2,160 matches
-
câmp, ca să supraveghez clădirea girezilor degrâu. Stătui de vorbă vesel, ca niciodată, cu Dragomir, care era tare mirat de această considerație cu care nu era obișnuit din parte-mi. Făgăduii oamenilor țuică, și multă vreme îi privii cum se mișcau vioi printre snopii aurii, cu țăpoaiele, cu brațele, cu glasuri puternice, cu glume vesele. Pe la toacă, pornii spre Iezer în trap leneș. Domnul Sandu, crâșmarul, mă aștepta în prag cu mânile în șolduri, zâmbindu-mi cu obișnuita-i prietinie. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bucurat ca altădată de sărbătorile mari ale neamului. În începutul palid de toamnă, de anul nou, privea pe gânduri fără să vadă și fără căldură în suflet la mișcarea din ulița îngustă. Toate fețele erau vesele; straiele murdare dispăruseră; copiii vioi, cu pălării adevărate în cap, făceau zarvă și se jucau cu nuci în tocurile scobite la marginea șanțurilor; daruri de turtă dulce treceau de la prietin la prietin. O tinereță bucuroasă izvora, furnica în toate părțile pe uliți. Până acum flăcăuașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
avea liniște în somn; se întorcea gemând în culcuș și parcă-și șoptea câteodată vorbe tainice. Maică-sa era bucuroasă. Nu se veselea, nu făcea gură. Numai sub tufele crețe de păr ochii îi luceau împăcați și andrelele săltau mai vioaie, înlănțuind firul albastru în călțuni. Sanis, într-o sară, și-a descleștat fălcile. Vezi? a spus el c-un rânjet bucuros. Vezi? Așa a trebuit să se întâmple... Hahamul nostru-i un om cu multă știință în cap... Noi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mare... Boieru, iar, îi om bun... Da’ cum îl chiamă? —Cuconu Jor... Așa-i zice, cuconu Jor Avrămeanu... Te-i duce la curte, și-i vorbi cu el... —Bine... zise încet Niță Lepădatu. Moșneagul îl cercetă cu ochii mici și vioi. Străinul era trudit, cu obrazul plin de pulberile negre ale drumului. Privea trist în gol cu doi ochi verzi, înfundați sub frunte și sub sprâncene tufoase. Barba-i era de mult nerasă. Mustața creață, rotunjită la capete, nu-i acoperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
păr des, stufos și zbârlit. Printre bărbați erau amestecate și femei, cu broboade și polci cafenii. Ele erau mai triste și mai negre la față, și tăceau zdrobite de munca zilei. În dosul perdelei de stuf focul ardea vesel și vioi, împrăștiind fantasticele-i zbateri peste îngrămădirea aceasta pestriță. Un băietănaș slab și cu gâtul lung trăgea din când în când dintr-un maldăr uriaș mănunchiuri de stuf și le zvârlea pe foc. Moș Nastase și Niță Lepădatu se cinchiră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Vitele toate erau îngrămădite în șoproane. Toată gospodăria întinsă a boierului se strângea la un loc de frica iernii. Vântul cel rău parcă-i răscolise pe toți. Umblau în toate părțile în sara asta de început de iarnă, vorbeau mai vioi, strigau și-și chemau cânii prin viscol. Niță Lepădatu își întoarse tohoarca cu mițele în afară, trecu pe lângă rândul lung de vite, să vadă dacă stau în liniște, după aceea fluieră pe Sărmanu, cânele adus de flăcăuașii care erau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
avem și destule lucruri veritabile. Poftim. Cu multe vorbe, neguțătorul mi-a trecut un clit de rondele de fildeș. Diametrul lor nu era mai mare de zece centimetri. Erau subțiri, sunau discret. Un artist persan zugrăvise pe ele miniaturi - scene vioaie în colori stânse. Erau o capcană pentru un mușteriu cărunt. Le-am petrecut printre degete, zâmbind; autorul lor ținuse să ilustreze anume povești din Halima, pe care cetitorii europeni nu le găsesc în edițiile traducerilor curente. Pozițiile și pozele cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el, nicidecum. Și deodată am înțeles totul. Partea întâitc "Partea întâi" Capitolul 1tc "Capitolul 1" Mama a trântit de perete ușa camerei de zi și a exclamat: —’ Neața, Anna, e timpul să-ți iei pastilele. Încerca să meargă la pas vioi, ca asistentele pe care le văzuse în seriale, dar camera era așa de încărcată de mobilă încât a trebuit mai degrabă să-și croiască drum spre mine. Când am ajuns în Irlanda acum opt săptămâni, nu puteam să urc scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă băga și pe mine în asta. Nu că ar fi avut de gând. De îndată ce am terminat și am plătit, mi-a spus, destul de finuț: — Nu ne potrivim. Îți doresc să ai o viață frumoasă. Apoi a plecat la pas vioi cu picioarele lui proaspăt pomădate. Șifonată, dar neîngenuncheată, m-am pregătit pentru întâlnirea din seara următoare cu Greg, brutarul din Queens. Deși era octombrie și nu tocmai cald, mi-a propus să mergem la un picnic în parc. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
adăugat el, mai e halul în care conduce. Ține-te bine pentru o zdruncinătură în sens opus. Culmea, accidentul n-a fost vina șoferului nostru cu șapte-din-zece. De fapt, s-a dovedit că n-a fost vina nimănui. Înaintând destul de vioi prin mulțimea de mașini venind de la lucru, eu și Aidan trecusem la o conversație banală despre cum arăta apartamentul nostru și ce porc era proprietarul. N-aveam nici cea mai vagă idee despre evenimentele care se derulau la intersecție - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
al Formulei 12 cât mai departe cu putință de Lauryn; nu era încântată, câtuși de puțin, că obținusem o altă slujbă. Era și mai puțin încântată că o luam pe Teenie cu mine. Cealaltă asistentă a mea era o tânără vioaie pe nume Hannah - o furasem celor de la Warpo și o salvasem de la o viață de ținute sinistre. Recunoștința pe care mi-o purta avea să fie garanția loialității ei. Pe 29 ianuarie, numărul din martie al revistei Harpers a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de sigur de el că era aproape îngâmfat. Până și fața lui avea o altă culoare. Acum șase, șapte, opt luni, nu realizasem că arăta pământiu și țeapăn. Am observat abia acum când își pierduse acea rigiditate oribilă și devenise vioi și plin de culoare. M-a zărit și a zâmbit larg. Un zâmbet orbitor, cum nu mai văzusem niciodată la el. —Anna. Hei, arăți grozav! Vocea lui era mai sonoră decât fusese înainte. —Mulțumesc. —Mda. Nu mai aduci așa mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe pardoseala de linoleum, respirând greoi, cu pete de sudoare la subraț. Geanta mea de doamnă mi se izbea de șold. Singurul lucru care îmi strica imaginea sofisticată era Dogly, al cărui cap ieșea din geantă. Urechile i se legănau vioi și părea că privește la tot ce ne ieșea în cale. Părea să fie de acord. Dogly se întorcea în Boston, la origini. Avea să-mi lipsească, dar făceam ceea ce trebuia să fac. Apoi am trecut prin ușile glisante de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dădea, de „Abu-l-Hassan“, taică-meu își umfla pieptul, își netezea mustățile și își plimba ușor degetele mari de-a lungul bărbii, trăgând cu coada ochiului spre iatacul de la catul de sus, unde mă aflam eu, înfășat în scutece. Bucuria lui vioaie nu avea totuși nici profunzimea, nici intensitatea bucuriei Salmei care, în ciuda durerilor stăruitoare și a extremei slăbiciuni, simțea că se naște a doua oară prin venirea mea pe lume, deoarece nașterea mea o făcea să devină prima dintre femeile casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
plastic de la bar. După câteva secunde, un bărbat cu o figură infatuată, extenuat, purtând costum sobru, imposibil, apăru lângă ea cu pași șovăitori. — Ai grijă, She-She, spuse el cu o voce plină. — Și dumneavoastră, domnule, îi răspunse She-She pe tonul vioi și comercial al prostituatelor de pretutindeni. Vreau să vă mulțumesc pentru vizită. Pe curând, domnule. Sigur că da. Șmecheria ei l-a șocat Fața lui lăsată, relaxată, era pe punctul de a-i cădea sub presiunea celei mai autentice tulburări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
singurul tip de aici care știe să citească? Scrie clar cu neon că ăsta e un bar pentru persoane singure. Eu sunt singur. Care-i problema? — E beat. Ăsta fusese unul dintre însingurați. — Okay, cine a spus asta? Am alunecat vioi de pe scaun. Faptă care a necesitat o a doua manevră, aceea de a mă ridica de pe jos. — Pentru numele lui Dumnezeu, a băut deja zece cocteiluri. — Uite-l... Pune-i... Dă... Am simțit câteva mâini înșfăcându-mă de braț, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e vorba de ceai, și adesea are la geantă un plic de ceai... Mă aștepta. Am ghicit după agitația teatrală și exagerată de care era cuprinsă. Unde ai fost? am întrebat-o eu. „Aici“ a insistat ea cu o mișcare vioaie dai cap. De unde ai știut că mă întorc? „N-am știut“ a continuat ea încăpățânată Și așa cum ți-am mai spus, nimeni n-a știut, nici chiar Ella Llewellyn. Cui îi pasă, mi-am spus eu, și am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
câtă vrei și bani de aruncat, grămezi. Refamiliarizați cu propriile trupuri, încălziți, gresați, îngrijiți, au cu toții o culoare senzuală: i se spune sănătate de taur. Așadar, această revărsare, această nevinovată catastrofă evoluționistă - ei, eu, și Holly sau Golly sau Lolly, vioaia mea amică cu rochia ei umflată de vânt - am pășit prin căldura turbată, îndreptându-ne spre fabrica de zgomot care stătea încordată pe buci, forțându-și constipația cu un urlet de coșmar. Am urcat scara care ducea la ușa ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
depășise. — Vreți să vă dați jos din mașină, domnule? Caraliii, nenorociții de caralii. — Sigur, am spus eu și am coborât. Supărat cum eram, m-am împiedicat și m-am prăvălit pe bordură. Dar m-am ridicat cât se poate de vioi și m-am scuturat, toată ființa mea respirând încrederea în sine. Ați băut ceva azi, domnule? Eram pregătit pentru așa ceva. Absolut nici o problemă. De-a lungul anilor am învățat perfect ce trebuie să spun și le-o servesc sticleților la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ăsta? — Vino, frate, hai să vorbim, i-am spus eu pe un ton bătăios (cu gura încordată, impulsiv, nerăbdător). Hei - transvestitule. Nu, asta nu i-a plăcut deloc. În timp ce eu mă apropiasem la vreo cincisprezece pași de ea, a ieșit vioaie din pantofi, s-a aplecat să-i recupereze, apoi și-a ridicat rochia cu o mână și a luat-o la sănătoasa spre Seventh Avenue. Am rămas locului și l-am urmărit cu privirea. — De ce ai făcut asta? m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca a mea? Eu am nevoie de pornografie. Confruntat cu această provocare, am început să mă învârt iar. Shadow s-a scuturat și și-a ridicat privirea, întinzându-și gâtul cu o mișcare indignată, în timp ce eu mă fâțâiam în ritm vioi prin apartament, cu ochi reci de expert și cu simțurile încordate, la pândă. Vezi tu, chiar și în cele mai așezate gospodării, un adevărat profesionist tot găsește ceva de făcut... Nu m-am ales cu nimic din teancul de reviste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de obosită, atât de sătulă de blatiști, cecuri false, trișori, de toți manglitorii de bani ai New York-ului... Prima companie unde mi-am încercat norocul a fost Trans-American. Mi-am pus hainele în ordine și m-am dus în pas vioi la casa de bilete. — Nici o problemă, mi-a spus gagiu’ de sub pălăria lui. Clasa a doua, loc la geam, fumători, chiar și un film acceptabil. I-am întins suav cartea mea de credit US Approach. Mi-a introdus numele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mi asculți teoria? Ia mai taci o clipă. Mă concentrez. Desfășurarea mea era avansată, dar pionii erau într-o dezordine cam mare. Jocul a continuat tăcut cu două mutări, în timp ce ne făceam ordine prin ogradă, executând amândoi rocade în ritm vioi, pe partea regelui. Eram în căutare de planuri, de tipare și formule, când el s-a lansat într-o serie de atacuri anoste asupra pionilor mei avansați. Confruntarea nu era mare lucru, dar a trebuit să-mi retrag armele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu Trombă, mărturisirile lui mi-au dezvăluit că același text poate zidi și poate dărâma. Nu literatura, am constatat, mă făcuse să înțeleg aceasta, ci un amărât de fost slujbaș al cenzurii de demult. Un moșneguț simpatic, firav, cu privire vioaie, iscoditoare mereu, cherchelindu-se destul de ușor și vorbind întruna, ca într-o obsesie, despre tot ceea ce făceau ei în birourile lor de pe Sărindar. Habar n-avea de text, deși cu toată puținătatea puterilor sale fusese unul dintre cei care, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
paie Braic aproba din cap, cu un entuziasm molipsitor. „În cazul acesta, noi ce mai avem de făcut decât să vă strângem mâna și să vă urăm Însănătoșire grabnică!? Așa-i?” „Așa-i”, răspundea Braic, cu o voce neașteptat de vioaie, răsucindu-se neliniștit Între bandaje... „E cumva cazul”, mai Întreba, Înălțându-se pe călcâie, profesorul Perjovski, „să avem nevoie de un transplant de piele? Simțiți pe undeva vreo lipsă?” Omul de paie Braic scutura din cap că nu. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]