1,839 matches
-
purpurie apărută pe cer înspre apus îi amintește lui Dumitru Dascălu că soarele se pregătește să-și încheie celestul drum și că în curând umbrele înserării vor pune stăpânire pe întreaga fire... Cu ultimele puteri, pornește spre blocul în care viețuiește de aproape o jumătate de veac, spre locuința în care nu îl așteaptă nimeni și în care își duce povara anilor și crucea singurătății. Scrisorile și fotografiile primite de la copii și nepoți, aflați peste mări și țări, sunt puținele raze
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cetățenia țării care l-a adoptat, nimic nu-i ca ACASĂ, în România adică. Răceala, suspiciunea și indiferența sunt trăsăturile definitorii ale relațiilor dintre băștinași și venetici. Norocoșii, acei emigranți pe care hazardul i-a aruncat în localități în care viețuiesc mai mulți români, au un cerc de conaționali cu care comunică, s au împrietenit, se vizitează unii pe alții, organizează împreună petreceri pentru care pregătesc bucate tradiționale ca la mama acasă, încercând să construiască un colțișor de Românie în îndepărtata
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și îndeletniciri uitate Vizitele, deși rare, în localitatea de baștină i-au prilejuit lui Dumitru Dascălu cunoașterea directă a noilor realități din viața consătenilor săi. Puține persoane dintre acelea cu care a copilărit și a parcurs clasele școlii primare mai viețuiesc acolo. Uenele dintre ele s-au împrăștiat în țară sau pe alte meleaguri, acolo unde și-au aflat rostul și locul, iar altele s-au mutat, pentru totdeauna, în cimitirul de la marginea satului. Actualii trăitori ai localității, tineri și de
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
află la pensie de mai mulți ani, Încărcat de bătrânețe și de suferințe fizice, poate și de multă singurătate, uitat de cei cărora le-a fost cândva elevi. Ce poți Învăța cântând? Înveți multe. Să ai suflu și ritm, să viețuiești și să mori. Despre bine și rău, despre tristeți și bucurii, despre tine și despre ceilalți. Despre lumea aceasta și ceea ce este dincolo de ea. Și mai Înveți niște lucruri: că te poți raporta la existență nu numai cunoscând-o, ci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
muncească, cu toate că erau liberi. Iobagii să aibă dreptul la școală, la învățarea de meserii, la intrarea în bresle. Episcopul a invocat dreptul istoric, originea, vechimea și continuitatea românilor pe pământurile Daciei: „românii sunt poporul cel mai vechi al țării și viețuiesc aici din timpul împăratului Traian”. El a mai invocat și dreptul natural: „numărul românilor, precum și proporția sarcinilor către stat purtate de către ei; românii poartă de două ori mai multe sarcini decât toate celelalte naționalități împreună; de aici rezultă principiul că
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
cauzele enumerate mai sus, cei mai mulți dintre ei nu voiau să le spună publicului sau politicienilor aceste lucruri. Fie erau prea preocupați de altceva, fie prea concentrați asupra afacerilor lor, fie prea speriați. Aveam senzația că sunt niște „baterii umane“ care viețuiesc Într-un univers paralel, având cu toții un mare secret. Chiar așa, cu toții știau secretul. Cu toții porniseră să facă inovații pentru lumea plată. De fapt nu aveau de ales. Trebuiau să o facă dacă voiau să Își țină companiile pe linia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
la bucătăria și muzica de acasă, la familia numeroasă - adică toate acele lucruri care alcătuiesc o cultură de obârșie - pentru a obține o slujbă decentă ca inginer al companiei 3M. Acest lucru este benefic pentru conservarea culturii locale indiene. Culturile viețuiesc Într-un mediu propriu, iar faptul că tot mai mulți oameni pot astăzi nu doar să supraviețuiască, ci chiar să prospere rămânând acasă, În locul de baștină, În mediul propriu, a ajuns să reprezinte un câștig net pentru forțele diversității culturale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
întâi-stătător neamul mai nobil al daimonilor care, îngrijindu-se de noi cu multă bunăvoință a lor față de noi și a noastră față de ei, ne-au oferit un trai de pace, pudoare, armonie și dreptate neîngrădită, făcând ca neamul omenesc să viețuiască fericit și fără tulburări. Și chiar și în ziua de azi această istorisire rostește un adevăr, anume că în cetățile guvernate nu de un zeu, ci de vreun muritor, oamenii n-au scăpare în fața relelor și a suferințelor; și se
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
partea rațională și cea înflăcărată sub cea apetentă, folosindu-le doar în scopul înmulțirii banilor, gândindu-se de unde să obțină și mai mulți bani și nepermițându-și să admire decât banii. El va fi cu toate asemănător cetății în care viețuiește, va fi econom și întreprinzător, va face avere din orice și va fi adulat de către ceilalți care îl vor vedea ca pe un om care se înfrânează în fața legii. Însă va face acest lucru fiindcă nu crede că binele este
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu sunt ridicate pe "stâncării", între prăpăstii cu creste de piatră. Or, Sarmisegetuza lui M. Eminescu este o proiecție, o "gândire în piatră" ridicată de un Apolodor al magiei absidelor tăietură în stâncă, linii precise de stampă penumbră în care viețuiește și mușchiul verde și paloarea sură a vedeniilor și jocul razelor pe coifuri hieratice: "Înrădăcinată-n munte cu trunchi lungi de neagră stâncă, Răpezită nalt în aer din prăpastia adâncă, Sarmisegetuza-ajunge norii cu a murilor colți; ..." În "varianta de tranziție
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
verificate În trecutul neamului. Ea, fiindcă ea a legănat cu iubire de mamă pruncia neamului nostru, ea l-a purtat de mână și l-a crescut până la vârsta bărbăției și l-a scos la limanul strălucitor al unității Întru care viețuiește astăzi. Dar ortodoxia este factorul hotărâtor al renașterii naționale și pentru pricina că ea este (...) singura credință care propovăduiește adevărul că națiunile sunt realități lăsate de Dumnezeu, nu abstracțiuni zămislite de mintea omenească și supuse capriciilor acesteia”. Conferința lui Nicolae
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Costel COAJĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93097]
-
pe Gh. Hurmuzachi, care a deținut această funcție până la moarte, în 1882. I-au urmat: Iancu Zotta, Eudoxiu Hurmuzachi, Dionisie Bejan ș.a. Vicepreședinți au fost: I. Calinciuc (1865-1874), Silvestru MorariuAndreievici (1874-1879), Miron Călineascu (18801887), Vladimir de Repta (1889). Societatea a viețuit până către 1940. A avut două organe de presă: Foaea Soțietății pentru Literatură și Cultură Română în Bucovina (1865-1869) și revista Aurora Română. (18811884). Scopul societății era susținerea și răspândirea culturii românești. În acest sens a inițiat în 1886 colecția
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
atenție românilor din provinciile proaspăt răpite sau din afara granițelor interbelice din Transnistria, din Moravia, din Bulgaria, din Grecia. Tonul său patetic transpunea, într-un registru eroic, ușor naiv, multe din suferințele, spaimele și speranțele vremii: "Toți Românii aceștia, osândiți să viețuiască în afară de granițele patriei noastre, sunt ca niște trupe de pază, ca niște posturi înaintate, cărora le revine un rol destul de greu, dar nu mai puțin însemnat, acela de a străjui la porțile României întregite. Oricând s-ar ivi vreun început
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
principiului descentralizării și a încurajării - în spirit practic burghez - a inițiativei private („Activitatea cetățenilor, forțele și inteligența țării și chiar a individului sunt restrânse într-un cerc de fier și puterea centrală tinde din ce în ce mai mult d a cugeta ș-a viețui singură pentru toți. O asemenea stare de lucruri prelungindu-se, va avea de efect a înjosi caracterele, a corupe conștiința umană, a înăbuși în țară orice independență, orice activitate, orice viață“ etc. („Programa“, TEL., an. V, nr. 954, 5 iunie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
presupune o singură condiție obligatorie: voința de a fi. Limba, teritoriul, religia, istoria celor care o compun pot să fie foarte diferite; contează doar voința lor de a trăi Împreună. Noi, În partea aceasta destul de Îngustă a Europei În care viețuim, ne-am obișnuit să legăm identitatea națională de limbă. Este român cel care vorbește românește, este ungur cel care vorbește ungurește și așa mai departe. Lucrurile nu sunt Însă chiar atât de simple. Coloniștii nord-americani care au ieșit de sub autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În anul 1847, el scria următoarele: Soarta aruncă de atâtea veacuri În această patrie frumoasă - și nouă tuturor scumpă - atâtea nații și confesii una lângă alta. Pentru ce să ne mai amărâm zilele unii la alții? Pentru ce să nu viețuim cu toții ca fii ai aceleiași mame? Pe cine să Învinuim pentru că maghiarul, secuiul, sasul, românul, armeanul ș.a. se nasc sub aceeași climă, pe aceeași vale, În același munte, lângă același râu? Dialectica relației „patrie - națiune” poate fi Întâlnită și În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
exemplu luminos peste 2 decenii pentru enoriașii săi, fie din comuna Giurgioana, fie Podu Turcului. Preotul Constantin Pieptănaru a stat puțini ani aici pe unde au mai slujit preotul Gheorghiță, Silviu Munteanu, Ioan Dorin ș.a. De 16 ani slujește și viețuiește aici preotul paroh Vasile Dulhac și preoteasa lui Cornelia care au crescut și trimis la învățătură pe cei doi copii ai lor, dar, i-au îndrumat către carte și pe alți giurgioneni. Preoteasa lui Vasile Dulhac reușește să suplinească necesarul
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
cale". ( V. Alecsandri- Malul Siretului) Rima este de mai multe feluri: - împerecheată în care versurile rimează două câte două: a Doină zic,doină suspin a Tot cu doina mă mai țin b Doină cânt, doină șoptesc, b Tot cu doina viețuiesc". ( Doina) - încrucișată în care primul vers rimează cu al treilea, iar al doilea cu al patrulea vers. a Se tânguiesc b Tălăngi pe căi a Și neguri cresc b Din negre văi". (Șt. O. Iosif) - îmbrățișată în care primul vers
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
tinde la folosirea integrală a materiilor prime, producție fără reziduuri, precum și adaptarea producției la resursele posibile ale naturii. Acest scop impune adoptarea de tehnici nepoluante, organizare socială și administrativă prin contribuția specialiștilor și conștientizarea locuitorilor, în apărarea ecosistemelor în care viețuiesc. Din cele trei compartimente ale ecologiei umane - ecologia socială, culturală, mentală - ultima menționată are și cele mai multe dileme și mai multe situări contradictorii, formulate în general conjunctural, în contemporaneitate. Vorbind și exemplificând sectorul de ecologie mentală, Mihail Ralea demonstra că afirmația
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
contribui prin munca lor la înalțarea ei morală și propășirea ei economică; a îndeplini cu credință sarcinile obștești ce li se impun prin legi și a contribui de bună voie la împlinirea sarcinilor publice, fără de care ființa Statului nu poate viețui”. În baza următorului articol, toți cetățenii români erau egali în fața legii, căreia îi datorau supunere și respect: “Toți cetățenii români, fără deosebire de origine etnică și credință religioasă, sunt egali înaintea legii, datorându i respect și supunere. Nimeni nu se
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]
-
contribui prin munca lor la înalțarea ei morală și propășirea ei economică; a îndeplini cu credință sarcinile obștești ce li se impun prin legi și a contribui de bună voie la împlinirea sarcinilor publice, fără de care ființa Statului nu poate viețui. ART. 5 Toți cetățenii români, fără deosebire de origine etnică și credință religioasă, sunt egali înaintea legii, datorându-i respect și supunere. Nimeni nu se poate socoti dezlegat de îndatoririle sale civile ori militare, publice ori particulare, pe temeiul credinței
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]
-
precreștine care, în anumite împrejurări, devin convergente. Acestea sunt: 1. mitul confruntării cosmologice, Chaoskampf‑ul deplasat în spațiul eshatologic; 2. mitul adversarului: - Satan: Psalmii pseudodavidici 19, 15; 1 Enoh 40, 7 (la plural „Satane”: ei sunt defăimători ai „celor ce viețuiesc în pustie”, apropiați ai lui Dumnezeu); 53, 3; 54, 6; Cartea Jubileelor 10, 11; 23, 29; 40, 9 (Satan identificat cu sursa răului); 46, 2; 50, 5; Testamentul lui Dan 3, 6 (izvorul violenței); 5, 6; 6, 1; Testamentul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
delăsarea în plan etic. Cele două elemente, dogma și încarnarea dogmei într‑un mod de viață, sunt indisolubil legate, chiar mai mult, sunt interdependente: „În privința adevărului, trebuie să știm că este cu neputință ca cineva care are mâinile curate și viețuiește fără păcat să nu aibă și sufletul neprihănit, neîntinat de falsele învățături. Tot astfel, este cu neputință ca cel care are sufletul neprihănit și neîntinat de falsele învățături să nu aibă mâinile curate și să nu trăiască în curăție. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Un popor sfânt [va] rămâne, ascuns la marginea lumii,/ Nu știm, în fapt, unde sălășluiește./ Trăiește împărțit în nouă triburi și jumătate,/ Altele decât cele două triburi și jumătate care sunt aici, printre noi./ Cristos a rânduit pentru ele să viețuiască după Lege, ca în vechime./ Să trăim cu toții acum după învățătura Legii noi,/ Căci ea ne învață despre sine că este însăși Legea! Este oare ceva mai limpede?/ Două triburi și jumătate au fost lăsate printre noi: pentru ce/ Această
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Lemaire, Les Ministères aux origines de l’Église, Paris, 1971; de asemenea, sinteza admirabilă a lui P. de Labriole, în La crise montaniste, pp. 112‑123. . Este vorba, de fapt, de un vechi topos al filozofiei antice: înțeleptul trebuie să viețuiască după cum vorbește și să vorbească după cum viețuiește. Această dimensiune „existențială” a filozofiei antice pe care creștinismul o va asuma îndeosebi în manifestarea sa ascetică, a fost foarte bine nuanțată de P. Hadot, într‑o serie de scrieri și mai cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]