1,325 matches
-
șoptit, mă străpungea cu ochii ei nepereche... Bătrânul mă urmărea cu privire blajină și surâs de înțelegere a celor lumești... Când am ieșit din chilie, mi s-a părut că o umbră a intrat grăbită în chiler... “Cred că am vedenii. Sunt prea obosit” - gândesc eu, întorcându-mi fața spre bătrânul rămas în pragul chiliei. --Noapte bună, dragule. Mâine om mai sta la cislă pe îndelete. --Mulțumesc și bogdaprosti pentru cină, părinte. Noapte bună. --Să fie primit. Mă retrag în chilioara
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
m-am dus la izvor, să mă reculeg. “Ce faci, dragule? Ai venit să te pătrunzi de spiritul lunii?” - mi s-a părut că mă întreabă izvorul în galopul lui către vale. “Am venit să mă răcoresc. Să scap de vedenii și vise de neînțeles” - i-am răspuns eu. “Aruncă greul aici în unda mea și am să-l duc spre lumea largă”... Nu știu cât a durat dialogul imaginar cu izvorul... În cele din urmă, am pornit către chilie cu pas de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
am avut în față decât albul peretelui mângâiat de argintul lunii... “Unde-i? Când a putut să dispară? Sau totul nu a fost decât o nălucire?” Neliniștit, mi-am rotit privirea în jur... Acum chiar m-am bănuit posedat de vedenii... O fată cu străluciri ale trupului gol în bătaia lunii alerga spre poiană cu mâinile larg desfăcute, ca și cum ar fi mers în întâmpinarea iubitului mult dorit! “Acum trebuie să alerg după ea, să văd unde se duce”. Am pornit în urma
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
noastră, pe care ne bizuiserăm, ca să fim ajutați și să fim izbăviți de împăratul Asiriei! Cum vom scăpa acum?" $21 1. Proorocie asupra pustiei mării. Cum înaintează vijelia de la miază-zi, așa vine el din pustie, din țara înfricoșată. 2. O vedenie grozavă mi s-a descoperit. Asupritorul asuprește, pustiitorul pustiește. "Suie-te, Elamule, împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor", zice Domnul. 3. De aceea mi s-a umplut inima de neliniște, m-apucă durerile, ca durerile unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ca anii unui simbriaș și s-a isprăvit cu toată slava Chedarului." 17. Nu va mai rămîne decît un mic număr din vitejii arcași, fii ai Chedarului, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a spus-o. $22 1. Proorocie asupra văii vedeniilor. "Ce este de vă suiți cu toții pe acoperișuri, 2. cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morții tăi nu vor pieri uciși de sabie, nici nu vor muri luptînd. 3. Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luați prinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Întoarceți-vă privirile de la mine, lăsați-mă să plîng cu amar; nu stăruiți să mă mîngîiați pentru nenorocirea fiicei poporului meu! 5. Căci este o zi de necaz, de zdrobire și de învălmășeală, trimisă de Domnul, Dumnezeul oștirilor în valea vedeniilor. Se dărîmă zidurile, și răsună țipete de durere spre munte. 6. Elamul poartă tolba cu săgeți; cară de luptători, de călăreți înaintează; Chirul dezvelește scutul. 7. Cele mai frumoase văi ale tale sunt pline de cară, și călăreții se înșiruie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
care zboară, și aceasta deodată, într-o clipă. 6. De la Domnul oștirilor va veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pămînt și pocnet puternic, cu vijelie și furtună, și cu flacăra unui foc mistuitor. 7. Și, ca un vis, ca o vedenie de noapte, așa va fi mulțimea neamurilor care vor lupta împotriva lui Ariel, așa vor fi cei ce se vor bate împotriva lui și cetățuiei lui, strîngîndu-l de aproape. 8. După cum cel flămînd visează că mănîncă, și se trezește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mîna pe inimă, că făptura aceea care se apropia de nori era chiar Simon zis Făcătorul de Minuni, Întrucît nu-i mai puteai distinge trăsăturile chipului. Se uita la norul acela alb mijind ochii, vrînd parcă să se lepede de vedenia care amăgise gloata. Căci dacă Într-adevăr silueta cenușie care urca spre nori, În cer, era Simon, atunci minunea Lui, deci adevărul credinței creștine, era doar unul dintre adevărurile aceste lumi, nu și singurul; atunci lumea era o taină, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
minunii păgîne la care fuseseră martori. Atunci Petru Închise ochii și glăsui În ebraică (asta fiind vorbirea firească Între sfinți, să nu poată Înțelege mulțimea) următoarea rugă: „Tată Atotstăpînitor, carele ești În ceruri, vino În ajutorul simțurilor mele Înșelate de vedenia pămînteană, dă ochilor mei vedere pătrunzătoare și minții mele ascuțime, ca să mă pot lepăda de vedenia nălucirii, ca să rămîn neclintit În credința Ta și În iubirea mea față de Fiul Tău, MÎntuitorul. Amin!“ Iar Dumnezeu Îi zise: „Urmează-mi sfatul. Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vorbirea firească Între sfinți, să nu poată Înțelege mulțimea) următoarea rugă: „Tată Atotstăpînitor, carele ești În ceruri, vino În ajutorul simțurilor mele Înșelate de vedenia pămînteană, dă ochilor mei vedere pătrunzătoare și minții mele ascuțime, ca să mă pot lepăda de vedenia nălucirii, ca să rămîn neclintit În credința Ta și În iubirea mea față de Fiul Tău, MÎntuitorul. Amin!“ Iar Dumnezeu Îi zise: „Urmează-mi sfatul. Oh, credinciosule. Spune-i mulțimii că puterea credinței e mai presus decît vedenia simțurilor, vorbește-le răspicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mă pot lepăda de vedenia nălucirii, ca să rămîn neclintit În credința Ta și În iubirea mea față de Fiul Tău, MÎntuitorul. Amin!“ Iar Dumnezeu Îi zise: „Urmează-mi sfatul. Oh, credinciosule. Spune-i mulțimii că puterea credinței e mai presus decît vedenia simțurilor, vorbește-le răspicat, să te-audă toți. Și mai spune-le că Dumnezeu este Denecuprinsul, iar numele său este Elohim, și Fiul Domnului este unic, numele său e Iisus, și credința e absolută, iar această credință este creștină. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămînilor, care le Înghețase susurul sîngelui În vene. Numai că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vîltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele. 2. Cel mai tînăr, cel care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
simți ghimpele din inima sa. Scăldat În tihnă, cugetul său de adormit trudnic, cugetul său cufundat În bezna jilavă a grotei nu se putea dezmetici numaidecît, căci trupul i se vlăguise de atîta tihneală, iar sufletul Îi era bîntuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și chemă În sinea sa și dulcele nume al Priskăi, retrăind poate cele petrecute, retrăindu-le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate cîte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar În miezul văzului, pîlpîiau rotocoale roșiatice, roșiatice și sinelii, și vineții, și gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de bună seamă, tot lumină era, nicidecum nălucire, sau poate doar nălucire, vedenie, oricum era lumină! 11. Dar vai, dacă nu era un vis, o nălucire a trupului, o nălucire a văzului, nălucirea lunaticului care nesocotește hotarul, despărțitura dintre noapte și lună, stavila dintre zori și clarul lunii, iar el sărise drept În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În acest moment nepotrivit, manifesta curiozitate față de complexitățile sistemului social. Îi plăcea Însă foarte mult de Amory, care-l interesa și distra În același timp. Burne, bălai, tăcut și preocupat, Își făcea apariția În casă numai ca un fel de vedenie cu multe treburi pe cap, lunecând tăcut Înăuntru seara și afară dis-de-dimineață, când se ducea să citească la bibliotecă. Dorea să câștige premiul The Princetonian și concura cu alți patruzeci de Îndârjiți care râvneau la premiul Întâi. În decembrie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și-l face să tremure. Neoanele pulsatorii îi rănesc privirea. Mici frânturi de muzică se sudau într-un zgomot uriaș, iar somnambulul din vârful clubului Zombie arăta ca Apocalipsa. Danny știa că era speriat și s-a îndreptat direct spre vedenie. Gorila de la ușă se dădu la o parte în fața legitimației lui, lăsându-l să intre între patru pereți de fum și zbierete distonante, ce merg în crescendo de la intrare spre interior. Barul e în colțul opus, spre stânga, are formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cel Bătrân vorbea despre diverse „ierburi magice” și „plante miraculoase” pe care le utilizau magii. Ele ar fi ajuns la cunoștința naturalistului roman prin intermediul lui Pitagora și Democrit, „care au călcat pe urmele magilor persani”. Poțiuni din aceste plante provoacă „vedenii îngrozitoare și amenințătoare”, „delir și viziuni miraculoase”, „puteri divinatorii” etc. Una dintre aceste plante - identificată de cercetători cu cana- bisul (82, p. 156) - ar crește în nordul Persiei (Bactria), dar și în estul continentului european, și anume „pe malurile fluviului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Herodot - practicau ritualul de purificare funerară prin inhalarea fumului de cannabis (Istorii, IV, 75). După Plinius, ar fi vorba de o „frunză care provoacă râsul”, numită gelotophyllis, care, băută într-o poțiune de vin și mir, „provoacă tot felul de vedenii și un râs care nu se potolește”. Râsul provocat de planta psihotropă poate fi oprit doar „prin administrarea unei poțiuni de sâmburi de pin în vin de palmier cu piper și miere”, adaugă eruditul scriior roman (Naturalis historia, XXIV, 102
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la ușa cortului. A chemat pe Aaron și pe Maria, și ei s-au apropiat amîndoi. 6. Și a zis: "Ascultați bine ce vă spun! Cînd va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. 7. Nu tot așa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. 8. Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
semințiile lui. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el. 3. Balaam și-a rostit proorocia, și a zis: "Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor, omul cu ochii deschiși, 4. cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, cel ce cade cu fața la pămînt, și ai cărui ochi sunt deschiși: 5. "Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove! Locuințele tale, Israele! 6. Ele se întind ca niște văi, ca niște grădini lîngă un rîu. Ca niște copaci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
Balaam și-a rostit proorocia, și a zis: "Așa zice Balaam, fiul lui Beor. Așa zice omul care are ochii deschiși, 16. așa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce cunoaște planurile Celui Prea Înalt, cel ce vede vedenia Celui Atotputernic. Cel ce cade cu fața la pămînt și ai cărui ochi sunt deschiși: 17. "Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, un toiag de cîrmuire se ridică din Israel. El străpunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
va ajuta Dumnezeu! ștefan este sfânt la Dumnezeu. încă din vremea vieții era socotit ca sfânt și noi, viețuitorii mănăstirii Putna, și nu numai noi, dar mai cu seamă noi, avem destule dovezi ale sfințeniei lui, pentru că a apărut în vedeniile unor părinți cu viață îmbunătățită alături de Sfântul Ierarh Ghenadie, patriarhul Constantinopolului, și Sfântul Ierarh Diorest sau cu alți sfinți. și s-a arătat în mare slavă, pentru că, după cum vedeți și-n icoana în care este zugrăvit, în mâna dreaptă poartă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
lut, cu apă și străinul bea cu nesaț. Bună-i! e din fântână? Nu, e de la ciușmea, apă din vîrful dealului. Și tot timpul îl tot privește, în cele din urmă se repede la el. Măi om bun, ori am vedenii... dar îmi pari cunoscut, nu-i fi mata frate-meu Costică?.. Și-l prinde de brațe, privindu-l stăruitor în ochi, iar omul o îmbrățișează cu lacrimi în ochi, privindu-și sora. Da, Mariță, eu sunt, vin din prizonierat! Se
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
lut, cu apă și străinul bea cu nesaț. Bună-i! e din fântână? Nu, e de la ciușmea, apă din vîrful dealului. Și tot timpul îl tot privește, în cele din urmă se repede la el. Măi om bun, ori am vedenii... dar îmi pari cunoscut, nu-i fi mata frate-meu Costică?.. Și-l prinde de brațe, privindu-l stăruitor în ochi, iar omul o îmbrățișează cu lacrimi în ochi, privindu-și sora. Da, Mariță, eu sunt, vin din prizonierat! Se
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
acolo, dar ele sunt în legătură cu omul "cel rău" și cu "nebunul". Mergând mai departe, vom spune că Biblia pomenește de "îngropare" pentru prima dată, în Cap. XV v. 15 din Geneză, când "Cuvântul Domnului" a vorbit lui Avram "într-o vedenie". "Tu vei merge-n pace la părinții tăi: vei fi îngropat după o bătrânețe fericită". De aici înainte la fiecare pas întâlnim expresiunea " Cutare... a murit și a fost îngropat în mormântul lui, cu părinții lui etc...". Aceasta nu înseamnează
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]