KorAP: Find »[drukola/base=vindecător & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...53 >

1,320 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

de data asta grijile nu aveau să dispară la fel de iute. - E o luptă Între Moru și oamenii ăștia. Ei doresc cuvintele doar pentru Vindecători În timp ce eu... Of, of, poate că trebuia să-ți spun totul mai demult. Pricepusem și asta. Vindecătorii n-ar mai fi avut atâta putere ca să țină neamurile Închegate În jurul lor dacă oamenii și femeile ar fi aflat, cu toții, cuvintele. Erau prea puțini Vindecători ca să țină piept atâtor vorbe, of, of. Prima noapte m-a prins la ieșirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
În mână sulițele lor grele, cu cap de piatră prost cioplită, nu ca ale noastre, subțiri și Îndelung ascuțite. Știam și ce-și spuneau: - Îl străpungem. Ca pe mistreț! Dar alții: - Nu. În plase cu el. Ca pe pește. La Vindecător cu el. Am râs În sinea mea și le-am rostit, În felul acela care-i făcea pe toți să se uite la cer, speriați: - El e Krog. Krog vă aude. Vă aude dar nu vă bagă În seamă. Erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
fi putut să-i frâng grumazul, dar m-am mulțumit să-l izbesc de un copac. Trebuia să audă vestea trimisă de Moru, nu să moară de mâinile mele. - Așa-l Întâmpinați voi pe fiul Tatălui? Ce v-a spus Vindecătorul când ați pornit pe urmele mele? Nu v-a zis că s-ar putea să fiu cel pe care Îl așteaptă de atâta amar de vreme? Căci, cine altul mai umblă așa? Of, of, Tată care s-ar putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
era tot mai limpede de acum. - Tu, am Întins mâna spre șeful lor, tu ai spus că sunt un mistreț bun de străpuns. Iar tu, l-am arătat pe cel mai În vârstă, tu ai zis să mă duceți la Vindecător de parcă aș fi cine știe ce pește. Eh, Krog merge singur la Vindecătorul vostru! Așa am Încheiat. Rostind În minte cu putere, pentru că În gând, cuvântul dar nu există. El apare doar când glăsuiești, ca să nu ridici vocea și să-i sperii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
șeful lor, tu ai spus că sunt un mistreț bun de străpuns. Iar tu, l-am arătat pe cel mai În vârstă, tu ai zis să mă duceți la Vindecător de parcă aș fi cine știe ce pește. Eh, Krog merge singur la Vindecătorul vostru! Așa am Încheiat. Rostind În minte cu putere, pentru că În gând, cuvântul dar nu există. El apare doar când glăsuiești, ca să nu ridici vocea și să-i sperii pe ceilalți. Krog, Însă, trebuia să ridice vocea În acea zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
dea la femeia aia de Siloa. Am plecat spre găurile lor din mijlocul a ceea ce voi numiți pădure. Despre găuri, am mai spus că așa spuneam noi caselor, iar eu am aflat acest cuvânt dimpreună cu cel de pădure de la Vindecătorul lor, chiar În acea zi. Vindecătorul acela avusese nevoie de asemenea cuvinte și le meșteșugise așa cum meșteșugise și multe altele, dar de Împărțit nu le Împărțise cu nimeni. Oamenii din pădure erau mai mici decât noi, cei din munte. Erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Am plecat spre găurile lor din mijlocul a ceea ce voi numiți pădure. Despre găuri, am mai spus că așa spuneam noi caselor, iar eu am aflat acest cuvânt dimpreună cu cel de pădure de la Vindecătorul lor, chiar În acea zi. Vindecătorul acela avusese nevoie de asemenea cuvinte și le meșteșugise așa cum meșteșugise și multe altele, dar de Împărțit nu le Împărțise cu nimeni. Oamenii din pădure erau mai mici decât noi, cei din munte. Erau mai mici și aveau pășitori mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mari și cam prea umezi. Mi-au dat să Înfulec o fiertură cu carne. Și mâncarea lor era prea mâloasă, asemenea lor, asemenea apei lâncezi și asemenea ținutului lor cleios și neted. Se uitau cu toții la mine cum Înfulec, cu Vindecătorul În frunte, și doar cele ce aveau să fie mame, mai scoteau câte un chicotit. Oamenii, În schimb, clefăiau și grohăiau potolit, așa cum se cade În fața stăpânului. După ce am terminat de mâncat, l-au adus Între noi pe șmecherul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
trimis mult așteptat, și mi-am pus palmele pe creștetul șmecherului. Un cor de grohăituri se ridică dintre case. Of, of, el e toiagul Tatălui, el e! - Își spuneau unul altuia. Are puterea din gând! Puterea! Cel mai abitir grohăia Vindecătorul, numai că el știa să-mi strecoare printre sorbecăieli și cuvinte adevărate, la fel ca Moru. - De unde pot eu să știu că nu ești un hoț, măi, Krog, măi! Unul care mă minte? - Minte?! - simțeam eu cam ce Înseamnă acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nu pierzi șirul vorbelor, trebuie să știi cât se poate de bine ce zice și celălalt. M-am scărpinat În cap: - Cum adică, minte? - am Întrebat În felul meu, iar oamenii se traseră Îndărăt când auziră bolboroseala molcomă a vorbelor Vindecătorului, amestecându-se cu susurul de apă ce curge mereu al gândurilor mele. - Nu știi să vorbești? - Sunt mut. Dar știu cuvintele. Cele mai multe cuvinte. Fu rândul Vindecătorului să se scarpine În cap. - Cele mai?! - se miră el. Cum adică, cele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
În felul meu, iar oamenii se traseră Îndărăt când auziră bolboroseala molcomă a vorbelor Vindecătorului, amestecându-se cu susurul de apă ce curge mereu al gândurilor mele. - Nu știi să vorbești? - Sunt mut. Dar știu cuvintele. Cele mai multe cuvinte. Fu rândul Vindecătorului să se scarpine În cap. - Cele mai?! - se miră el. Cum adică, cele mai? Pufnirăm amândoi În râs, iar oamenii din jur hohotiră și ei, după cum avea să fie obiceiul din ce În ce mai des prin preajma celor care știau, sau care doar aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
se scarpine În cap. - Cele mai?! - se miră el. Cum adică, cele mai? Pufnirăm amândoi În râs, iar oamenii din jur hohotiră și ei, după cum avea să fie obiceiul din ce În ce mai des prin preajma celor care știau, sau care doar aveau putere. Vindecătorul acela m-a Învățat ce Înseamnă minciuna, iar eu l-am Învățat ce Înseamnă cel mai. Am văzut amândoi că erau cuvinte bune. Așa că eu, pe deasupra, l-am Învățat și ce Înseamnă frumos, fără să amintesc nimic de Siloa, bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
bun Înțeles. În scurt timp, am ajuns să-i spun și de călătoria mea. De ce pornisem. Ce poftea Moru. Ce zicea el că vor face cuvintele. Ce ne aștepta pe toți de aici Înainte deși, despre asta, nici eu, nici Vindecătorul acela nu puteam fi prea siguri. Nu i-am spus totul până la capăt - nu aveam cum să-l mint și să-i spun că Moru și cu mine hotărâserăm că eram, amândoi, Tatăl coborât din cer. - Cuvintele astea. O să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
totul până la capăt - nu aveam cum să-l mint și să-i spun că Moru și cu mine hotărâserăm că eram, amândoi, Tatăl coborât din cer. - Cuvintele astea. O să facă bine doar o vreme. Ce-o să punem apoi În locul? - Întrebă Vindecătorul deodată. Nu știam ce să răspund, dar ceva tot am zis, semn că odată porniți pe calea vorbelor, ele aveau să ne tragă după ele, ca un mamut stârnit de vânători. - O să vedem la timpul potrivit. - Timpul potrivit e doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ce să răspund, dar ceva tot am zis, semn că odată porniți pe calea vorbelor, ele aveau să ne tragă după ele, ca un mamut stârnit de vânători. - O să vedem la timpul potrivit. - Timpul potrivit e doar În cuvinte, râse Vindecătorul. Timpul potrivit nu Înseamnă nimic, În timp ce dacă Îți spun că cerbul bea apă, o să-l și vezi În minte, fără să-ți lase loc de Îndoială. Unii aveau să se folosească de acest echivoc al cuvintelor, dar asta avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și cuvântul echivoc, avea să fie prea târziu. Tu știi asta mult mai bine pentru că te-ai născut gata stăpânit de vorbe. - Tu, Moru și cu mine am putea să nu ne lăsăm stăpâniți de vorbe, dar ei? - Îmi arătă Vindecătorul pe acei oameni care râdeau la noi fără să știe ce puneam la cale. - O vreme, o să le fie mai ușor, am spus. Mai ales dacă vor vorbi cu aceleași vorbe cu care vorbesc și ai noștri, sus pe munte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pe acei oameni care râdeau la noi fără să știe ce puneam la cale. - O vreme, o să le fie mai ușor, am spus. Mai ales dacă vor vorbi cu aceleași vorbe cu care vorbesc și ai noștri, sus pe munte. Vindecătorul zâmbi și Îmi arătă palma deschisă larg, cu degetele rășchirate. Am făcut și eu la fel și ne-am bucurat că am căzut la Învoială. - Ia spune-mi, mă Îmboldi Vindecătorul atunci. Știi tu ce e ăla vin? Nu știam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cu care vorbesc și ai noștri, sus pe munte. Vindecătorul zâmbi și Îmi arătă palma deschisă larg, cu degetele rășchirate. Am făcut și eu la fel și ne-am bucurat că am căzut la Învoială. - Ia spune-mi, mă Îmboldi Vindecătorul atunci. Știi tu ce e ăla vin? Nu știam, lucru care l-a mirat din cale afară. Era un cuvânt din cele simple, meșteșugit pentru un fel de apă precum sângele vânatului după ce l-ai scurs bine de tot. Apa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
negrăite - totul degeaba, pentru că tu ești cel care o să trăiască ceea ce nici eu, nici Moru, nu bănuiam că va fi excesul cuvintelor față de cele de nespus. 4. Acolo, În pădure, știau deja să-i spună femeie. Nu știu cum se făcea, dar Vindecătorul lor făcuse și el multe cuvinte, iar femeie era un cuvânt pe care Îl Împărtășise, de la sine putere, oamenilor săi. Poate că aveau viața mai așezată decât a noastră, sau poate că aveau mai multă nevoie de femei și simțiseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-i spui, m-a ajutat și la bubuitul din cap, dar tot mi-a venit să vărs. Pe de altă parte, deja știam că dacă vinul făcea asemenea lucruri, sigur aveam să-l mai beau, așa că m-am dus la Vindecător și l-am rugat: - Acum, Învață-mă cum să-mi treacă durerea de cap. Dar el: - Mai bine Învață-mă tu cum de-ai putut s-o bucuri pe Bodolona. Se vede că ești trimis! Om adevărat, ce mai! Numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
țanțoș, de parcă numai pe Bodolona o poftisem de când ajunsesem În satul lor. Of, of. Mi-a părut bine. Eu picasem În picioare, iar Bodolona era fericită. Nu știam acest cuvânt, dar Îl simțeam. Oricum, În ziua aceea, i-am Împărtășit Vindecătorului lor că aș vrea și eu să meșteșugesc un cuvânt. - Suflet, i-am spus și i-am explicat ce credeam eu că trebuie să denumească vorba asta. - Adică gând, mi-o reteză Vindecătorul. - E mai mult decât gând. Bodolona nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Oricum, În ziua aceea, i-am Împărtășit Vindecătorului lor că aș vrea și eu să meșteșugesc un cuvânt. - Suflet, i-am spus și i-am explicat ce credeam eu că trebuie să denumească vorba asta. - Adică gând, mi-o reteză Vindecătorul. - E mai mult decât gând. Bodolona nu se bucură cu gândul de ce am făcut noi. Se bucură cu sufletul. - Ah. Aici, zise Vindecătorul și-și puse mâna pe piept. Cred că știu ce spui. Da... Suflet să-i spunem atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
i-am explicat ce credeam eu că trebuie să denumească vorba asta. - Adică gând, mi-o reteză Vindecătorul. - E mai mult decât gând. Bodolona nu se bucură cu gândul de ce am făcut noi. Se bucură cu sufletul. - Ah. Aici, zise Vindecătorul și-și puse mâna pe piept. Cred că știu ce spui. Da... Suflet să-i spunem atunci. Hm. Se rostește de parcă am da aerul afară. Sssuuuflet, se amuză el precum un copil. Eu cred că Bodolona s-a bucurat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
părea să denumească deja. Dar, am făcut-o pentru Bodolona. Suflet e cuvântul ei și, cine știe câte alte asemenea vorbe n-or fi fost meșteșugite la fel. La asta mă gândeam când niște vânători din sat se Înfățișară În grabă la Vindecător și-i spuseră, grohăind gălăgios și dând din mâini ca apucații, că din munte mai coborau niște oameni. Și Vindecătorul, și Krog, se gândiră atunci la numere - am fi vrut să știm câți erau cei ce veneau, dar oamenii Vindecătorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
or fi fost meșteșugite la fel. La asta mă gândeam când niște vânători din sat se Înfățișară În grabă la Vindecător și-i spuseră, grohăind gălăgios și dând din mâini ca apucații, că din munte mai coborau niște oameni. Și Vindecătorul, și Krog, se gândiră atunci la numere - am fi vrut să știm câți erau cei ce veneau, dar oamenii Vindecătorului habar n-ar fi avut să ne răspundă, iar noi n-am mai avut răgaz să vorbim vreodată despre ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]