128,121 matches
-
prăpădiți de moșnegi, ajunseră niște zurbagii și ei încă. Impotență totală. Bine nu o duseseră ei niciodată, dar măcar fusese un ideal... La noi păstrând desigur toate proporțiile se răsculară, românește, adolescenții, tinerii din 22. Rezultă că, la ruși, drumul vechi era barat în întregime încă din start. Pe când la noi, - semideschis. Afară doar dacă nu ni-l bararăm noi singuri. Dar asta ne privește. Prietenul cârcotaș mai zice: observași când a început tărășenia?... Prima din secolul 20... Păi, în octombrie
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
subconștientului rus?... Sau era pur și simplu o nostalgie,... nostalghia?... Ceva ca dorul după un autor de romane de groază citite în adolescență și pe care ai vrea să le mai recitești o dată, numai de-ar fi reeditate... O sete veche de iluzii, de amăgiri, de ficțiuni captivante ce să te facă să uiți de existența ta în general ternă, băgându-te în sperieți ca odinioară?... Iar acest amic oarecum năstrușnic îmi mai vorbi de un obicei ciudat al cailor de
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
pe care ați rezumat-o la sfârșit. Îmi place termenul de divers și o să mă refer la un exemplu extraordinar. Blanche de Castille, care era mama regelui Franței -, Louis IX -, spunea despre el: "Il est divers" - asta era în franceza veche. "Il est divers" înseamnă diversitate, multiplicitate mobilă, diferență. Îmi place extrem de mult acest termen... -...pentru că vă place, în fond, alteritatea, elitismul despre care mi-ați vorbit și mi-ați scris în nenumărate rânduri, întrebându-vă dacă, nu cumva, e prea
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
buncărul ideologilor de stînga se află rasismul cel mai pur: irakienii nici n-ar fi avut nevoie să fie eliberați, ei ar adora tirania încă de pe timpul califilor și ar vedea în Saddam un Harun Al Rașid modern. Cea mai veche civilizație de pe glob (Ur, Babilon, Mesopotamia) ar fi continuată astăzi de niște inși primitivi, inapți pentru libertate. Se cade așadar ca americanii s-o lase mai moale cu exportul de democrație pe calea armelor. Iar cînd bieții oameni au început
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
pentru a spune ca-n vremurile sale de glorie rutieră: "Aici-s banii voștri, mă" Îmi spuneam rușinat și cu smerenie creștină: "Vezi că Dumnezeu nu doarme?" Întorsese și el puțin capul să se amuze cum americanii, folosind o hartă veche, au confundat ambasada Chinei din Belgrad cu bunkărul lui Miloșevici și, gata , I. M. Vlas a și șters-o spre Israel după ce i-a liniștit pe FNI-ști aproape râzând că totul era în regulă. Și așa a și fost: a
Întoarcerea fiicei risipitoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14024_a_15349]
-
-mi amintesc nici măcar o singură împrejurare în care să-l fi văzut părăsit de umor, melancolic sau trist. De mai bine de douăzeci de ani, Ioan Morar este histrionul perfect ( în sensul nobil al cuvîntului, de actor de comedie în vechea Elada), aflat mereu în serviciul bunei dispoziții a celorlalți. Acesta fiind personajul public, apariția, la sfîrșitul anilor ’80 a volumului său de debut ( semnat Ioan Morar), Îmblînzitorul de metafore a produs un mic șoc. S-a revelat atunci un poet
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
sînt mereu surprinzătoare. Un gest dintre cele mai banale, plata curentului electric, poate dobîndi conotații cinice ( un cinism al vieții) în fața deznodămîntului de neevitat: "«Mai e mult pînă la cenușă, flacăra mea?»/ ( în încăperi de beton/ ne iubim/ precum cei vechi/ în cămări cu mirodenii)// « Vine plata luminii»/ au scris// Curînd/vine plata luminii// Curînd/sub bănuți de metal/ne vom odihni pleoapele" ( Plata luminii, p. 28). Cînd nu scrie despre moarte sau meditează pe marginea textelor sacre, Ioan Morar dialoghează
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
parter și etaj, apropiată ca spirit cu arhitectura palatului, care și ea avea o serie de elemente arhitectonice deschise, pe ambele fațade. Pentru orice componentă care trebuia modificată sau înlocuită, pentru că se deteriorase, sursele constante de inspirație au fost arhitectura veche românească și cea venețiană, înrudită și ea de la început cu arhitectura palatului, spre exemplu prin loggia lui dinspre lac. Astfel dubla galerie cu coloane de la Vila d^Elchingen a fost făcută după modelul mănăstirii Comana, iar scara care duce la
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
mănăstirii Comana, iar scara care duce la cerdacul din curte, după scările de la Mănăstirea Hurez. Tot astfel, pridvorul și turla cu luminator a cuhniei au fost reconstruite având ca model pe cele de la Mănăstirea Antim. Alte componente ale unor clădiri vechi au fost înglobate ansamblului brâncovenesc, precum grupul statuar cu zeița Minerva, pus deasupra porții de trecere spre livadă și spre drumul spre Târgoviște, grup statuar ce fusese recuperat, ca și unele coloane, în 1931, din casa astăzi demolată a banului
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
cu zeița Minerva, pus deasupra porții de trecere spre livadă și spre drumul spre Târgoviște, grup statuar ce fusese recuperat, ca și unele coloane, în 1931, din casa astăzi demolată a banului Dumitrache Ghica, de pe Calea Victoriei, sau o coloană de la vechiul palat brâncovenesc din București, care a devenit centrul grădinii de trandafiri. Pe de altă parte însă, modelul dublei colonade de la Vila d^Elchingen se regăsește la Pescheria ( Noua Piață de pește) din Veneția, creația aceluiași arhitect Rupolo, iar ușile loggiei
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
București, care a devenit centrul grădinii de trandafiri. Pe de altă parte însă, modelul dublei colonade de la Vila d^Elchingen se regăsește la Pescheria ( Noua Piață de pește) din Veneția, creația aceluiași arhitect Rupolo, iar ușile loggiei sunt inspirate de vechi modele de la portalul din San Marco, grilajul de fier forjat fiind lucrat în atelierele lui Umberto Belloto, sub îndrumarea lui Domenico Rupolo. Stofele și mătăsurile pentru interioare erau alese de Martha Bibescu tot din ateliere venețiene. Era perioada ei de
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
pînă la urmă, anonimatul". Nevoia de a transmite mai departe un lucru care ne-a plăcut, nevoia de a repovesti este una dintre cele mai puternice care se manifestă în fiecare dintre noi. Așa se face că, descoperind într-un vechi birou din locuința mea brașoveană o filă dintr-o scrisoare, al cărei autor și al cărei destinatar îmi sînt deopotrivă necunoscuți, am simțit nevoia s-o transmit mai departe, lărgind și eu "cercul mincinoșilor". Mi-am permis numai cîteva mărunte
Cercul mincinoșilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14043_a_15368]
-
neplăcut... Chiar și tinerii s-au schimbat, sînt cu mult mai tineri decît atunci cînd aveam noi vîrsta lor și, pe de altă parte, oamenii de vîrsta mea sînt, cu toții, mult mai bătrîni decît mine. Zilele trecute am întîlnit o veche cunoștință. Așa de rău îmbătrînise că nici nu m-a recunoscut. Azi dimineață mă gîndeam la toate astea în timp ce-mi făceam toaleta și îmi spuneam că nici oglinzile nu mai sînt așa de bune ca altădată. Tare-s
Cercul mincinoșilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14043_a_15368]
-
fără prea mult soare. Un covor și un fotoliu acoperit până la nas cu o catifea grena. Atât cât să i se vadă ochii. Când închiși, când deschiși. Primul lucru pe care îl vedeai când intrai în cameră era o pianină. Veche, de concert. Era cea pe care pusese o tânără cu totul surdă palma. Țin minte cum își lipise umbra coapsei de pian. A închis ochii. Apoi ochii și coapsa au chemat tâmpla. Simțea muzica dintr-o parte... Avea o rochie
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
Gheorghe Ceaușescu Editura Compania, instituție care ne-a obișnuit cu cărți importante editate în foarte bune condiții, a publicat recent memoriile lui Petru Groza intitulate Adio lumii vechi, rămase până acum în manuscris. Din punctul de vedere al dezvăluirii propriului caracter, sunt interesante memoriile lui Petru Groza. Zadarnic va căuta cititorul amănunte relevante pentru viața politică românească. Poate doar câteva fapte mărunte, e adevărat sugestiv descrise, referitoare la
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
de regimul instaurat de tancurile sovietice? Nu se simte în paginile cărții nici un regret, nici o îndoială asupra căii pe care a apucat-o. Petru Groza s-a identificat definitiv și irevocabil cu cea mai neagră etapă din istoria României. Întâlnind vechi cunoscuți în plimbările pe care le făcea la șosea, Petru Groza se plângea că "averescanii l-au uitat". După arestarea bunicului meu, Petre Papacostea, bunica i-a trimis un memoriu, sperând că vechea solidaritate averescană își va spune cuvântul. Răspunsul
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
mai neagră etapă din istoria României. Întâlnind vechi cunoscuți în plimbările pe care le făcea la șosea, Petru Groza se plângea că "averescanii l-au uitat". După arestarea bunicului meu, Petre Papacostea, bunica i-a trimis un memoriu, sperând că vechea solidaritate averescană își va spune cuvântul. Răspunsul a fost insultător. Marioneta asista complice la crimele fără precedent comise împotriva țării. Memoriile lui Petru Groza prezintă importanță numai dintr-un singur punct de vedere: ele demonstrează cât de adânc pervertește lipsa
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
surpriză, prin tremă, fir epic. Volumul este, pe ansamblu, o încercare în poetica postmodernă: o deplasare spre epic, alegoric, figurile rococoului, formele intertextualității, îndeosebi rescriere și pastișă. Drumul spre epic trece, pentru Gheorghe Pituț, prin suprarealism, baladescul folcloric sau mai vechile obsesii moderniste, miturile genezei. Cele trei poeme sînt foarte diferite ca tehnică și valoare. Primul poem, cel care dă și titlul cărții, Primul alfabet sau călătorie în Uriaș, este și eșecul cel mai spectaculos - poate și pentru că aici autorul încearcă
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
e zona iubirii și a sentimentelor "naive", în creier e frig (să ne amintim de versul lui Ion Barbu "Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire"), șamd. Reprezentările sînt în continuare abstracte (e o călătorie spirituală) dar, lipsite de vechiul lor fundament metafizic, cad în derizoriu. Lumile posibile abundă în elemente insolite care, în plin limbaj grav-metaforizant, au un vag aer hilar. Una din figurile simbolice care apare la un moment dat în poem este Savantul, în cazul lui e
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
Rodica Zafiu Antroponimia - ramura onomasticii care studiază numele de persoană - are avantajul de a folosi înregistrările făcute în diverse contexte administrative, de control sau utilitare: de la mai vechile liste de impozitare pînă la modernele cărți de telefon. În măsura în care se ocupă și de numele neoficiale - sisteme tradiționale de apelative, porecle etc. - devin și în cazul său indispensabile cercetarea de teren, ancheta de tip sociolingvistic și dialectal, folosirea chestionarelor. Cînd
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
monotonia tehnicilor și de obsesia temelor. Memoria culturală și ancestrala abilitate artizanală se învecinează permanent, atunci cînd nu se întîlnesc pur și simplu, cu tehnicile de ultimă oră și cu un irepresibil elan experimental. Chipurile arhaice din pictura sa mai veche, impersonală și atemporală asemenea celei populare, s-au dezagregat în ultimii ani și s-au topit în construcții cromatice de o remarcabilă vitalitate și cu un impact vizual la fel de puternic. Sculptura urmează și ea un traseu oarecum similar: lemnul, piatra
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
Între obsesivele câmpii de orez verzi ale Bangladeshului și blocurile londonezului Brick Lane (sau Banglatown) se țese povestea unui destin ce poate fi astăzi valabil oriunde. Fragmentul face parte din romanul Brick Lane, în curs de apariție la Editura Curtea Veche, colecția Byblos. Se făcuse timpul să se ocupe de cină. Curry-ul de miel era deja făcut. Îl pregătise cu o seară înainte, cu cartofi noi și roșii. Mai era și pui păstrat în congelator de data trecută, cînd doctorul Azad
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
promisiunile, încheie Chanu. Devenise tot mai mare în timp ce vorbea, dar apoi se făcu din nou mic în scaunul lui. - Prea bine, prea bine, spuse doctorul Azad, uitîn- du-se la ceas. - Scrisorile cu rugăminți continuă să vină, spuse Chanu. De la vechii servitori, de la copiii servitorilor. Chiar și de la propria mea familie, deși nu sunt nevoiași. Le e gîndul numai la bani. Își închipuie că pe aici banii se găsesc la fiecare colț de stradă și că eu nu trebuie decît să
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
Locuțiunea cu banii jos a devenit indispensabilă în varianta informală a limbajului financiar actual: folosită intens în presă, în publicitate, în mesajele de pe Internet, ea pare a avea (cel puțin deocamdată) un avans considerabil în competiția cu numeroasele echivalente, mai vechi și mai noi: cash, cu bani peșin, cu bani gheață, cu bani gata, cu bani lichizi, cu bani sunători, în numerar. De altfel, dintre expresiile enumerate, una - cu bani gata - e destul de rară în limba de azi, iar alta - cu
"Cu banii jos..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10394_a_11719]
-
pronunțare și cu două intrări, ca adjectiv și adverb și ca substantiv neutru (ipostază mai rară, dar nu lipsită de atestări recente: "Până la urmă, cardul va învinge cash-ul și pe piața românească", Ziarul financiar, 25.03.2003). Sinonimul mai vechi al anglicismului cash, termenul de origine turcă peșin, atestat din secolul al XVIII-lea, devenit cu timpul popular și familiar, se mai folosește, pentru pitorescul său, cu intenție stilistică: "Românii preferă plata cu bani Ťpeșinť. Românilor le place să plătească
"Cu banii jos..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10394_a_11719]