3,381 matches
-
prin roua dimineților, adormea legănată de vânturi călduțe și de vise plăsmuite în umbra pleoapelor. Când ploaia răpăia în drâmbe dese, culegea picuri în căușul palmelor și-si răcorea tâmplele cu apa prelinsă printre degețelele roz și reci. Oaze de verdeață și flori vopsite în pensule muiate în curcubeu îi erau culcuș știut numai de ea. Când umbra rece a pădurii cobora odată cu amurguri roșii, pași cuprinși de-nfiorare o alungau spre casă. Fructe dulci-amărui o desfătau în zile cu dogoare năucitoare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fi ca acea persoană să îngroape frunzele, ele comportându-se, de-a lungul timpului, precum un îngrășământ natural pentru pământ, deoarece îngrășămintele chimice îl deteriorează. De asemenea, dragă pământule, sunt tristă că ai îmbătrânit și că nu mai ai acea verdeață de odinioară. Eu acum sunt mică, întrucât nu te pot ajuta într-un mod considerabil, dar cât va sta în puterile mele, voi încerca să te readuc la viață, colaborând cu fiecare persoană care încă te mai iubește. Eu, deși
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la spate și spală-te pe mâini. O să te învăț cum se taie o ceapă. Ne petrecem tot weekendul gătind. Învăț să tai fin o ceapă, să o întorc pe partea cealaltă și să fac cubulețe fine. Învăț să tai verdeața cu un cuțit cu lamă curbată. Învăț cum să amestec făina și ghimbirul măcinat cu bucăți de carne, pe care să le trântesc apoi într-un tuci superâncins. Îmvăț că aluatul pentru pateuri trebuie făcut rapid, cu mâinile reci, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a învățat Iris. După care îmi ridic ușor uniforma, îmi mai dau cu puțin dermatograf pentru noroc și pornesc spre grădină, cu un coș pe care l-am găsit în debara în mână. Dacă mă întreabă Trish ce fac, culeg verdeață pentru pus în mâncare. După ce mă plimb puțin prin grădină îl găsesc pe Nathaniel în livadă în spatele unui zid vechi, în picioare pe o scară, legând o sfoară de un copac. În clipa în care pornesc spre el încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îmi dau brusc seama că mă uit prea intens la mâinile lui care strâng sfoara. Am venit după niște... rozmarin. Arăt către coș. Ai ? — Sigur că da. Îți tai imediat. Sare de pe scară și pornim pe potecă, spre grădina de verdețuri. Aici, departe de casă, e o liniște absolută, în care se aud doar câte un bâzâit de insectă și pietrișul scârțâind sub picioarele noastre. Încerc să mă gândesc la ceva de spus relaxat, dar am creierul complet gol. — E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
picioarele noastre. Încerc să mă gândesc la ceva de spus relaxat, dar am creierul complet gol. — E foarte cald, zic într-un final. Bravo. — Îhâm. Nathaniel aprobă din cap și pășește cu ușurință peste zidul de piatră, în grădina de verdețuri. Încerc să-l urmez și eu cu pas săltăreț și mă lovesc cu piciorul de zid. Au. — Totu’n regulă ? Nathaniel se întoarce către mine. — Da ! spun radioasă, în ciuda faptului că piciorul îmi zvâcnește agonic. Îhm... ce verdețuri frumoase ! Arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
grădina de verdețuri. Încerc să-l urmez și eu cu pas săltăreț și mă lovesc cu piciorul de zid. Au. — Totu’n regulă ? Nathaniel se întoarce către mine. — Da ! spun radioasă, în ciuda faptului că piciorul îmi zvâcnește agonic. Îhm... ce verdețuri frumoase ! Arăt spre grădină cu admirație sinceră. Are formă hexagonală, cu mici cărărui între diversele parcele. — Tu ai făcut toate astea? E incredibil. — Mersi. Și mie îmi place. Îmi zâmbește. Mă rog. Uite și rozmarinul tău. Scoate o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă gândesc la ceva de genul ăsta. De fapt, ar fi o idee foarte proastă. O să mă concentrez pur și simplu asupra noii mele slujbe. La gătit și... și... la toate celelalte. Trebuie să mă întorc la treabă. Mersi pentru verdețuri. — Cu plăcere, spune Nathaniel. — Păi bine atunci. Mai vorbim. Mă răsucesc pe călcâie ținând mănunchiul de ierburi strâns în mână, trec peste zid, reușind de data asta să nu mă lovesc la picior și pornesc cu pași mari pe cărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
entuziastă. Cred că ești foarte mândră de el. Iris dă din cap că da. — Pub-urile astea sunt de multe generații ale familiei Blewett. Se așază și ne servește pe amândouă cu salată de fasole garnisită cu ulei și cu verdeață. Iau o gură - și e absolut divină. Cred că ți-a fost foarte greu când ți-a murit bărbatul, mă aventurez prudentă. — A fost o perioadă cumplită. O spune pe un ton alb. O găină rătăcește pe sub masă și Iris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
anului. Când soarele coboară încet la orizont, ne tolănim cu toții pe iarbă, bând șampanie și vorbind. Eamonn îmi povestește despre prietena lui Anna, care lucrează la un hotel din Gloucester. Iris scoate la iveală niște tarte minuscule, cu pui și verdeață. Nathaniel aprinde niște lumini ca de poveste într-un copac. Melissa anunță răspicat de câteva ori că nu mai poate rămâne, fiindcă trebuie să se întoarcă la învățat - după care mai acceptă un pahar de șampanie. Cerul asfințitului e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
el. Trebuie să vorbim. — Am treabă. Ceasul cuptorului începe să sune strident și deschid ușa și scot chiflele cu usturoi și rozmarin. Mă străbate un val de mândrie când le văd așa rumen-aurii și când le simt aroma delicioasă, de verdeață. Nu mă pot abține și mușc dintr-una, după care i-o ofer lui Guy. — Tu ai făcut astea ? Pare de-a dreptul siderat. Nu știam că știi să gătești. Păi nu știam. Am învățat. Deschid iar frigiderul și iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am priceput ce doreau să spună. Cu ei era, oricum, greu să te Înțelegi, mai ales că mereu erau Încruntați, de parcă nu reușeau să priceapă nimic din cele ce se petreceau În jur. Tărâmul lor era frumos. Era plin de verdeață și molcom. Ochii se odihneau când te uitai prin satul lor. Era răcoare. Stâncile din jur erau netede și lucioase, ca niște spinări de bouri grași. Se auzeau zgomote potolite de peste tot, de parcă neamul lor n-ar fi cunoscut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
meseria mea. Existența este - sau a fost - Însăși această meserie. Așa Încât Îl urmăresc cum stă Înfipt În scăriță - Îi privesc umerii aduși și spinarea lată. Pe urmă coboară și Își mută scărița la alt stâlp. Alte ghirlande de beteală și verdeață țepoasă. Afară, pe hol, se plimbă un alt pacient, un bătrânel, scund, nervos, lipsit de astâmpăr, care se fâțâie În sus și În jos, În niște papuci de pâslă. E vecinul meu. Locuința lui se deschide la capătul camerei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
întorcând capul spre mine. Nu le mai suport. Iar fac pipi peste grădină și nu mai vine mierla să cânte dimineața. Negruțiu ăsta e un nesimțit. Un ne-sim-țit. M-am ridicat și m-am apropiat. Grădina ne îmbrăca parcă în verdeața ei. Mi-am coborât glasul ca să-l aduc la nivelul bunică-mii. Îi plăcea să vorbească în șoaptă, mai ales când se referea la Negruțiu. Nu voia să-și strice relațiile cu el, și era în stare ba să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
clătinau ușor. Ele urcă și coboară de la cer până la pământ aducând cu ele gândurile vântului ce adia ușor peste vârfurile copacilor îmbătrâniți. Aurul verde al planetei ajuta aerul să fie muzical și plin de magie. Solul ca o mare de verdeață împrospătează casele mici și cele mari. Steaua înflăcărată coboară încet, dar în mister, iar luna vine mlădioasă împreună cu steluțele argintii. Bufnița stă cu ochii în patru și apără pădurea, liliacul stă și ascultă glasul dulce al doam nelor parfumate, lupul
Magia clipelor de seară. In: ANTOLOGIE:poezie by Valentina-Daniela Mocanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_683]
-
îndrăgostit de Combe la prima vedere. Satul lui Jake era compus dintr-o biserică medievală, un bar cu acoperiș de stuf și niște căsuțe acoperite pe jumătate cu bârne de stejar - dintre care una îi aparținea lui - care răsăreau din verdeața peisajului. Era, într-adevăr, ceva mai departe de Bath decât își închipuise Alice. Așa cum ea nu anticipase nici faptul că, din cauza obiecțiilor principiale ale lui Jake cu privire la mașini, nu putea să ajungă în oraș decât cu autobuzul. Sau cu autobuzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
parcă era scris: ”moartea”. -... Dumnezeu s-o odihnească în pace, și să-i fie țărâna ușoară Amin!... Încheie slujba de "pomenire”, Părintele Boboc. Soarele lunii lui Cuptor, se suise pe cer în cumpăna amiezii și lumina dogoritor. Pe terasa de verdeață umbroasă de la Horpaz, adia o răcoare binefăcătoare. ... A doua zi de dimineață, prin grija lui Carmen și Avel, Emil a fost transportat la Aeroportul Otopeni... și, cu aeronava pe direcția Canada, a părăsit țara. - Du-te, băiete... du-te la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ceva cu el, cu sufletul lui, ceva ascuns și dureros... Își pierduse echilibrul sufletesc, apoi, însingurarea în care se întemnițase îi pusese stăpânire pe Aleea era largă și foarte lungă, plină de-o parte și de alta cu flori și verdeață. Fără voia lui, picioarele îl duse într-un suflet spre poartă. In acelaș timp, clopotele bătură de sfârșit de slujbă. In fața porții, Vasilica într-un veșmânt negru, din cap și până în tălpi, cu brațele încrucișate pe piept îl aștepta
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
De-a lungul acestei îndelungate nopti a sufletului, neluminată decât de tăișul unei necurmate interogări lăuntrice, simti cum alunecă într-un somn lung... lung, cu vise... Se făcea, că era într-un loc necunoscut, cu un peisaj abrupt cu multă verdeață... o apă mare, învolburată, cobora din munți vijelioasă printre stânci. Iorgu trebuia să treacă de partea cealaltă a apei, ca să ajungă sus pe munte la Schit, pentru rugăciune. Printr-un vad, mai puțin adânc, păsind cu băgare de seamă pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
blocul, de jos și până unde-i găsise, pe ei, momentul de fericire supremă. Observând ce se Întâmplă, Corina Coresi Întrebă: dar, ce faci, Îngeraș, zbori? Da. A zburat. Trupul său, În impactul cu solul betonat, țâșnind ca săgeata, din verdeața bogată, de lângă trotuar, sperie un stolișor de porumbei, de pe jos, care, zburătăcind În toate părțile, Îi păru un stolișor de stele strălucitoare, care urcă, și urcă, și tot urcă, În direcția soarelui și spre albăstrimea cerului, și, chiar, cu mult
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de muncă și la Întoarcerea către casă. Viața a făcut ca ei să se Întâlnească, Într-un punct, foarte aproape de portița Aurei. Portița - portiță. Ca toate celelalte; casa, Însă, durată temeinic, părea ceva de vis, plutind, peste un rai de verdeață, rai, În care, arbuști și pomi fructiferi, laolaltă cu numeroase specii de flori de grădină și de câmp, printre rondouri și alei străjuite de iarbă, de un verde crud, și de o prospețime ademenitoare - toate astea invitându-l, pe trecător
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
meditații, care, la un loc, devenise proprietate personală a aceleiași familii Bulai, ocupând, de mulțișori ani, Întregul parter al blocului Modern, din aleea cu Dor, nu departe de domiciliul celor doi, care se compunea dintr-o cochetă vilișoară, ascunsă În verdeața parcului din vecinătate, ca un cuib de pasăre rară, poposită, din Întâmplare, pe aceste locuri binecuvântate de natură, cu de toate: pământ bun și fertil, pădure viguroasă, verdeață din belșug, primăvara, vara și până pe după sfârșitul toamnei, după care, se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
domiciliul celor doi, care se compunea dintr-o cochetă vilișoară, ascunsă În verdeața parcului din vecinătate, ca un cuib de pasăre rară, poposită, din Întâmplare, pe aceste locuri binecuvântate de natură, cu de toate: pământ bun și fertil, pădure viguroasă, verdeață din belșug, primăvara, vara și până pe după sfârșitul toamnei, după care, se așterneau straturi groase de zăpadă - o adevărată sănătate, dată omului, pe gratis, de către cine știe cine o fi zămislit pământul și toate alea de pe el și de prin preajma sa. Dragostea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
acea Călăuza! - dar dacă ea se dovedeste doar o amăgire creată de Dușman? Fâșia de nisip lucește că o lamă de iatagan, mărginita de surful oceanului. Dacă ar fi zi, complexul s-ar vedea mai bine: clădiri albe, înconjurate de verdeață și de ziduri la fel de albe, care apără exclusivitatea turiștilor străini. Binefacerea și blestemul locuitorilor. O lume a posibilităților deschise - dar o proiecție a propriei lor nimicnicii. Nu e ușor să muncești pentru bogații aroganți ai lumii veniți în concediu... „Nici macar
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
așa încât se mișca relaxat, cu plăcere, putându-si permite să-și desfăteze privirile cu frumusețea peisajului acelor ținuturi. Urca fără grabă, privind mai mult cu admirație decât cu atenție în jos, de-a lungul versantului, până la poale. Dinspre stratul de verdeață, un glob strălucitor ce părea că se destramă și se transformă încet, încet, până devine siluetă de femeie, venea spre el, plutind. Lumina continua să fie vizibilă și răspândea raze multicolore ce izvorau chiar din părul acelei femei, fără să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]