KorAP: Find »[drukola/base=videogramă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...57 >

1,425 matches

Corola-website/Law/248096_a_249425

în situația de a edita un nou catalog de fiecare dată când se modifică prețurile produselor. Or, această situație ar presupune costuri suplimentare și nejustificate în sarcina producătorilor. De asemenea, publicarea listei de prețuri, respectiv indicarea PPD-ului pe fiecare videogramă muzicală și tip de suport, în catalogul de produse al producătorului este nejustificată atât timp cât prin dispozițiile art. 14 din metodologie se prevede obligația de raportare trimestrială a listei de prețuri (a PPD-ului). În această situație, producătorul este ținut a

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
promovat. Consideră intimata ca este nelegală și netemeinică susținerea apelantei în sensul că nu ar putea impune distribuitorilor săi ca distribuirea produselor premium să nu conducă în realitate la vânzarea acestora prin creșterea prețului ziarelor/revistelor, în realitate producătorii de videograme având capacitatea ca prin contractele încheiate cu ziare/reviste să includă o clauză contractuală referitoare la modalitatea de distribuire a acestora. Neîntemeiată este - în opinia intimatei - și critica formulată de apelantă în ce privește definirea dată prin metodologie bazei de calcul al

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
revine autorului privind reproducerea operelor muzicale, inclusiv prin stabilirea unor remunerații contrare voinței autorului, contravenind astfel prevederilor Convenției de la Berna. Contrar celor susținute de apelantă, art. 7 din metodologie are în vedere situația în care producătorul nu își comercializează singur videograma către vânzătorii cu amănuntul, ci apelează la un intermediar (distribuitor). Prin urmare, toate criticile formulate de apelantă referitoare la baza de calcul sunt - în opinia intimatei - străine de prevederile metodologiei. Reglementarea cuprinsă în menționatul art. 7 reprezintă modalitatea de determinare

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
baza de calcul sunt - în opinia intimatei - străine de prevederile metodologiei. Reglementarea cuprinsă în menționatul art. 7 reprezintă modalitatea de determinare a bazei de calcul pentru situația în care orice vânzător cu amănuntul poate achiziționa o cantitate minimă din acea videogramă de la un distribuitor (angrosist) al producătorului. Consideră intimata că această reglementare nu obligă UPFR pentru prestația altei persoane, ci reglementează modalitatea de determinare a remunerațiilor în mod just și echitabil pentru drepturile corespunzătoare de reproducere și distribuire. Precizează intimata ca

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
pentru autori. Precizează intimata că toate remunerațiile minime stabilite prin metodologie se situează sub nivelul celor corespunzătoare practicii europene. În ce privește motivul de apel referitor la stabilirea unor modalități de determinare a remunerațiilor în cazurile în care sunt distribuite mai multe videograme sau videograme împreună cu fonograme, susține intimata că sunt neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de apelantă, în mod corect completul de arbitraj reținând că trebuie să existe o reglementare și pentru aceste situații. Nu au fost stabilite de către arbitri, în

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
Precizează intimata că toate remunerațiile minime stabilite prin metodologie se situează sub nivelul celor corespunzătoare practicii europene. În ce privește motivul de apel referitor la stabilirea unor modalități de determinare a remunerațiilor în cazurile în care sunt distribuite mai multe videograme sau videograme împreună cu fonograme, susține intimata că sunt neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de apelantă, în mod corect completul de arbitraj reținând că trebuie să existe o reglementare și pentru aceste situații. Nu au fost stabilite de către arbitri, în acest caz

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
pretinde apelanta că PPD-ul nu trebuie să fie inclus în catalog, această critică fiind contrară practicii europene în domeniu. PPD-ul este parte integrantă a catalogului. De altfel, vânzătorilor cu amănuntul le este pus la dispoziție tocmai catalogul de videograme, astfel că este firesc ca acesta să conțină informații privitoare la prețul la care oricare dintre aceștia pot achiziționa orice cantitate din videograma aleasă. În raport cu motivele expuse, solicită intimata respingerea apelului formulat de UPFR, ca neîntemeiat. În procedura soluționării apelului

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
parte integrantă a catalogului. De altfel, vânzătorilor cu amănuntul le este pus la dispoziție tocmai catalogul de videograme, astfel că este firesc ca acesta să conțină informații privitoare la prețul la care oricare dintre aceștia pot achiziționa orice cantitate din videograma aleasă. În raport cu motivele expuse, solicită intimata respingerea apelului formulat de UPFR, ca neîntemeiat. În procedura soluționării apelului, părțile au administrat probe cu înscrisuri. Analizând apelul în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate și cu limitele stabilite prin art. 295

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
de autor asupra operelor muzicale și, de cealaltă parte, apelanta UPFR în calitate de reprezentant al producătorilor de înregistrări audiovizuale (utilizatori ai operelor muzicale gestionate de intimată). Potrivit art. 106^1 din Legea nr. 8/1996 : "(1) Se consideră înregistrare audiovizuală sau videogramă, în sensul prezentei legi, orice fixare a unei opere audiovizuale sau a unor secvențe de imagini în mișcare, însoțite sau nu de sunet, oricare ar fi metoda și suportul utilizate pentru această fixare. (2) Producătorul unei înregistrări audiovizuale este persoana

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
Înlăturarea acestei condiții privind gratuitatea produce consecința ineficacității și a celorlalte reglementări din cuprinsul metodologiei care au legătură cu aceasta, astfel că urmează a fi înlăturată măsura care a fost stabilită prin art. 9 de a se inscripționa pe coperta videogramei o mențiune privind caracterul gratuit al suportului respectiv. Și în privința modalității în care au fost definite, prin hotărârea arbitrală apelată, produsele din categoriile "budget" și "solduri" sunt apreciate ca fiind întemeiate criticile formulate de apelantă, pentru considerentele care succed: Completul

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
pe suporturi audio nu este stabilită o astfel de categorie de produse. IV. Apelanta critică modalitatea în care completul de arbitraj a stabilit remunerațiile minime, prin prisma faptului că nu s-a ținut seama de: evoluția actuală a vânzărilor de videograme; de prețul practicat de producătorii de videograme; de împrejurarea că, la nivel european, remunerațiile minime pentru videograme sunt aceleași ca și pentru fonograme; de oferta UCMR-ADA nr. 1.118/09.03.2011 în special în ce privește produsele premium. Critica astfel formulată

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
astfel de categorie de produse. IV. Apelanta critică modalitatea în care completul de arbitraj a stabilit remunerațiile minime, prin prisma faptului că nu s-a ținut seama de: evoluția actuală a vânzărilor de videograme; de prețul practicat de producătorii de videograme; de împrejurarea că, la nivel european, remunerațiile minime pentru videograme sunt aceleași ca și pentru fonograme; de oferta UCMR-ADA nr. 1.118/09.03.2011 în special în ce privește produsele premium. Critica astfel formulată de apelantă apare ca fiind pertinent în

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
care completul de arbitraj a stabilit remunerațiile minime, prin prisma faptului că nu s-a ținut seama de: evoluția actuală a vânzărilor de videograme; de prețul practicat de producătorii de videograme; de împrejurarea că, la nivel european, remunerațiile minime pentru videograme sunt aceleași ca și pentru fonograme; de oferta UCMR-ADA nr. 1.118/09.03.2011 în special în ce privește produsele premium. Critica astfel formulată de apelantă apare ca fiind pertinent în condițiile în care valorile remunerațiilor minime evidențiate în art. 6

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
de natură a justifica o concluzie în sensul caracterului echitabil al remunerațiilor minime astfel stabilite. În plus, completul arbitral a reținut că veniturile obținute de utilizatori sunt în scădere și nu se poate face o previziune clară cu privire la vânzările de videograme muzicale. În raport cu constatarea astfel făcută, stabilirea unei remunerații minime procentuale trebuia să se situeze cel mult la nivelul celei propuse pentru anul în curs, spre a nu exista contrarietate între soluția adoptată și motivul ce a condus la aceasta. Pe

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
dar pornește de la o prezumție de rea-credință a utilizatorului ce este contrară prevederilor art. 1899 alin. 2 din Codul civil conform căruia: "Buna credință se presupune totdeauna (...)." V. Stabilirea, prin metodologie, a modalității de determinare a remunerațiilor corespunzătoare pachetelor fonogramă + videogramă premium, videogramă + videogramă premium, fonogramă + videogramă sau multiplu, videogramă + videogramă sau multiplu nu poate fi apreciată ca neîntemeiată sau neoportună - astfel cum susține apelanta - în condițiile în care nu există vreo limitare legală sub aspectul lămuririi unor astfel de aspecte

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
de la o prezumție de rea-credință a utilizatorului ce este contrară prevederilor art. 1899 alin. 2 din Codul civil conform căruia: "Buna credință se presupune totdeauna (...)." V. Stabilirea, prin metodologie, a modalității de determinare a remunerațiilor corespunzătoare pachetelor fonogramă + videogramă premium, videogramă + videogramă premium, fonogramă + videogramă sau multiplu, videogramă + videogramă sau multiplu nu poate fi apreciată ca neîntemeiată sau neoportună - astfel cum susține apelanta - în condițiile în care nu există vreo limitare legală sub aspectul lămuririi unor astfel de aspecte. Menționată reglementare

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
o prezumție de rea-credință a utilizatorului ce este contrară prevederilor art. 1899 alin. 2 din Codul civil conform căruia: "Buna credință se presupune totdeauna (...)." V. Stabilirea, prin metodologie, a modalității de determinare a remunerațiilor corespunzătoare pachetelor fonogramă + videogramă premium, videogramă + videogramă premium, fonogramă + videogramă sau multiplu, videogramă + videogramă sau multiplu nu poate fi apreciată ca neîntemeiată sau neoportună - astfel cum susține apelanta - în condițiile în care nu există vreo limitare legală sub aspectul lămuririi unor astfel de aspecte. Menționată reglementare nu

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
rea-credință a utilizatorului ce este contrară prevederilor art. 1899 alin. 2 din Codul civil conform căruia: "Buna credință se presupune totdeauna (...)." V. Stabilirea, prin metodologie, a modalității de determinare a remunerațiilor corespunzătoare pachetelor fonogramă + videogramă premium, videogramă + videogramă premium, fonogramă + videogramă sau multiplu, videogramă + videogramă sau multiplu nu poate fi apreciată ca neîntemeiată sau neoportună - astfel cum susține apelanta - în condițiile în care nu există vreo limitare legală sub aspectul lămuririi unor astfel de aspecte. Menționată reglementare nu face altceva decât

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
ce este contrară prevederilor art. 1899 alin. 2 din Codul civil conform căruia: "Buna credință se presupune totdeauna (...)." V. Stabilirea, prin metodologie, a modalității de determinare a remunerațiilor corespunzătoare pachetelor fonogramă + videogramă premium, videogramă + videogramă premium, fonogramă + videogramă sau multiplu, videogramă + videogramă sau multiplu nu poate fi apreciată ca neîntemeiată sau neoportună - astfel cum susține apelanta - în condițiile în care nu există vreo limitare legală sub aspectul lămuririi unor astfel de aspecte. Menționată reglementare nu face altceva decât să lămurească situații

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
este contrară prevederilor art. 1899 alin. 2 din Codul civil conform căruia: "Buna credință se presupune totdeauna (...)." V. Stabilirea, prin metodologie, a modalității de determinare a remunerațiilor corespunzătoare pachetelor fonogramă + videogramă premium, videogramă + videogramă premium, fonogramă + videogramă sau multiplu, videogramă + videogramă sau multiplu nu poate fi apreciată ca neîntemeiată sau neoportună - astfel cum susține apelanta - în condițiile în care nu există vreo limitare legală sub aspectul lămuririi unor astfel de aspecte. Menționată reglementare nu face altceva decât să lămurească situații echivoce

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
afirmația apelantei potrivit căreia situațiile reglementate la lit. b și d ale art. 6 alin. 3 din metodologie ar avea același obiect, această susținere fiind făcută cu neobservarea faptului că prima reglementare se referă la ipoteza în care una dintre videograme este oferită de vânzătorul cu amănuntul cu titlu de bonificație ("bonus"), în timp ce cea dea doua nu face referire la o asemenea particularitate a vreuneia dintre videogramele aflate în pachetul astfel pus în vânzare. VI. Cu privire la neincluderea în metodologie a categoriei

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
cu neobservarea faptului că prima reglementare se referă la ipoteza în care una dintre videograme este oferită de vânzătorul cu amănuntul cu titlu de bonificație ("bonus"), în timp ce cea dea doua nu face referire la o asemenea particularitate a vreuneia dintre videogramele aflate în pachetul astfel pus în vânzare. VI. Cu privire la neincluderea în metodologie a categoriei de produse "mid", urmează a se constată că această chestiune a fost analizată în cadrul celui de-al treilea motiv de apel, reținându-se justețea soluției astfel adoptate

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
apreciază că nu poate fi reținută susținerea apelantei în sensul că ar fi injustă măsura stabilită de completul de arbitri de a se include în cataloagele pe care le elaborează utilizatorii pe care îi reprezintă (și) lista ce cuprinde prețul videogramelor, în condițiile în care respectivele cataloage reprezintă un reper obiectiv, accesibil deopotrivă titularilor de drepturi de autor și comercianților interesați să cumpere și/sau să revândă suporturile pe care sunt fixate operele muzicale, putând asigura astfel premisele transparenței și predictibilității

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
Drepturi de Autor (UCMR-ADA), cu sediul în municipiul București, sectorul 1, Calea Victoriei nr. 141. Modifică în parte hotărârea arbitrală apelată, în sensul că: Art. 1 va avea următorul cuprins: "Reproducerea și distribuirea pe teritoriul României a operelor muzicale cuprinse în videograme, fixate pe orice tip de suport, se poate face numai în baza unei autorizații licență neexclusivă și prealabilă, încheiată cu organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical." Art. 2 lit c, d, e și f vor

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]
care orice vânzător cu amănuntul poate achiziționa o cantitate minimă dintr-un suport relevant, fără a beneficia de niciun fel de reduceri, stimulente, bonusuri sau orice alt fel de diminuări ale prețului, denumit PPD (published price for dealers). (2) Pentru videogramele distribuite publicului cu titlu promoțional, gratuit, baza de calcul al remunerației o reprezintă valoarea totală a costurilor de producție a videogramelor ca produs final. Producătorii pot oferi cu titlu promoțional, fără plata drepturilor de autor, cel mult 350 de exemplare

DECIZIE nr. 113A din 9 iulie 2012 privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248096_a_249425]