totodată, convingere cu care ai dori ca și acesta să ți se adreseze. Μ Unii ne provoacă la o anumită discuție nu pentru că ar avea neapărat ceva de comunicat
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dacă nu chiar deosebit. Dar este posibil ca tocmai aceste mari așteptări ale interlocutorilor În raport cu noi să devină Însuși factorul de emoționare care să ne facă să eșuăm În intervenție. Μ Oamenii sunt În general Într-atât de dornici - din vanitate - să se impună Într-o conversație, să arate câte știu și câte pot, Încât pe drept cuvânt se afirmă că ne simțim mai aproape unii de alții atunci când tăcem, decât atunci când vorbim. Μ Unii oameni vorbesc, În mod intenționat, În
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dă frâu liber unor dorințe necontrolate. Μ Nesimțirea celor care comit răutăți repetate provine și din faptul că nu vor sau nu pot să se pună În locul acelora care trebuie să le sufere. Μ Dorințele născute pe un fond de vanitate crescută sunt mai dominatoare decât cele apărute din resimțirea unor lipsuri sau a unor nevoi. Μ Mila sau iertarea nu trebuie acordate atunci când există bănuiala că ele, În loc să declanșeze un proces de Îndreptare, dimpotrivă, favorizează repetarea greșelii comise. Μ Părinții
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cel care este exigent față de sine Însuși. Μ Există o demnitate chiar și În manifestarea mândriei, și anume atunci când nu acceptăm laude nemeritate, dar dorim să ne fie respectate calitățile și meritele reale. Μ Complimentele le primim fiecare În măsura vanității pe care o avem. Μ Unii oameni cred cu atâta tărie că au unele calități, Încât reușesc să-i convingă și pe alții. Μ Secretul păstrării demnității personale este ca, În cadrul moralei generale a comunității În care trăiești, să poți
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
că au unele calități, Încât reușesc să-i convingă și pe alții. Μ Secretul păstrării demnității personale este ca, În cadrul moralei generale a comunității În care trăiești, să poți să ai și să respecți și o morală a ta. Μ Vanitatea noastră se simte În siguranță atunci când suntem În compania unor persoane pe care le considerăm egale cu noi; exaltă atunci când ne simțim superiori celor de față și suferă de invidie când constatăm superioritatea evidentă a altcuiva. Μ Mândria este un
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
poate că n-am ști să ne bucurăm Într-atât de viață. Μ Se pare că unul dintre secretele artei de a trăi constă, Într-adevăr, În știința de a nu supralicita sau subsolicita timpul. Μ Unii oameni, sub obsesia vanității de a realiza lucruri cât mai mari pe parcursul vieții, care să-i Înscrie În memoria umanității, ajung să nu mai știe să facă lucrurile obișnuite de fiecare zi, care alcătuiesc, de fapt, substanța vieții. Μ Oamenii simpli nu-și explică
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
acte distructive sau denigratoare, când cultivă doar șiretenia, Înfumurarea și aroganța, când Își face un scop numai din obținerea unor plăceri senzuale sau a unor bunuri pământești, omul Își compromite existența, deoarece o obligă să-i servească doar lui, doar vanității sale. Μ Celebritatea este o dovadă că firea poate determina situația; este o dovadă că poate exista, și trebuie să existe, o forță interioară care știe să extragă din contextul vieții acele elemente din care se poate constitui un nou
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dea convingerilor lor o fermitate atât de mare, Încât pot să reziste unor influențe chiar bestiale sau să Înfrunte moartea cu seninătate. Chiar și actul introspecțiunii Își impune caracterul său subiectiv, el realizând o cunoaștere despre sine limitată, dominată de vanități sau de diferite dorințe și sentimente neîmplinite ale persoanei (libertatea interioară a fiecăruia, atât cât poate ea exista, derivă așadar În primul rând din atitudini ale noastre pur sufletești). Μ Terapeutica psihologică este În realitate, În esența ei, una morală
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să fie mereu prezent efortul de a se Înălța și de a Înălța și pe alții, de a-și dedica viața Întreținerii unei spiritualități superioare, caracterizată de bunătate, virtute, cucernicie, sinceritate. Altfel, deșertăciunea, bogățiile, onorurile sociale vor umple sufletul de vanități și iluzii, care, mai de vreme sau mai târziu, vor da naștere amărăciunilor, dezamăgirilor, Înfrângerilor, căderilor În păcat. Μ În adevărata dragoste nu există o competiție de sentimente și, implicit, un Învingător sau un Învins, deși unii știu În sinea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de labilă, Încât și unui psiholog experimentat Îi este greu uneori să le deosebească (și aceasta pentru că ambele au ca trăsătură caracteristică „circumspecția” cu privire la ceea ce vom gândi și vom spune despre noi Înșine; În absența acestei circumspecții, devenim victima iluziilor vanității sau ale ridicolului). Μ Niciodată nu vom ști cu adevărat - și poate că nici nu trebuie să știm - ce cântă și cum Își cântă un pianist atunci când se află singur, doar cu pianul lui. Putem Îndrăzni totuși să ni-l
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
confraților, arătându-se mult prea îngăduitor cu unii și necruțător cu alții. Opțiunea pentru valorile clasicismului și ale filosofiei se afirmă în Orfeu, bucuria cunoașterii (1976), un elogiu dedicat Eladei, pusă sub semnul unui Orfeu univoc, un Orfeu ce refuză vanitatea gândirii. Prozatorul revine, acompaniat de eseist și de psiholog, în Popas în Afrodisia (1978), carte construită ca un mozaic, ilustrând aceeași diversitate tematică. Romanul Umbra de la Cozia (1980) e, de asemenea, un spațiu de interferență a mai multor formule de
MAXIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]