2,248 matches
-
E ușor de ținut minte de I. Jipa, Cuptorul nr. 3 de Ieronim Șerbu, Tăria firului de Maria Rovan etc. Totuși de la Început trebuie spus că asemenea cărți sunt Încă puține, neîndestulătoare (Ă). În Editura Tineretului a apărut nuvela Armă vicleană de Mircea Slavu. Tema este luată din viața studenților. Este vorba de lupta câtorva tineri pentru descoperirea dușmanului de clasă care sabotează activitatea de studiu din facultate. Tema este deosebit de interesantă și problemele puse În discuție stârnesc un viu interes
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Într-adevăr un tânăr, și Încă un tânăr de astăzi din țara noastră, Însușirile specifice tineretului: elanul, Îndrăzneala, năzuința spre fapte mari, spre poezie, spre dragoste, lipsesc În paginile nuvelei. Poate fi oare un asemenea erou ca Andrei din Armă vicleană un model de comportare pentru tânărul muncitor din țara noastră? (Ă). În lucrări cum sunt de pildă Cântecul uzinei de Cella Serghi sau O sută de kilometri de Petru Dumitriu e Înfățișată dragostea Între tineri, bazată pe o morală nouă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care l-ar fi ales ei înșiși. Din această perspectivă, seducție înseamnă atracție, fascinație. Totul se petrece ca și cum în fața puterii de seducție a anumitor persoane muritorii de rând ar rămâne pasivi, ca și cum ar fi dezarmați, neputincioși, chiar „vrăjiți”. Seducătorul e viclean: ne mână încotro vrea el, fără să ne spună unde ne duce... Și totuși, chiar dacă seducția nu acționează deschis, ea nu este o tehnică de manipulare, pentru că persoana care o folosește nu este conștientă de puterea pe care o deține
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
nivelul lecturii: naratorul caută să-și seducă cititorul, să-l domine, zeflemisindu-l, agresându-l, păcălindu-l. Unul dintre principalii factori ai impactului romanelor asupra publicului rezidă în contrazicerea necomplezentă a orizontului de așteptare anterior constituit. Operație săvârșită nu fără „viclenii”, motivate prin intenționalitate artistică: iluzia realistă e instituită pe ample porțiuni ale textului, pentru a fi apoi abandonată, contrazisă, relativizată, deconspirată, distrusă. Nu e însă la mijloc o deconstrucție autotelică, subordonată unor explorări pur „tehnice”: B. e, în primul rând
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
cât mai aproape de vârfurile eșafodajului social și decizional. Reperul central în dezlănțuirea unor porniri psihice distructive este Olga, fire romantică, naivă, dar și posesivă. Prim-planul acțiunii este ocupat de inginerul Ion Dragomir, proaspăt îmbogățit, de soția lui, Lili, ființă vicleană și egoistă, și de Cora, doctorița căsătorită cu un personaj cameleonic, Mihai Drăgescu. În volumul al doilea, distribuția se îmbogățește prin câteva personaje ce rezistă vitregiilor din acest microunivers dominat de ban. Între ele se remarcă profesorul savant Dinu Haralamb
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
kilometri de capitală, de cealaltă parte a liniei nesigure a frontului, ne-am îndepărtat de drumul răscolit de explozii. Trupurile sfârtecate, grămezile colorate de pături, de haine, scheletele cărucioarelor împresurau locul minat. Localnicul ce ne însoțea a vorbit despre minele „viclene“, ele alegeau pe cine să omoare. „Patru femei au călcat pe ele și n-au pățit nimic. Și apoi a trecut o femeie cu un copil, iar minele s-au trezit...“, zicea el, arătând cu degetul către locul măcelului. Știam
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
minute, se vedeau soldați sovietici care mâncau, se plimbau de colo-colo, râdeau, stăteau așezați fumând, dansau în sunetele unei armonici, se bălăceau într-un râu, scuturându-se de apă. Apărea apoi Stalin, trăgând din pipă, cu un aer zâmbitor și viclean totodată, iar vocea din off anunța, pe tonul unui verdict, că omul acela era vinovat de... (aici vocea făcea o pauză)... încetineală. Înaintarea armatelor sale era cu mult mai puțin rapidă decât ar fi putut fi și decât ar fi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Filip, de care mai uzase în „Opinia” din Iași, în anii interbelici, ia parte la dezbateri ce vizează cultivarea limbii, inițiate de revista „Cum vorbim”. Hrănit de energii primordiale, peisajul agrest trimite încă, la B., discrete semnale, până la margini obscure, „viclene” de târg, la pragul căruia se poticnesc „ulița”, drumul („figură” ce revine în poeme obsesiv), de unde și exasperarea reprimată, senzația de claustrare, în piatră sau în „dugheni îngenuncheate”, așteptând umil, ca dinspre un alt orizont, transcendent, „darul pâinii”. Poetul pare
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
librete de operă (Norma, Attila). Prelucrările sale din Aug. von Kotzebue corespund gustului epocii pentru dramele larmoaiante, pentru comediile și vodevilurile acestuia, jucate, în 1837, la Conservatorul ieșean: Lapeirus (melodramă, în decor exotic, despre căpitanul La Péyrouse), Fiul pierdut, Văduva vicleană sau Temperamentele, Contrabantul sau întunecimea de lună și Sărăcie și fudulie. Originalitatea, ce se observă în unele elemente de localizare a subiectelor, se afirmă, apoi, în prefețe, prologuri, „cântecele” (pe muzica unor arii celebre) și în comentarii publicistice despre rolul
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
cristalizase, deja, propria-i voce. Ca pentru a-și ilustra disponibilitatea, scrie, fără a publica, versuri în limbile franceză și germană. Totodată, concepe proze poetice pline de sensibilitate și lirism. Singura scriere în proză apărută în timpul vieții este romanul Nevinovățiile viclene, tipărit în revista „Viața românească” (1920). Compusă în colaborare cu Ioan D. Gherea, cartea, în care este greu de identificat participarea fiecăruia dintre cei doi coautori, încearcă o incursiune în universul fragil, sentimental al adolescenților, anunțând tipul de idilă din
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
romanele lui Ionel Teodoreanu. Ca traducător, C. a dat versiuni românești (unele rămase în pagini de revistă) ale unor scrieri precum Balada de François Villon, Corbul și Viermele cuceritor de Edgar Allan Poe, romanul Pan de Knut Hamsun. SCRIERI: Nevinovățiile viclene (în colaborare cu Ioan D. Gherea), București, 1968; Jocul oglinzilor, pref. Barbu Cioculescu, București, 1972. Traduceri: Knut Hamsun, Pan, București, 1920. Repere bibliografice: Lovinescu, Scrieri, I, 238, II, 393; Al. Andriescu, Un scriitor uitat: Luca Ion Caragiale, CRC, 1967, 51
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
toamnă, bunica a spus să port cravată. Paul: - Serios ? ( se uită prin cărțile Alinei, citește titlurile : ,,Capra cu trei iezi’’, ,,Amintiri din copilărie’’, ,,Scufița roșie’’, ,, Alba ca zăpada’’, ,,Harap Alb’’. O întâlnire și o luptă cu ursul, cu spânul cel viclean...Mai miroase a ceva aventură !... Alina ( arată o carte) : - ,,Secretele castelului părăsit’’. Paul: - Un castel părăsit !... Pe cine mai interesează secretele unor ruine ?! Gigel: - Poate pentru că-i părăsit este un mister... Paul: - Tipul a uitat de calculator și l-au
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
de urechi și tu de coadă. Venim altă dată la mormântul lui Grivei. Hai Miki, acasă. Fetele au luat Vulpea și, cântând, se întorc acasă. Apare Lupul în urma lor, pe cărare. Lupul: Coană Vulpe ești mare artistă! Sau mai mult vicleană? Nu mai contează cum este pentru o găină! Planul meu a fost de aur! Fetele ajung acasă și trântesc Vulpea într-un colț al gardului. Raluca: S-o lăsăm aici până vine bunicul s-o jupoaie. Miki: Dacă era aici
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Roșcata. Miki: Stați! (miroase aerul cu botul ridicat) Ne apropiem de vizuina Roșcatei. (pornesc la drum) Stați! Raluca: Ce se întâmplă Miki? Miki: Aud plânsetul puișorilor. Ana: Deci sunt încă vii?! Să ne grăbim. Miki: Stați! Am ajuns. Roșcata-i vicleană, are două ieșiri din vizuină. Raluca: Atunci, Ana stă la o ieșire, iar eu atac cu arma intrarea principală. Miki: Acolo este intrarea, iar acolo ieșirea în caz de pericol. Eu merg cu Ana, tu, Raluca, ai pușca. (se aud
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
violet și la tâmple cu bariz roș. Se împinse într- o babă supărată și, oprindu-se la castraveți, întrebă de preț, apoi începu iar să strige zâmbăreață : - Chepteni, hai la... - Săru’ dreapta, Sfinția ta. - Buna, buna, domnu’ Lazăr. Cu ochi vicleni, zbârciți în coada pleoapelor, un om zâmbea încercând să pară prietenos și să-și ascundă răutatea din ochii suri ; își căscase într-un zâmbet larg gura cu doi colți galbeni, parcă rupți, cu mustața lăsată pe oală, rară și cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mari. Desculțe, de sub fustă ieșeau picioarele cu călcâiele crăpate. Frământând cu o față îngândurată buza de jos între dinți, fata asculta pe ghebos. Cu buze vinete și întunecat la chip, acestuia îi sclipeau în arcade ochi inteligenți, cu o ușor vicleană blândețe. Mustața afumată i se împrăștia pe buzele umede care tresăreau ori de câte ori omul începea să vorbească. Era un lican din Lingurari cu flaneluța sură, ruptă în coate și destrămată la poale. Ședea lângă fată pe vine, încovoind o codiriște de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Înconjurat de bucle. Dar, cum mă apropiam de treisprezece ani, un element dionisiac se furișa peste trăsăturile mele. Nasul meu, la Început delicat, apoi nu chiar delicat, Începu să se arcuiască. Sprâncenele, din ce În ce mai dese, se arcuiră și ele. Ceva sinistru, viclean, „satiric“ la propriu, Îmi pătrunse În expresie. Prin urmare, ultimul lucru pe care mingea de hochei (acum apropiindu-se, sătulă să mai Îndure expunerea), ultimul lucru pe care mingea de hochei Îl simboliza era Timpul Însuși, imposibilitatea de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încă eram Îmbrăcată cu uniforma. ― Bucură-te că e numai fața, spuse una dintre fetele care se epilau inghinal. ― Peste câțiva ani o s-o iei spre sud, spuse cealaltă. Râsete. Clipiri din ochi. Ba chiar, spre mirarea mea, un zâmbet viclean răspândindu-se pe chipul mamei mele. De parcă dincolo de draperia albastră Tessie era altă persoană. De parcă acum, că ne epilam Împreună, putea să mă trateze ca pe un om mare. ― Sophie, poate o convingi pe Callie să se tundă, spuse Tessie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pleca chiar astăzi la Polițiile Judiciare locale. — Nu știi de ce-a vrut Lecoeur să-mi spui toate astea? — Nu mi-a spus nimic. Probabil are impresia că aveți o idee. Și eu cred asta... Ceilalți Îl credeau Întotdeauna mai viclean decît era; și ,dacă protesta, oamenii Își Închipuiau că e un șiretlic. — Vine lume? — După cum mi-a spus Dicelle, a Început să vină pe la zece. O femeie În șorț a deschis ușa și a băgat capul Înăuntru, apoi a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Aelius Gallus, al doilea prefect al Egiptului. Îl caută din priviri și pe Aelius Seianus, cel ce a fost de curând adoptat de Propertius. Răsuflă ușurată că nu-l vede. Niciodată nu a avut încredere în acest prieten cu inima vicleană al lui Tiberius. Dar tatăl lui, Seius Strabo, este prezent, împre ună cu frații, verii și unchii săi. Toți de rang consular. Prefectul gărzii exercită un patronaj formidabil. Nu degeaba e fiul unei Terentia și căsătorit cu o nobilă patriciană
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de pe cronice bătrâne, Căci pe mucedele pagini stau domniile române, Scrise de mâna cea veche a-nvățaților mireni; Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute, Zugrăvește din nou iarăși pânzele posomorâte, Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice, Ce din frunze îți doinește, ce cu fluerul îți zice, Ce cu basmul povestește - veselul Alecsandri, Ce-nșirînd mărgăritare pe a stelei blondă rază, Acum secolii străbate, o minune luminoasă, Acum râde
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
făr-de patimi trece în timpul nesfârșit. Zidiți din dărmăture gigantici piramide Ca un memento mori pe al istoriei plan; Aceasta este arta ce sufletu-ți deschide Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde Cu mutra de vândută, cu ochiu vil și viclean. {EminescuOpI 61} O! aduceți potopul, destul voi așteptarăți Ca să vedeți ce bine prin bine o să ias-; Nimic.... Locul hienei îl luă cel vorbăreț, Locul cruzimii vechie, cel lin și pismătareț, Formele se schimbară, dar răul a rămas. Atunci vă veți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
acestea fericit pe el îl fac. Și mi-s dragă mie însămi, pentru că-i sunt dragă lui - Gură tu! învață minte, nu mă spune nimănui, Nici chiar lui, când vine noaptea lângă patul meu tiptil, Doritor ca o femeie și viclean ca un copil! " IV Astfel vine-n toată noaptea sburător la al ei pat. Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat; Și atuncea când spre ușă el se-ntoarce ca să fugă, Ea-l oprește-n loc cu ochii și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mut, Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut, Să, uit, cum dup-o clipă din brațele-mi te-ai smult... Voiu fi bătrân și singur, vei fi murit de mult! {EminescuOpI 108} PAJUL CUPIDON... Pajul Cupidon, vicleanul, Mult e rău și alintat, Cu copii se hârjonește, Iar la dame doarme-n pat. De lumină ca tâlharii Se ferește binișor, Pe ferești se suie noaptea Dibuind încetișor; Cordeluțe și nimicuri Iată toate-a lui averi... Darnic când nu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-nțelese Vârstei crude și necoapte, Cu icoane luminoase O îngînă-ntreaga noapte. Când de-o sete sufletească E cuprinsă fata mică - A dormit cu ea alături Ca doi pui de turturică. {EminescuOpI 109} E sfios ca și copiii, Dar zîmbirea-i e vicleană; Dară galeși îi sunt ochii Ca și ochii de vădană. Gât și umere frumoase, Sânuri albe și rotunde, El le ține-mbrățișate Și cu mînile le-ascunde. De te rogi frumos de dânsul, Îndestul e de hain Vălul alb de peste toate
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]