KorAP: Find »[drukola/base=violet & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...92 >

2,276 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

interes. —Mă simt îngrozitor. Numai că am avut o criză absolut groaznică - nici măcar nu știu cum să-ți explic. Încearcă, îi sugeră MM. Vocea ei era cât se poate de calmă și prietenoasă. Mă îndoiam că putea s-o ducă de nas Violet, care făcu ochii mari, fixându-și privirea pe fața lui MM așa cum țintești cu pușca. Știu că ești supărată pe mine, spuse ea, chinuită de remușcări. Cum să nu fi supărată? Ar fi trebuit să sun. Știu asta. Numai că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
fereastra din pânză neagră dintr-un panou, creată pentru a fi folosită de actori. Spectatorii nu o puteau observa, dar puteai vedea prin ea foarte ușor, de aproape, exact ca în ferestrele fumurii ale unei mașini. E cineva acolo? întrebă Violet, întorcându-se. Cred că avea o ureche de pisică. Puțin cam spășit, Sally își făcu apariția pe scenă, urmat de Hugo și apoi de mine. Era pentru prima dată când ajungeam acolo, deși Bez îmi făcuse turul clădirii cu câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
deși Bez îmi făcuse turul clădirii cu câteva zile în urmă; scena era atât de mult înclinată încât mă bucuram că aveam ghetele de lucru în picioare. Mi-era imposibil să înțeleg cum făceau actorii să nu-și rupă picioarele. Violet, pe ditamai tocurile, părea că se simte exact ca acasă. Îi salută în fugă pe Sally și pe Hugo și se uită la mine cu o privire iscoditoare. —Vio, ea este Sam Jones, artistul casei, spuse Hugo. Ea face mobilele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
se simte exact ca acasă. Îi salută în fugă pe Sally și pe Hugo și se uită la mine cu o privire iscoditoare. —Vio, ea este Sam Jones, artistul casei, spuse Hugo. Ea face mobilele pentru decoruri. —A, da, zise Violet, măsurându-mă cu radarul mov al privirii ei și hotărând că așa, cu blugii mei ponosiți și cu tricoul, nu meritam prea multă atenție. Lui Hugo și lui Sally le oferi niște zâmbete uimitoare și apoi își concentră atenția asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
în jurul gâtului, asemenea unui primar. Cum era și normal, MM fu prima salutată printr-o înclinare a capului. — Totul e în ordine, Melanie? Da, mulțumesc. Tocmai eram într-o întâlnire legată de decor. Arătă către Bez și electricianul șef. —Și Violet? Se întoarse către ea. — Tocmai am ajuns. Direct de la aeroport. —Violet, așa ceva e pur și simplu inacceptabil, spuse Philip Cantley cu asprime. Își strânsese părul grizonant într-o coadă de cal minusculă, la spate, iar în jurul gâtului purta o cravată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
nu tolerăm comportamentul neprofesionist. Melanie ar fi perfect îndreptățită să te scoată din piesă, iar eu n-aș putea s-o opresc. Ea este regizorul, nu eu, și ea deține întreaga autoritate. N-aș putea să mă amestec. —Știu, Philip. Violet își plecă fruntea. —Deci, Melanie? Philip Cantley se întoarse către MM. Cu câtă grație fusese lucrată; accentuând pe ideea autonomiei ei, își afirmase cu claritate propriile dorințe. Și totuși, nu credeam că MM avea să se lase împinsă să ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
MM cu ușurință. O săptămână. Va trebui să vii devreme, ori de câte ori ești chemată. O să mă uit pe programare și o să încercăm să trecem rapid săptămâna asta prin toate scenele în care apari. După aceea, voi lua o hotărâre. —Mulțumesc, spuse Violet, cu atâta umilință încât o și vedeam făcând o plecăciune. —Mulțumesc, Philip, pentru pledoarie, zise MM, cel puțin amuzată. Philip Cantley, neștiind cum să reacționeze, alese cale bunului simț și nu făcu nimic; Violet părea complet absorbită. Știu textul ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ca pe apă, spuse ea cu mândrie. —Ți-ai învățat replicile în taxi, pe drumul de la aeroport? Sugeră Hugo. —Foarte bine. Și Hazel îl știe, spuse MM calm, ignorându-l. Asta o să ușureze foarte mult lucrurile. Cine e Hazel? întrebă Violet, într-o doară. — Draga mea, interveni Hugo voios. Ce minunăție ne așteaptă. *** —Are ceva Philip Cantley asta, comentai eu mai târziu, când am ajuns pe un teren mai sigur, care mă face să mă dau doi pași în spate și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Știi ridicarea aia când mă prinzi de pulpă și mă iei pe sus, da - Fisher și cu mine am fost colegi la cursul de dans - oricum, mă gândeam... În acel moment, am înțeles de ce tot făcea Fisher acele gesturi disperate. Violet, îmbrăcată surprinzător de bine, Ralph Lauren Sport din cap până-n picioare, jachetă lânoasă, pulover pe gât, colanți și pantofi cu talpă groasă - apăru cu un aer de divă și se opri o clipă chiar în prag, așteptând ca toate privirile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
instinctele ei de felină, că de fapt acesta se întâmplase din cu totul alte motive. Vă salut! spuse ea încet, cu o voce foarte mieroasă și care dădea foarte bine. Se îndreptă către micul grup din centrul sălii. —Eu sunt Violet: îmi pare nespus de rău că n-am fost aici mai devreme. De acum încolo o să muncesc pe brânci, vă promit eu. Îi trecu în revistă pe cei din grup cu ochii săi mari și violeți. —Tu trebuie să fii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
centrul sălii. —Eu sunt Violet: îmi pare nespus de rău că n-am fost aici mai devreme. De acum încolo o să muncesc pe brânci, vă promit eu. Îi trecu în revistă pe cei din grup cu ochii săi mari și violeți. —Tu trebuie să fii Hazel, spuse ea pe un ton perfect prietenesc. Pe lângă Violet și Tabitha, care erau o mână de om fiecare, Hazel, care nu avea mai mult de un metru șaptezeci, părea un monolit. Îmi dădeam seama de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
repete. Nimic n-o mai putea intimida pe Hazel atunci. Urmărind cum se conturează scena dintre cei patru îndrăgostiți, deocamdată încă șovăielnic, mi-am dat seama cât de mult depinde succesul unei piese de cei care sunt distribuiți în ea. Violet, în rolul Hermia, era o răsfățată care se obișnuise să i se facă mereu pe plac și toți bărbații din jurul ei să fie îndrăgostiți de ea; însă în momentul în care se trezi și văzu că ambii săi pretendenți se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cu Violet, care mânca cu simț de răspundere dintr-un pachet de biscuiți cu cremă. — Deci, cum a fost în Goa, dragă? Se zice că e plină de turiști acum. —Eh, n-a fost chiar așa de rău, îmi tăie Violet vorba, cu gura plină de biscuiți. —Trebuie să recunosc că nu te prea văd mergând în Goa, dragă. Întotdeauna am crezut că ai gusturi tipic europene. Mâncare italiană și tot confortul din lume. În perioada asta a anului vremea e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
gura plină de biscuiți. —Trebuie să recunosc că nu te prea văd mergând în Goa, dragă. Întotdeauna am crezut că ai gusturi tipic europene. Mâncare italiană și tot confortul din lume. În perioada asta a anului vremea e minunată, zise Violet ocolind subiectul. Impresia că, într-adevăr, nu voia să vorbească despre Goa era foarte puternică. Nu te-ai prea bronzat. —Ah, păi nu ies niciodată în soare fără să-mi dau cu tone de cremă de plajă, spuse ea repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
și eu cred că asta explică totul - și după aia a fost văzut plimbându-se prin Goa. Presupun că era lățos, cu mărgele împletite peste tot. Că tot veni vorba... Nu, Hugo, nu mi-am pus mărgele peste tot, zise Violet, râzând. Și n-am auzit niciodată de Richey ăsta al tău. — Dar despre fata care i-a călcat pe urme - s-a aruncat de pe același pod? Probabil că acum sunt prin cine știe ce cocioabă de prin Goa și mănâncă homari proaspeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Goa și mănâncă homari proaspeți. Trebuie să recunosc că sună foarte tentant. Aproape divin, dacă n-ar fi deplin hippie. Și dacă ar exista o canalizare normală. —Shirley Lowell, spuse Hazel, atât de încet încât abia o auzii. —Poftim? zise Violet făcând imediat stânga-mprejur, ca s-o includă în conversație. Chiar că-și dădea toată silința să o cucerească pe Hazel cu șarmul ei. —Shirley Lowell, fata care s-a sinucis, zise Hazel. Mi-a fost colegă de facultate. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
stai un pic, Vi. Sophie trase o dușcă zdravănă din cana ei cu cafea. —Scuze, dar iau niște antihistaminice pentru guturai și dacă nu beau cafea tot timpul, mă lasă lată de tot. — Măcar nu-mi strănuți în nas, zise Violet pe un ton resemnat. —Mamă, Vi, ce talie mică ai, spuse Sophie cu invidie. N-o s-o mai aibă mult timp dacă-i tot dă înainte cu biscuiți, remarcă Hugo. Îl mănânc pe ultimul, Vi, ca să-ți salvez talia. —Ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cum se numește, „cum să te faci cât casa“? zise Paul, cel care-l juca pe Lisandru, cu râsul său behăit și deranjant. Ar trebui să te iei de mână cu Matthew, îi spusei eu, aveți același simț al umorului. Violet, care nu fusese de față când Matthew făcuse acel joc de cuvinte groaznic legat de Goa, dar care își dădu seama că-i luasem partea, îmi aruncă un zâmbet prietenos. M-a vrăjit fără să vreau. Dar de ce trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
atât de neomenești de parcă ar fi fost un pescăruș care-și urmărește prada. Tresărirăm cu toții, iar Bez scăpă lanterna; se auzi cum cade în apă cu un zgomot puternic și apoi se stinse. Forma dispăru. Marie țipa din ce în ce mai tare. —E Violet! țipa ea. E Violet și e moartă! S-a înecat! Ah! Ah! Se auzi un zăngănit, ca de metal care cedează și zgomotul unui obiecta care cade în apă. Țipetele încetară la fel de subit cum începuseră. Marie căzuse în apă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ar fi fost un pescăruș care-și urmărește prada. Tresărirăm cu toții, iar Bez scăpă lanterna; se auzi cum cade în apă cu un zgomot puternic și apoi se stinse. Forma dispăru. Marie țipa din ce în ce mai tare. —E Violet! țipa ea. E Violet și e moartă! S-a înecat! Ah! Ah! Se auzi un zăngănit, ca de metal care cedează și zgomotul unui obiecta care cade în apă. Țipetele încetară la fel de subit cum începuseră. Marie căzuse în apă și, după zgomot, se dusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cu unghiile, lovind țigara de scrumieră, chiar și atunci când nu era scrum de scuturat. Conversația asta îl făcea să nu aibă astâmpăr, de parcă ar fi fost într-un tren de mare viteză, cu stomacul gol. Când Marie a spus că Violet era ácolo jos, zise el, am crezut că o să - Cu un gest teatral, își înfipse degetele în pieptul slab, acolo unde ar fi trebuit să fie pectoralul stâng, dacă ar fi avut așa ceva, cu țigara din mână fumegând periculos de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
am preferat să nu întreb, de teamă să nu-mi povestească toate simptomele. Acum își bătea cu pumnul în piept, simulând niște palpitații. Nu fi prost, Sally, zisei pe un ton ferm. Nu se putea ca aia să fi fost Violet. Crede-mă. —Ești sigură? fixându-mă cu ochii săi cei mari, de cățeluș, care cer milă. — Apropo, era umflat, stătea de mult acolo jos. Foarte mort și foarte urât mirositor, îl informai eu. Asta se presupunea că avea să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
de culoare deschisă, cu capul ițindu-se printre cutele puloverului ei pe gât, asortat cu haina, asemenea unei flori din caliciu, Violet afișa semețeai unei regine. Stătea pe loc, cu mâinile în buzunare, fixându-l încă cu ochii săi imenși și violeți pe săracul Matthew. — Dar nu te-am sunt eu, găsi el curajul să spună, cu vocea pierdută. Adică a doua oară. N-am mai lăsat nici un alt mesaj. — Ah, pentru Dumnezeu, hai, recunoaște! zise Violet cu furie. Nu, pe cuvânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
el curajul să spună, cu vocea pierdută. Adică a doua oară. N-am mai lăsat nici un alt mesaj. — Ah, pentru Dumnezeu, hai, recunoaște! zise Violet cu furie. Nu, pe cuvânt, n-am fost eu! Ia stai un pic, zise MM. Violet, Matthew nu ți-ar fi lăsat nici un mesaj - de ce să-ți lase? Ești sigură că a fost el? Violet, prinsă la mijloc, rămăsese fără cuvinte, în mod evident. — Păi, așa cred, zise ea în cele din urmă. A zis ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
pentru Dumnezeu, hai, recunoaște! zise Violet cu furie. Nu, pe cuvânt, n-am fost eu! Ia stai un pic, zise MM. Violet, Matthew nu ți-ar fi lăsat nici un mesaj - de ce să-ți lase? Ești sigură că a fost el? Violet, prinsă la mijloc, rămăsese fără cuvinte, în mod evident. — Păi, așa cred, zise ea în cele din urmă. A zis ceva de genul: „Bună, sunt Matthew. Voiam doar să-ți spun că MM a anulat întâlnirea de mâine“. Adică, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]