4,373 matches
-
necuprinsa sorbitu-l-am pe Omul Veșnic, Ia seama, că nu cumva să te sorbim la fel pe tine, Demone aspru-al apelor. Dumnezeul nostru este Urizen Regele, Rege-al oștirilor Cerești; Alt Dumnezeu n-avem afar' de el, tu, tată-al viermilor și al țarinei, 40 Și el căzut-a în Adînc, Demone aspru-al apelor, Și peste totul Los rămîne Dumnezeu, becisnicule tată-al viermilor și al țarinei. Știu că eram Urthona, păstrător al porților cerului, Însă acum sînt Los atotputernicul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urizen Regele, Rege-al oștirilor Cerești; Alt Dumnezeu n-avem afar' de el, tu, tată-al viermilor și al țarinei, 40 Și el căzut-a în Adînc, Demone aspru-al apelor, Și peste totul Los rămîne Dumnezeu, becisnicule tată-al viermilor și al țarinei. Știu că eram Urthona, păstrător al porților cerului, Însă acum sînt Los atotputernicul, și-Urthona mi-e doar umbră". Statu la îndoială Tharmas în negura solemnă; Ochii săi tulburi 45 În roșii lacrimi se scăldau; își nalta valurile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
închise în Munții țări și-n stînci ce se nălțau cu chinurile lor. 115 Se duse-apoi printre castéle și cetăți clădite din oțel arzînd. Apoi zărit-a chipurile tigrilor și Leilor 161, oameni decăzuți. Și multi în șerpi și-n viermi, întinși enorm de lungi Peste țarina mohorîtă și întinate cărărui, îi ațin calea Afară trasă dintr-un adînc în altul, țesuta de dihanii cu șolzi 120 Și mari spinări sau înzeuate-n coji de fier, sau de arama, Ori de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
umple Cu furie jinduitoare, care progeniturile-i va înghiți 199". 135 Apoi strigat-a Orc: "Fie blestemata fățărnicia-ți Rece! deja în jurul Arborelui tău Cu șolzi care sclipesc de aur și rubinuri, începi fărîmițatu-mi Spirit Să-l slăbești. Precum un vierme mă înalt în pace, desferecat Din furie. Acuma, cînd mă minii, si mai mult fiarele mă strîng. O, durere! O, durere! Vierme silit! Sînt vierme? 140 Au omul e născut în mare amăgire? Amăgitor foarte Pui stavila furiei mele pentru că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Arborelui tău Cu șolzi care sclipesc de aur și rubinuri, începi fărîmițatu-mi Spirit Să-l slăbești. Precum un vierme mă înalt în pace, desferecat Din furie. Acuma, cînd mă minii, si mai mult fiarele mă strîng. O, durere! O, durere! Vierme silit! Sînt vierme? 140 Au omul e născut în mare amăgire? Amăgitor foarte Pui stavila furiei mele pentru că viermele să-ncolăcească arborele. Piei, Rece fățarnic! Sînt înlănțuit, altminteri n-ai putea că astfel să mă folosești. Se mînia-va Omul, încătușat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
șolzi care sclipesc de aur și rubinuri, începi fărîmițatu-mi Spirit Să-l slăbești. Precum un vierme mă înalt în pace, desferecat Din furie. Acuma, cînd mă minii, si mai mult fiarele mă strîng. O, durere! O, durere! Vierme silit! Sînt vierme? 140 Au omul e născut în mare amăgire? Amăgitor foarte Pui stavila furiei mele pentru că viermele să-ncolăcească arborele. Piei, Rece fățarnic! Sînt înlănțuit, altminteri n-ai putea că astfel să mă folosești. Se mînia-va Omul, încătușat cu acest lanț
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mă înalt în pace, desferecat Din furie. Acuma, cînd mă minii, si mai mult fiarele mă strîng. O, durere! O, durere! Vierme silit! Sînt vierme? 140 Au omul e născut în mare amăgire? Amăgitor foarte Pui stavila furiei mele pentru că viermele să-ncolăcească arborele. Piei, Rece fățarnic! Sînt înlănțuit, altminteri n-ai putea că astfel să mă folosești. Se mînia-va Omul, încătușat cu acest lanț, si viermele tăcut se va tîrî. Mînia-ți nu va înceta. Demone sur, fă-ți vijeliile să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Au omul e născut în mare amăgire? Amăgitor foarte Pui stavila furiei mele pentru că viermele să-ncolăcească arborele. Piei, Rece fățarnic! Sînt înlănțuit, altminteri n-ai putea că astfel să mă folosești. Se mînia-va Omul, încătușat cu acest lanț, si viermele tăcut se va tîrî. Mînia-ți nu va înceta. Demone sur, fă-ți vijeliile să tacă, 145 Dă-mi pildă de a ta blîndețe. Rege-al furtunilor de grindină, Ești tu recea putere-atrăgătoare care ma ține-n lanțu-acesta? Mi-aduc aminte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pleoapele-ți; și vîlvătaia coamei tale, A solzilor tăi goana mă descumpănesc, solzii tăi care gonind dogit răsună. 85 Și dacă Los sălaș pe-o stîncă nu mi-ar fi zidit, Pesemne-aș fi murit în sumbră pustiire printre vătămătorii viermi. Cum să fug, cum să fug într-al lui Los sălaș? Picioarele mi s-au întors spre înapoi și pașii-mi lunecă-n țarina, Si turnu-mi e cuprins în jur de nori; zadarnic brațele-mi trudesc. 90 Au nu iubește
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-un trup ce stricăciunii e supus; ea, flămînda, cum geme îl aude, 520 Și-acuma vajnicele-i gheare și le-înfige-n stîncă ascuțită, Și-acum greul văzduh cu uriașele-i arípi îl bate. Alături zace Leul mort, și-n pîntecele sale viermi La moartea-i se-ospătează pînă ce totu-i devorat de moartea cea universală, Si calul palid e-n căutarea iazului care culcuș să-i fie și să moară, 525 Însă găsește iazurile cu șerpi pline unii pe alții devorîndu-se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ciocnetul de oase Un geamăt de durere, și din îndureratul geamăt scăldată-n lacrimi Se nalta Enion aidoma unei lumini gingáșe; și Enion vorbi, zicînd: 595 "O Vise ale Morții! ce chipul omului îl dizolvați, De fiare însoțite și de viermi și tîrîtoare, întuneric, deznădejde. Nourii cad de pe sprînceana-mi jílavă, si colbul de pe recile-mi mădulare În marea lui Tharmas. Curînd reînnoita, o Molie de Aur, Îmi arunca-voi hainele de moarte și iar pe Tharmas îl voi Îmbrățișa. 600 Căci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
600 Căci Iată, iarna s-a sfîrșit peste îndepărtatele colníce, Și toată neagră glie cîntă". Ea seminției sale de copii vorbește; laptele ei În jos coboară pe nisip; nisipul cel setos bea și se veselește Uimit văzînd Furnică, Lăcusta, si viermele cel inelat. În mare număr rădăcinile răzbesc prin trainicele stînci, croindu-și drumul, 605 Chiuie de bucuriile ființei; marile tulpini Pe munți se nalta tulpina de tulpina; tritónul cel cu șolzi afar' din piatră Se tîraște, si musca înarmata sare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pentru ai sorbi toate puterile. Plîns-au cînd își văzură umbrele; își spuseră unul altuia: "Acesta e Păcatul: 625 Aceasta-i lumea Generării;" își amintiră zilele de-odinioară. Și Unul dintre Cei Veșnici glăsui. Totul era tăcut la sărbătoare. "Omul e Vierme; satul de bucurie, caută peșterile somnului Printre Florile lui Beula, în egoista-i tihna rece Frăția părăsind-o și dragostea Universală, în egoistă huma 630 Înfășurîndu-și áripile caste ale minții, căutînd întunecoasele unghere Scoase 328 din rădăcinile Științei; apoi cuprinși
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Miresmele-Omenești în jurul teascurilor vinului lui Lúvah; Însă în teascurile Vinului e tînguire, groază, deznădejde. De Elementele lor părăsiți, ei pier și nu mai sînt, Ei nu mai sînt decît dorința de A Fi, o răvășita, prădalnica dorința, 735 Dorind că viermele flămînd și că mormîntul ce se cască. Ei se scufundă în Stihii; Stihiile nainte îi aruncă Ori mistuie părelnicele chipuri ale lor care-s ca niște umbre. Și totuși ei, desi îndurerați La nebunie, cu încăpăținare strigă, " O lasă-ne
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spații punctiforme de vid, adică, probabil, vîrfuri de vortex ce "ridică" materia (o creează) din vidul acesteia. Vîrfurile de vortex ale lui Blake sînt ceea ce astăzi cunoaștem sub numele de găuri negre, care au, la celălalt capăt al gaurii de vierme (fenomen cunoscut și sub numele de "punte Einstein-Rosen"), o gaură albă. Această realitate a fost preconizată de fizica relativista). În greacă, adamas, adamantos = oțel; diamant; a(particulă privativa), damaein = a îmblînzi, a învinge. Este semnificativ că în Paradisul pierdut (cartea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
multe. "Nu-i vom ajunge niciodată pe ăia din urmă", o spune cu satisfacție. Ciocoiul nu-și iubește țara pentru că nu-și iubește părinții. El este certat cu toată lumea, pentru că nimeni nu poate ajunge la "nivelul,, lui. Astfel este un vierme comod, care își găsește mereu un sprijin în cineva care are nevoie de el. Cercul vicios se extinde și asupra ciocoiului. În România nici el nu este fericit, pentru că ne aflăm cu toții sub un val de nefericire. Până și familia
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
mai deștepți...". Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, Editura Humanitas, București, 2012, p. 87. 134 "Este interesat să contemplăm malul unei ape, acoperit cu numeroase plante de diferite specii, cu păsări cântând în tufișuri, cu numeroase insecte zburând prin aer, ori cu viermi târându-se pe pământul umed și să reflectăm la toate aceste forme, atât de admirabil construite, atât de diferite între ele și depinzând unele de altele într-un mod atât de complex au fost toate produse de legi acționând în jurul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
deplânge sfârșitul de veac („Veacul se prăbușește încet / în odăile mării, / încearcă zadarnic Dumnezeu / să-l tragă în sus./ Recunosc în tine / maimuță a vântului sacru./ Tot ce-a fost pur și copilăresc / înghițit de tine / se face ospăț pentru viermii cărunți.”) și pentru care există doar șansa convertirii prin rugăciune către Cel „egal cu lumina Sa, cu Sine. Este aici, luminând printre noi, / cum fulgerul, cum spinul / din gâtlejul privighetorii / îndemnând-o să zboare”. Există peste tot o căutare continuă
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
opera sa și tot el tălmăcește, din Tristele, poemele Către soție și Către viitorime; se reproduce fotografia statuii lui Ovidiu de la Constanța și se dau informații în legătură cu inaugurarea unui monument la Sulmona, locul nașterii poetului. Revista publică mai multe traduceri: Viermele de mătase de Uhland (tălmăcire de N. Țimiraș), Cântece de H. Heine (traducător Ion Bentoiu), Poemele vieții și ale dragostei de Tagore (în versiunea lui P. Theodoru). Alți colaboratori: Al. Șteflea, O. Tafrali. I.H.
DOBROGEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286803_a_288132]
-
multe diferențe în ceea ce privește tipurile de simptome somatice și frecvența lor la populațiile adulte din diverse părți ale lumii. Tot în DSM-IV-TR, se menționează simptome specifice Africii și Asiei de sud, printre care senzațiile de arsură la mâini și picioare și senzația de „viermi colcăind în cap” sau de „furnici pe sub piele” (p. 487). Deși, cu siguranță, nu există cercetări care să facă comparații interculturale pe populații de copii și adolescenți, la copii, s-au constatat diferențe culturale în ceea ce privește ratele de apariție (dar nu
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
un văicăreț. „Samovarele nu se plâng niciodată”, își spunea el. Charlotte a fost cea care l-a convins în cele din urmă să facă o gaură în ghips. Și tot ea, cu o pensetă, a scos din carnea sângerândă niște viermi albi și a spălat rana. Auzind asta, totul se revolta în mine. Trupul îmi tresărea în fața acelei imagini a dezagregării. Simțeam pe pielea mea atingerea fizică a morții. Și, cu ochii larg deschiși, îi observam pe cei mari pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îmi tresărea în fața acelei imagini a dezagregării. Simțeam pe pielea mea atingerea fizică a morții. Și, cu ochii larg deschiși, îi observam pe cei mari pe care episoadele acelea, toate identice după ei, îi amuzau: bucăți de lemn în rană, viermi... Pe urmă, mai era rana care nu voia să se închidă. Totuși, se cicatriza destul de bine; soldatul, calm și serios, stătea culcat, spre deosebire de ceilalți, care, abia operați, începeau să umble pe culoare. Medicul se apleca deasupra piciorului aceluia și clătina
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
făcea meschin. Și obiectul bucuriei lor Trebui să fie astfel încît un alt om Neci a pricepe-n veci nu va putea. Tot, tot ce vrei poate-un roman să fie, Un tigru, -un leu, un șerpe, un tucan *, Un vierme nu. Pe când cei mai mulți oameni Nenorociți fiind își schimbă lumea Simțirei lor - din mari devin ei mici, Din răi ei devin [buni], din buni iar răi - Romanul, dacă-i rău născut, Rău a rămas până l-al lui mormânt. Nu e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
CELSUS] Când ea n-o voiește Timpul e moarte, spațiul e luptă Și mișcarea suferință. Ascultă: Spune o poveste că-n centrul pământului e un ou de marmură. E un colț în fiecare sămânță, o inimă-n oricare corp, un vierme-n oricare viață: Răul. Și acest vierme naște, crește, distruge viața. Popoarele se ridică ascultîndu-l pe el; cei răi sânt mari, cei buni, ce nu-l ascultă, pier în umbra lor ca-n umbra morții, căci binele e moartea. Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e moarte, spațiul e luptă Și mișcarea suferință. Ascultă: Spune o poveste că-n centrul pământului e un ou de marmură. E un colț în fiecare sămânță, o inimă-n oricare corp, un vierme-n oricare viață: Răul. Și acest vierme naște, crește, distruge viața. Popoarele se ridică ascultîndu-l pe el; cei răi sânt mari, cei buni, ce nu-l ascultă, pier în umbra lor ca-n umbra morții, căci binele e moartea. Ce slab e acest miel, ce tari fiarăle
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]