1,691 matches
-
nici de această dată, reveni la volan, răsuci cheia în contact ca să stingă motorul lăsînd însă farurile aprinse. Căută în buzunarul portierei și extrase o pereche de mănuși de cauciuc. își puse mănușa dreaptă și se duse din nou în fața vietății nemișcate din mijlocul șoselei. Betty ieși și ea din mașină, respiră de cîteva ori profund aerul răcoros al nopții, își mișcă brațele de parcă ar fi avut niște aripi nefolosite de mult și care trebuiau reobișnuite cu zborul. se apropie și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
există locuri libere. Porumbeii sunt ciorchine : pe pat, pe noptieră, pe televizor și pe cele două fotolii din cameră, pe cele trei scaune libere de la bucătărie (al patrulea fiind al meu), pe masă, pe chiuvetă, pe dulapuri, pe veioze... aceste vietăți preferă întotdeauna să se așeze mai degrabă pe o margine, pe o muchie, pe o bară sau pe un fir, decît pe o suprafață plată. Locurile cele mai disputate sunt spetezele scaunelor, pianina, etajerele bibliotecii, ceasul cu cuc, draperia din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
rochia ei, dar, când vru să pună mâna pe insecta de culoarea paiului putred, rămase numai cu un picior minuscul între degete. Când brișca trecea printre semănăturile de porumb, zarea era astupată cu desăvârșire. Nu se vedea nici un om, nici o vietate, afară de insecte și de stoluri de vrăbii. Pluteau pe o mare galben-verzuie, în care valurile prea înalte împiedicau ochii să tragă linia orizontului. La încetarea porumbiștilor, reapăreau miriștile sau lanurile, tot atât de lungi, de ovăz, cu paiul scurt și aproape alb
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cap, și pe o cumnată a lui. Aurora, Aurica, așa ceva, pe care n-ai mai vrut s-o iei de nevastă, în sfârșit, că de la Iași te-a dat afară din școală pentru scandaluri amoroase. Înțelegi? Tu ai fi o vietate de apă, cum se zice în argoul nostru, care te dai numai la fete întreținute, ca să le toci banii. Otilia avea pe Pascalopol, iar eu pe general. Ce zici? Lui Felix i se făcu un vârtej în cap și se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rămânem noi înșine doar prin ideea limitelor noastre? O biată amintire a unei individualizări trecute, o zdreanță a propriei individuații... Ca și cum am fi un obiect ce-și caută un nume într-o natură fără identitate. - Omul e făcut - ca toate vietățile - pe măsura unor anumite senzații. Or, se întîmplă ca ele să nu-și mai facă loc una alteia, în succesiunea normală, ci să năpădească toate într-o furie elementară, roind în jurul unei epave - din plenitudine - care e eul. Unde să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vezi aceasta, să vezi cum toți se-nșală, cum toți fără să știe întind spre moarte mâinile, când cred că vine cineva, că n-au stat în zadar? De ce ființa singură, cu ochii plecați de-o atenție obosită, și de ce orice vietate ne pare că n-au ce aștepta, că nu este un ce, în afară de atracția caldă și rece a morții, rătăcitoare prin deșerturi, cafenele, paturi vechi și colțuri de stradă? Să nu existe întîlniri decât cu ea? Pe cine, pe cine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
moarte! Nu eu sufăr în lume, ci lumea suferă în mine. Individul există doar în măsura în care concentrează durerile mute ale lucrurilor, de la zdreanță până la catedrală. Și tot așa, el nu-i viață decât din clipa în care, de la vierme la Dumnezeu, vietățile se bucură și gem în el. Nici un pictor n-a reușit să redea singurătatea resemnată din privirea dobitoacelor, fiindcă nici unul nu pare a fi înțeles incompatibilul ochilor animalici: o enormă tristețe și o lipsă de poezie echivalentă. Privirea omenească n-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de gust, ahtiați de umbre feminine, rătăcitori nocturni ai iubirii și paraziți îngîndurați ai lui Eros. Femeia-i Paradisul ca noapte. - Așa se proiectează în setea de obscuritate mătăsoasă, de-ntuneric dureros. Patima amurgurilor o așază în centrul zvârcolirilor noastre - vietate anonimă transfigurată de gustul nostru de umbre. În durerile mari, în durerile monstruoase, a muri nu înseamnă nimic, este atât de natural, că nu te poți scoborî la nivelul unei atari banalități. Problema cea mare este atunci a trăi; a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
multă nefericire în suișurile și scoborâșurile iubirii și inima e prea îngustă dimensiunilor ei. Erotica emană de dincolo de om; îl copleșește și-l năruie. Și de aceea, năpădit de valurile ei, zilele trec fără să mai observi că obiectele sânt vietățile se agită și viața se macină, căci prins în somnul voluptuos al iubirii, de prea multă viață și de prea multă moarte, le-ai uitat pe amândouă, încît, trezit din dragoste, sfâșierilor ei neîntrecute le urmează o prăbușire lucidă și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
stingerii făr-de sfârșit. Sentimentul veșniciei negative a vieții mele... Am murit făr-de-început. Când nu te mai simți deloc om și continui totuși a iubi, contradicția se mărește într-o suferință nespusă, infernală. Iubirea - de bine, de rău - derivă din condiția vietății ca atare, iar la om ea nu-i împlinire decât aparținând, prin toate slăbiciunile, formei de viață ce el o reprezintă. Femeia - acest om prin excelență - s-o ridici la tine nu poți, să te scobori la ea, mai puțin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o voi folosi de lunecuș spre moarte? Odată primenit de timp, mai ești deschis doar adierilor divine. Acel tainic și imens delir prin care susții în viață universul înclinat destrămării, impulsul dureros și irezistibil insuflând mișcare și nădejde pământului și vietăților, întărind slăbiciunile cărnii și abătând duhul de la patimile nimicului, - ce prospețimi secrete îl împing, în mijlocul lumii și al dezolării ei, să refacă edificiul cosmic și faima gîndului? Nu e creația reacțiunea ultimă în fața ruinei și a iremediabilului? Nu reînvie spiritul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să descrie pe fondul cerului arabescuri bizare, linii întortocheate și grotești, figuri schimonosite și îngrozitoare. Vârtejuri de focuri să crească într-un ritm sălbatic și un zgomot barbar să năpădească întreaga lume, pentru a ști până și cea mai mică vietate că sfârșitul e apropiat. Tot ceea ce e formă să devină inform și un haos să înghită, într-un vârtej universal, tot ceea ce această lume a avut ca structură, consistență și formă. Să fie un zbucium nebun, un zgomot colosal, o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
În laboratorul urechii”, „nervii atleți negri serpentine afișe”, „lăcustele fac reverențe” (Ulise); „ca serpentine privirile”, „Visul [...] Împletește o beteală din vînturile bolnave”, „Marea Își pune o rochie de gală”, „Ca la o horă chiuie joagărele”, „Munții stau neclintiți /.../ Și eșarfele vietăților se desfășoară În măruntaie / Lampioanele păsărilor Îi Împodobesc ca sălile de bal”, „Și furtunile: ce pene strălucitoare În pletele munților”, „Plecarea aprinde focuri de artificii sub țeastă”, „Spaimele te Întîmpină precum În carnaval măștile” (Brățara nopților). Două versuri din Plante
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
introduce În abundenta imagistică a poetului o nuanță de desuetudine: panglicile, fundele, beteala etc. sînt, oricum, În exces. Dacă redeschidem volumul Plante și animale (dar lucrul e valabil pentru toate cărțile) dăm iarăși peste versuri precum: „fiecare privire o beteală”, „vietățile sunt funde În părul apelor”, „anotimpul Înaintează În beteală ca un mire”... Le contrabalansează Într-o oarecare măsură, apelul la spectacolul mai frust și mai tonic al bîlciului și al circului, pentru care poetul găsește mereu resurse de entuziasm pe
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
trei lupi adulți, doi pui și, „imediat după cei tineri, venea creatura: o ființă hidoasă, cu corp, mâini și picioare aparent omenești, dar cu o căpățână uriașă și cu o claie de păr ce-i acoperea umerii și bustul... O vietate înspăimântătoare i se încurca printre picioare, identică cu ea, dar mai mică”. Recunoscând două ființe umane, Singh nu-i lasă pe tovarășii săi să tragă. Cu ajutorul oamenilor dintr-un alt sat, el încearcă să captureze „monștrii”, făcând o gaură în
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
și atunci ne cuprinde o bănuială, care corespunde, fără îndoială, intenției scriitorului: că această lume făcută din bucăți nu este o lume imaginară, ci este lumea noastră de toate zilele, lumea oricărui individ anonim, că aici ne putem întâlni cu vietăți ca pisifonele sau putem fi urmăriți de umbre amenințătoare, (vezi „ipostaza rea a câinelui de aer”), că aici, pentru vini pe care nu le cunoaștem, putem fi devorați de „amintiri mocnite”, ce preschimbă gândurile în „mari remușcări” ș.a.m.d.
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
rotunjite de vânt, cu oale sparte înfipte în ele. Poarta era prinsă de stâlpul gardului, ca totdeauna, cu un cerc de sârmă. Îl trase în sus, cercul sări, lăsând poarta slobodă, îi căzu la picioare și se rostogoli, ca o vietate scăpată din lanț. Poteca era acoperită de ierburi și de tot felul de flori colorate, creasta-cocoșului, portolaci, coada-șoricelului, maci, margarete. Ce fel de anotimp o fi ăsta, ar fi trebuit să întrebe, văzând florile de primăvară deschizându- se alături de cele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cele două capete ale sfântului, cel de pe umeri și cel de pe tipsie, păreau că vorbesc în același timp și nu cădeau nici ele de acord asupra unei concluzii. Maca nu știa ce să răspundă, își simțea capul ca pe o vietate în sine, care dă din șira spinării ca dintr-o coadă. Negăsind cuvintele potrivite, se lăsă în genunchi, ca un samurai, cu șezutul rezemat pe călcâie. Se gândi că ar fi trebuit să se roage, dar nu-i veni în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din urmă nu ies din speța lor și nu prind dragoste pentru alte animale, precum omul, G. Călinescu ci aparțin, respectiv, naturii, de la unghiul lor de vedere. În privința asta nu pot să nu blamez romantismul tatii, gustul lui solitar pentru vietățile dezarmate, evident în slăbiciunea lui pentru câinele Ștolț, cu care doarme în pat. Tata e mizantrop, iar filozofia noastră e filantropică, cu o anume restricție. (Ioanide: "Fleacuri superficiale, și totuși sinistre!") De asemeni, tata, orice s-ar zice, este excesiv de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
raportată la nivelul spiritual, este o prostie. Spiritul nu evoluează,este așa cum l-a făcut Dumnezeu! Esențele nu se schimbă.”, m-au făcut să mi ridic mai multe semne de întrebare în ceea ce privește omul. Ce este omul? De ce omul este singura vietate înzestrată cu rațiune, care poate să-și controleze sentimentele și acțiunile? Ce reprezintă omul pentru om? Ce reprezintă demnitatea de a fi om? Cu toate ca nu știu mai nimic despre filosofie,am încercat să dau un răspuns acestor întrebări din limitatele
Demintatea umană. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Irina Georgiana Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2294]
-
erecția, iar ablația girusului suprimă reacțiile de furie. Alte structuri decât girusul cingulat mai intervin în organizarea acestor acte comportamentale fundamentale. Încât, după ablația bilaterală a lobilor temporali, maimuțele prezintă un comportament bizar: le dispare teama de șerpi și alte vietăți sau obiecte, ce le produceau frică anterior și prezintă explorarea orală a tuturor obiectelor, chiar și a celor ce le provocau cândva repulsie. Tot după lezarea feței inferioare a lobului temporal se modifică comportamentul sexual. Se instalează o hiperfuncție sexuală
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
în Crâșma lui moș Precu, știu povești frumoase cu rădăcini în fabulosul popular, cunosc sensul tăcerilor și al simbolurilor ancestrale, sunt atrași de feeric sau miraculos. Magia apare și în romanul istoric Frații Jderi unde un călugăr traduce limbajul păsărilor, vietățile conversează, sacrul se întâlnește cu profanul. Pământenii, confruntați cu simboluri fantastice (izvorul alb, bourul alb, sihastrul), le primesc de parcă ar fi în ordinea normală a universului și integrează firesc fantasticul în real, regăsind astfel în opera lui Sadoveanu o mitologie
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
În Baltă, în vremea noastră loc de pășune și de fâneață, În Matcă, un străvechi curs al apei Bârladului, pe care creșteau plantele de baltă (stuf, papură, țipirig, șuvar), locul respectiv având și apă în care mișunau lipitorile și alte vietăți iubitoare de apă stătătoare. Alimentarea cu apă se făcea din izvoarele proprii, ce se găseau din loc în loc pe fosta albie. Pe Bătătură se chema un loc ce fusese în vechime margine a vetrei satului Umbrărești-răzeși, devenit loc arabil în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
să atingă un bărbat din alt sat în ziua de Dragobete, ca să fie drăgăstoase tot anul, și mai aveau grijă să dea mâncare bună orătăniilor din curte și păsărilor cerului. În ziua de Dragobete nu era sacrificată nici o vietate. De multe ori, flăcăii petreceau din plin de Dragobete și prin satele vecine, ca să le meargă bine peste an. Pentru toți, sărbătoarea dragostei era socotită una de bun augur pentru treburile mărunte. Deoarece se credea că Dragobetele îi va
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
-mi îngădui un punct de vedere personal, nepervertit de „bebei și mâncărici”, întâlnirea cu fiul meu, Tudor, m-a marcat cu totul altfel decât prezumă publicațiile discutate mai sus. Nu pot să îl asociez cu nimic omenesc: seamănă cu o vietate extraterestră sau cu un înger. Iubitor de comunicare și afabil cum mă aflu, nu găsesc între noi nici un cod. „Pășesc ca pe o altă planetă”, vorba poetului. Pisica a vrut să-l miroasă. S-a ridicat pe marginea patului și
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]