7,044 matches
-
1 noiembrie - 5 decembrie 2013 Palatul Parlamentului - sala C. Brâncuși Galeria Vibrațiilor Tinere este o manifestare concepută pentru a promova artiștii contemporani români care demonstrează talent și pasiune în domeniul artelor vizuale, în special aplicate și decorative. Expoziția este un fel de bazar al tinerilor unde fiecare își aduce părticica de suflet
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93389_a_94681]
-
din praf de cretă și clei animal. Starea de calm a personajului călare poziționat în mijlocul acestui peisaj și liniștea aparentă din peisaj sunt dinamizate de pictor prin crearea efectului atmosferic sugerând mișcarea norilor reci ai anotimpului de toamnă târzie și vibrația aerului prin aplicarea foarte energică a culorii cu tușe dinamice și orientări diferite ale acestora folosind atât pensula, cât și cuțitul de paletă. Perspectiva nu este redată liniar, ci printr-o succesiune a planurilor delimitate pe orizontală prin contrast cromatic
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
cromatică, o face lucrarea „Trandafiri”, pastel/pânză fixată pe șasiu mobil cu pene, 45×55 cm. Lucrarea este semnată și datată în partea dreapta jos „S. Luchian 1907” cu pastel negru. Experimentând la această lucrare pastelul pe suport de pânză, vibrația pastelului prin tușe și hașuri foarte evidente o apropie ca manieră de picturile realizate în tehnica ulei putând spune că pictorul a găsit o modalitate de rezolvare plastică în tehnica pastelului care să-i păstreze prospețimea impresiei vizuale într-o
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
salutare; 4.Dorin N. Uritescu are inspirația divină a iconarilor adevărați, care știu că postirea, ascultarea și rugăciunea continuă se cuvine a fi conjugate permanent cu linia sigură a desenului, cu expresivitatea chipului și a privirii, cu armonia, echilibrul și vibrația cromatică sau cu transparența aureolei din foiță de aur de 24 de carate, cu lumina Mântuitorului Iisus, a Fecioarei Maria, a sfinților..., dar și cu tainicul zvâcnet viu al veșmintelor de purpură ori de un albastru cosmic - fără a uita
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
cu tainicul zvâcnet viu al veșmintelor de purpură ori de un albastru cosmic - fără a uita ansamblul, integrarea perfectă în Ansamblu, Armonia Întregului... Cele enumerate mai sus sunt doar câteva dintre virtuțile cărților lui Dorin Uritescu, în care întâlnim lumină, vibrație spirituală, dar și o undă anume de hieratism specific iconostasului (din lemn suav de tei sau de tisă, sculptat cu belșug de motive vegetale), sau frescelor magice, cu valențe de unicat, din monastirile Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu, din nordul Olteniei
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
2015. Un covor de frunze arămii foșnește sub pașii noștri întomnați. Ne bucură mereu toamna, ca un timp al unei delicate melancolii, dar și ca timp al rodului. Suntem în toamna anului 2014. Ultima piruetă, un roman de o delicată vibrație epico-lirică, purtând semnătura scriitoarei Vavila Popovici, a trezit în ființa mea dorința de a purta un dialog cu autoarea acestei cărții. Mai întâi a fost frumusețea acestui titlu, ludic și grav totodată. Lumea spectacolului și ideea lumii ca dans m-
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
mult Un covor de frunze arămii foșnește sub pașii noștri întomnați. Ne bucură mereu toamna, ca un timp al unei delicate melancolii, dar și ca timp al rodului. Suntem în toamna anului 2014. Ultima piruetă, un roman de o delicată vibrație epico-lirică, purtând semnătura scriitoarei Vavila Popovici, a trezit în ființa mea dorința de a purta un dialog cu autoarea acestei cărții. Mai întâi a fost frumusețea acestui titlu, ludic și grav totodată. Lumea spectacolului și ideea lumii ca dans m-
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
un moment critic. Deschide un manual de fizică: atunci când perioada este egală cu frecvența, poate să se producă un dezastru. De aceea soldații nu trec în pas de marș peste un pod. Cristalul, și mai sensibil, nu suportă o anumită vibrație; Universul tot din pricina asta o să piară. Ceea ce s-a născut printr-un Cuvânt nu va sfârși decât prin altul. Într-o stare de grație absolută, te poți volatiliza. Mulți spun că Stațiunea este un loc binecuvântat, alții că este unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Femeie solară, ființă pe care, după ce și-a imaginat-o, chiar i s-a arătat! Sub forma Balerinei! Balerina solară! Aeriană! Pentru că era o altă aiurită. Se fâțâia de colo-colo, tremurându-și brațele și fundul. Dând impresia de mișcare. „De vibrație odată cu Universul”, zicea. Se credea o lebădă și adormea pe lac într-o postură deprinsă, desigur, sub tortură: șpagatul! C-un picior la răsărit și altul la apus, vroia - și ea - să schimbe fața lumii. Dansatoarele de la Cazinou îmi dovedesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nopțile cu lună printre dunele deșertului. Antilia Îl acoperise pe Veniero cu mantia și Încerca să Îl readucă la viață printr-o cantilenă rostită În șoaptă, alcătuită din sunete și din cuvinte de neînțeles. Se lipea de el cu o vibrație stranie, ca și când ar fi voit să Îi transmită o parte din propria ei căldură vitală. Apoi se Întoarse din nou spre poet, În timp ce venețianul Începea să Își revină, tușind. — Fie-ți milă de noi, zise ea. Tonul glasului Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întrebări. - Și dacă totuși se pun? - Nu se dau răspunsuri la astfel de Întrebări. - Dar ce? Un glonț În ceafă? - Oh, nu. Un glonț În frunte - cavalerismul n-a dispărut cu totul din lume. Am Înghețat. Cuvintele pirpiriului, tonul și vibrația glasului său mi s-au Înfipt violent În creieri și aveau să mă urmărească foarte multă vreme ulterior. Individul era nebun. Și criminal. Unul surâzător, dar, În chip indubitabil, nebun și criminal. Întinsesem prea mult coarda, instinctul de conservare mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ale spiritului nesecatele noastre rezervoare de bucurie și greață. Lumina candelabrelor de cristal din holul hotelului Athénée Palace inundă oglinzile Încastrate În tapetul opalin; spațiul se dilată prin repetare, devine un fel de cascadă, percepția vizuală se Încarcă de o vibrație aproape sonoră. Pe canapelele și fotoliile cu spătare aurite, Îmbrăcate În mătase vernil, așezate din loc În loc de-a lungul pereților, respectînd parcă distanța artistocratică, cîteva femei singure, Îmbrăcate În rochii din țesături ieftine, colorate strident, stau și fumează În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îmi amintește — Nu mă interesează ce-ți amintește ție. Orice chip Îi sugerează fiecăruia altceva. Asta e un fel naiv de a privi arta. Încearcă să te detașezi, caută emoția pur estetică, uite nudul ăla multiplicat prin repetarea negativului. Simți vibrația? Nu-ți sugerează nimic? — Nu-mi dau seama. Privește cu atenție, totul se petrece Într-un bec, o spirală ruptă, un filament ars — A, da, ai dreptate, acum văd, senzațional. Totuși e ceva, nu știu poate spun prostii, se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nemișcare, uitat acolo ca un burlan care nu reține nimic, un burlan prin care se scurge planeta. O mulțime gălăgioasă, pestriță, chipuri neasemănătoare ce se reînnoiesc fără Încetare corpuri palide, corpuri cu pigmenți, galbene, negre, alungite, rotunde, Într-o continuă vibrație, agitate, lente, obosite. Identice. Molecule ale unui organism reglat perfect la semnalul unui robot poliglot. „Călătorii pentru avionul În direcția Berlin sînt rugați să se prezinte la vamă... Les passagers pour Berlin sorit invités de se presenter aux...“ La auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fac un lucru interzis, dar muncitorii nici nu mă văd. SÎnt Învățați cu oamenii care intră acolo fără nici o treabă, ca și cum ar căuta ziua de ieri. Privesc țevile acelea Înguste prin care se scurge cimentul spre gura betonierei. Simt În vibrația lor imperceptibilă rumoarea acelor particule Împinse În jos, zbaterea lor, o rezistență slabă, nesigură, Înăbușită. Acolo sus, Într-o cabină Închisă, se află un ins care dirijează totul după rețete precise - el stabilește dozajul agregatelor În funcție de calitatea betoanelor. Nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Mâna dreaptă povestește despre tot ce se întâmplă omului exterior: despre război, recoltă, pomi și fructe, despre binecuvântare și creștere, dar și despre mlaștini, spini, ciulini și urzici, despre o altă grădină plină de blesteme și distrugere. Mâna dreaptă trimite vibrații, valuri de energii, ea e gentilă, spune: bună ziua!, hei și la revedere! Mâna dreaptă e plină de simpatie, acceptând viața, dând ajutor și consolând pe cei suferind mai ales din iubire. Mâna stângă nu spune niciodată „bună ziua“, ea semănând mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sunete de neasociat cu nimic din ceea ce era cunoscut de oameni. În fine, John Gaudeamus, regele swing-ului, scoase mai dihai decât toți instrumentul la care cânta, un conglomerat haotic de tuburi, țevi, recipiente și fante ce intrau necontenit în vibrație unele cu altele, transmițând energia rezultată spre o pânză de corabie înfiptă în mijlocul mașinăriei, care, de bucurie, începea să cânte cu voce joasă. - Aha. Bă, incredibil. Absolut incredibil. Aici prietenul meu Vasile, cel în cinstea căruia scrisesem această povestire, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ar fi trebuit să-i provoace dorința de a-l lovi, chiar dacă aceste sunete l-ar fi deranjat. Suntem nevoiți, așadar, să ne întoarcem la ipoteza anterioară. Suntem nevoiți să recunoaștem umili că numai o tulburare sufletească extremă, că doar vibrația celor mai umane și mai dezinteresate sentimente au putut provoca în sufletul lui Ivanov izbucnirea acestei stări de ură și de animalitate. Desigur, cazul cu teatrul prezentat aici nu poate pretinde deloc că ar convinge pe cineva, nici măcar pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu ucidem oameni în numele dreptății doar pentru că suntem ticăloși, vicioși, lacomi și, în general, răi. Dar, dacă, în viață, ca și la teatru, ne-am aprinde în suflete cele mai umane trăiri, dacă am deveni mai buni, atunci, prinși de vibrația sentimentelor de dreptate și de iubire pentru cei slabi și obidiți, am săvârși sau am simți nevoia să săvârșim (e același lucru, dat fiind că vorbim despre mișcări ale sufletului) atâtea fărădelegi, atâtea crime, atâtea torturi și răzbunări sângeroase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cercetându-l atent. Simți și tu? întrebă el văzându-l că tresare surprins. Cristi dădu din cap afirmativ. Nu se așteptase la așa ceva, inițial crezuse că este vorba de un mic seism pentru că tremurul încetase și acum nu mai simțea vibrația aceea. E bestia, spuse bătrânul, ne-a simțit. Se răsuci apoi pe călcâie și porni mai departe. Un zâmbet i se așternuse pe față, în timp ce mormăia în barbă numai pentru dânsul, astfel încât să nu-l audă inspectorul: Văd că domnița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se oprea acolo, barba și mustățile stufoase îl deosebeau de original, iar țigara din care trăgea cu sete nu se potrivea de loc cu obiceiurile celor din vechime. Prin tălpile pantofilor de sport cu care era încălțat, Cristian simți iarăși vibrația slabă a solului. Pământul fremăta ușor, ca și cum ceva se mișca pe dedesubt. Tresări și îl privi întrebător pe Calistrat. Începe să se trezească, spuse calm acesta, acuși va ieși afară. Să știi că numai păzitorii pot percepe tremurul acesta. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
până atunci, un sentiment de ușurare îl cuprinse dintr-o dată. Lângă trupul bătrânului, lipit de peretele de lemn, văzu obiectul pe care îl căuta. Toiagul era acolo. Îl ridică cu grijă și îl strânse cu putere în mână. Îi simți vibrația și se liniști pe loc. Acesta era toiagul adevărat. Pentru câteva clipe, se temuse ca nu cumva în sicriu să fi fost așezat alt baston. Se simțea mult mai puternic de acum. Confruntarea cu bestia începea să fie ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să trăiască într-un oraș mare, să se distreze. Cât timp se ascunsese în Istanbul, fusese victima acelorași frustrări, dar atunci era altceva. Nu se putea afișa în societate însă, trăia într-o metro polă, înconjurat de tumultul orașului, de vibrația continuă a furnicarului de oameni care trăiau și munceau acolo. Și mai era un dezavantaj, un lucru pe care Mihailovici îl știa foarte bine. Cu toată tihna din acea comunitate mică, nu se putea bucura de nici un pic de intimitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încordat ca un arc. Ajuns la intrare, se lipi de perete, ascultând atent orice sunet ar fi putut veni din interior. Nimic, totul era neclintit. Se aplecă și atinse cu palma una dintre șinele de metal. Spera să perceapă o vibrație, ceva, nici el nu știa ce. Constatând că totul rămâne nemișcat, porni mai departe. Se deplasa încet, cu mișcări line, atent pe unde calcă, ca să nu facă zgomot. Vuietul râului subteran rămăsese în urmă, acum liniștea era deplină. Pereții înguști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Greierii cântau ascunși în iarbă. Oricât se strădui, de data aceasta nu mai reuși să se apropie de nici unul dintre ei. Auzea vântul foșnind printre crengi și încercă să vadă frunzele tremurând. Zadarnic, nu mai era în stare să simtă vibrația naturii. Un regret imens îi sfâșia inima. Concertul se întrerupse brusc, cineva se apropia de locul unde se afla. Pași grăbiți veneau spre el. Comisarul era deja lângă remorca în care se afla containerul metalic. Umbla la zăvoarele oblonului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]