1,522 matches
-
la Viena, a luat lecții de pian cu Carl Czerny și de compoziție cu Antonio Salieri. Doi ani mai târziu, în 1823, s-a mutat împreună cu familia la Paris, de unde a plecat în multe turnee ca pianist. Influențat de măiestria violonistului Niccolò Paganini, a decis să dezvolte o tehnică interpretativă similară pentru pian. În 1835 a plecat din Paris cu amanta sa Marie de Flavigny, alături de care a întreprins multe călătorii în anii următori, timp în care reputația sa de pianist
Franz Liszt () [Corola-website/Science/299317_a_300646]
-
Krauser plecând la formația „Lake”, iar Ovidiu Lipan revenind la Phoenix. Potrivit lui Mani Neumann, și Josef Kappl a avut inițial intenția de a reveni în Phoenix. Între timp, Covaci reușește să îl coopteze în formație pe Mani Neumann alături de alți violoniști. Este creată o trupă de rock "„rea și agresivă”", compusă din șase oameni (două viori electrice, violoncel electric, chitară bas, chitară electrică și baterie), care susține concerte o vreme, cu mult succes la public, fiind un concept nou pe acele
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
compozitorul Carlos Gardel, care îi dă un mic rol în filmul "El dia que me quieras". Reîntors în Măr del Plata în 1936, face parte din mici grupuri muzicale locale, dintre care unul adopta stilul sextetului "Vardaro", al cărui exponent, violonistul Elvino Vardaro, va continua și în viitor să cânte împreună cu Piazzolla. În 1938 sosește la Buenos Aires și intră în ansamblul celebrului interpret la bandonéon, Anibal Troilo. Piazzolla se dovedeste și un bun pianist și ia contact cu stilul muzical avangardist
Astor Piazzolla () [Corola-website/Science/299371_a_300700]
-
o familie prosperă de negustori, Salieri a studiat două instrumente importante ale timpului, vioara și clavecinul, dar și toate elementele vocalismului. Fratele său Francesco, care era studentul lui Giuseppe Tartini, i-a fost profesor la rândul său. Francesco era un violonist foarte talentat și era adesea chemat să cânte la festivalurile organizate de bisericile din jurul orășelului natal, Legnago. Antonio erau mereu prezent unde Francesco era chemat să cânte. După moartea destul de timpurie a părinților se mută la Padua, apoi la Veneția
Antonio Salieri () [Corola-website/Science/298766_a_300095]
-
Șapte săptămâni din post", "Ce-i mai dulce ca alvița", " Cine iubește și lasă", "Geaba mă mai duc acasă", "Mărie și Mărioară", "Țigăneasca", " Când o fi la moartea mea". La această emisie, taraful lui Ion Matache era format din doi violoniști, un contrabasist, un țambalist și un cobzar. După comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio și ecoul puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice, continuă să fie programată aproape săptămânal de Radio România. În 1938, Maria Tănase cântă în renumitul
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
După comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio și ecoul puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice, continuă să fie programată aproape săptămânal de Radio România. În 1938, Maria Tănase cântă în renumitul restaurant de lux „Luxandra”, acompaniată de orchestra violonistului Petrică Moțoi. Pe 17 august 1938 cântă la încheierea cursurilor de vară ale Universității populare de la Vălenii de Munte (Prahova), unde istoricul Nicolae Iorga o supranumește "Pasărea măiastră". În același an se angajează la Teatrul „Alhambra” al lui Nicolae Vlădoianu
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
țara care și-a deschis porțile pe 1 septembrie 1873. Naționalismul Romantic va deveni un element crucial atât în opera lui artistică, cât și în părerile sale politice. În jurul vârstei de 15 ani, Sibelius își propune să devină un mare violonist, lucru pe care l-a și realizat, având chiar un concert public în Helsinki cu ultimele două părți ale "Concertului pentru vioară" al lui Mendelssohn. După absolvirea liceului în 1885, Sibelius începe cursurile de Drept la Universitatea Finlandeză Imperialistă Alexandru
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
Sibelius îți continuă studiile la Berlin, avându-l ca profesor pe teoreticianul Alfred Becker. În 1890, la Viena, îi are ca profesori pe Robert Fuchs și Carl Goldmark. În această perioadă, Sibelius renunță la aspirațiile sale de a deveni "virtuoso" violonist. ""Momentul în care a trebuit să accept că am început prea târziu pregătirea pentru a deveni virtuoso violonist a fost o conștietizare dureroasă"". Pe 10 iunie 1882, la Vöyri, Jean Sibelius se căsătorește cu Aino Järnefelt (n. 10 august 1871
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
îi are ca profesori pe Robert Fuchs și Carl Goldmark. În această perioadă, Sibelius renunță la aspirațiile sale de a deveni "virtuoso" violonist. ""Momentul în care a trebuit să accept că am început prea târziu pregătirea pentru a deveni virtuoso violonist a fost o conștietizare dureroasă"". Pe 10 iunie 1882, la Vöyri, Jean Sibelius se căsătorește cu Aino Järnefelt (n. 10 august 1871 - d. 8 iunie 1969), iar în 1903 se mută în locuința lor botezată "Ainola" ("al lui Aino") situată
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
la 23 februarie 1685 în orașul Halle/Saxonia (Germania), unde a luat și primele lecții de muzică de la Friedrich Wilhelm Zachow. În vârstă de 17 ani, în 1702, este deja organist în Halle, un an mai târziu este angajat ca violonist și "Maestro al Cembalo" în orchestra Operei din Hamburg condusă de Reinhard Keiser. Aici realizează în 1705 prima sa operă, ""Almira"" pe un libret de Feustking, cu care atrage atenția publicului. În primăvara anului 1707 pleacă în Italia și rămâne
Georg Friedrich Händel () [Corola-website/Science/298452_a_299781]
-
unei îmbolnăviri subite și a fost înmormântat în cimitirul din dreptul Porții Carintiei ("Kärtnertor") din Viena, pe locul în care se află în prezent clădirea centrală a Universității Tehnice din Viena. S-a născut în urma mariajului dintre Giovanni Battista Vivaldi, violonist în orchestra Domului San Marco, și a Camillei Calicchio. Îmbrățișând de timpuriu calea preoției, a fost supranumit și "Il Prete Rosso" ("Preotul Roșu"), datorită culorii părului său (moștenit de la tatăl său). Primul nucleu al familiei Vivaldi, despre care există referințe
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
Consacrarea în toate genurile muzicale avea să-i confere compozitorului o glorie internațională incontestabilă fără precedent în istoria muzicii. Mulți călători care treceau prin Veneția căutau să-l vadă și să-l asculte pe ""Preotul roșu"", de la "Edward Wright" la violonistul "Pisendel", de la flautistul "J. J. Quantz", epistolarul "De Brosses" și până la regele "Friedrich al IV-lea" al Danemarcei. Există numeroase și prețioase mărturii asupra ceea ce reprezenta viața muzicală venețiana și asupra efectului electrizant al interpretării și creațiilor lui Vivaldi. Multe
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
La Paris a urmat - ca auditor - cursurile lui Gabriel Faure (1913-1914) și Vincent d'Indy (1919-1922), tot în Capitala Franței fiind înscris la doctoratul în drept. A debutat ca pianist la Ateneul Român (1918), într-un recital de sonate cu violonistul Alexandru Theodorescu, desfășurînd apoi o susținută activitate de pianist acompaniator și de muzică de cameră (1918-1950). În 1923 a debutat ca muzicolog și critic muzical (la Adevărul) continuînd să semneze studii, cronici, articole, recenzii etc. în Muzica, Muzică și Poezie
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
(n. 12 noiembrie 1894, Bozovici, comitatul Caraș-Severin — d. 7 mai 1963, București) a fost un violonist virtuoz și dirijor român de muzică populară. A fost unul din dirijorii permanenți ai Orchestrei de muzică populară Radio, pe care a fondat-o în 1 decembrie 1949. S-a născut la data de 12 noiembrie 1894 în localitatea Bozovici
Ion Luca-Bănățeanu () [Corola-website/Science/307309_a_308638]
-
și piciorul stâng, suferind un accident vascular. Își revine rapid, dar nu mai poate cânta la vioară, rămânând numai dirijor la Radio, alături de Nicu Stănescu. În anul 1958 iese la pensie, după o carieră artistică de peste 30 de ani. Împreună cu violonistul [Nelu Stan]] armonizează diferite piese muzicale pe instrumente, pentru Orchestra Radiodifuziunii Române. Moare la data de 7 mai 1963 la București, la vârsta de 69 de ani. Este înmormântat la Bozovici, în localitatea sa natală. A fost distins cu titlul
Ion Luca-Bănățeanu () [Corola-website/Science/307309_a_308638]
-
La început cânta de unul singur în cârciumile Caransebeșului („Lupșa”, „Mândrușoane”, „Mielu”) și la târguri. Este descoperit de "vestitul muzicant Pera" care îi oferă loc în orchestra lui, la restaurantul „Kereș”. Urcând treptele succesului, este solicitat de Alexa Drugă, "celebru violonist de odinioară și șef de orchestră" ce cânta la renumitele localuri „Pomul verde” și „Central”. De aici ajunge să fie cunoscut în tot Caransebeșul și este chemat să cânte la Orșova, unde rămâne 3 ani. În timp ce își făcea stagiul militar
Luță Ioviță () [Corola-website/Science/307307_a_308636]
-
în cartea biografică "Luță Ioviță, Barbu Lăutaru Banatului" și în antologia de doine "Cîntă Ardealul și Banatul" întocmită de Emil Gavriș în 1989. Taraful lui Luță Ioviță era alcătuit din fiii săi: A avut și o fată, Matilda, căsătorită cu violonistul Gheorghe Monea din Oravița, cu a cărui orchestră Luță Ioviță a înregistrat la casa de discuri Columbia. Luță Ioviță a înregistrat, mai ales în perioada interbelică, la marile case de discuri ale vremii: Columbia, Odeon, Electrecord. Post-mortem, în 1968, casa
Luță Ioviță () [Corola-website/Science/307307_a_308636]
-
ales prin înălțime. Există și o mică cascadă, grupuri de stânci care bordează lacul și un podeț. Lacul este de mici dimensiuni și are formă organică. În noiembrie 2003, preșdintele Ion Iliescu și premierul Adrian Nastase au dezvelit bustul celebrului violonist Ion Voicu, tatăl omului politic Mădălin Voicu. Bustul, realizat de maestrul Ion Irimescu a fost amplasat în Parcul Ioanid, situat în fața casei în care a trăit violonistul. Cu această ocazie, numele parcului a fost schimbat în .
Parcul Ion Voicu () [Corola-website/Science/307320_a_308649]
-
noiembrie 2003, preșdintele Ion Iliescu și premierul Adrian Nastase au dezvelit bustul celebrului violonist Ion Voicu, tatăl omului politic Mădălin Voicu. Bustul, realizat de maestrul Ion Irimescu a fost amplasat în Parcul Ioanid, situat în fața casei în care a trăit violonistul. Cu această ocazie, numele parcului a fost schimbat în .
Parcul Ion Voicu () [Corola-website/Science/307320_a_308649]
-
chitarist francez de jazz, compozitor și șef de formație de origine romă. Este considerat unul din cei mai mari ghitariști de jazz ai tuturor timpurilor și este primul muzician de talie mondială "produs" de continentul european. Cvintetul înființat de împreună cu violonistul Stéphane Grappelli, Quintette du Hot Club de France, este considerat unul din cele mai inovative din întreaga istorie a muzicii de jazz. . Autor al unor teme nemuritoare, precum "Minor Swing", "Daphne", "Belleville", "Djangology", "Swing '42" și "Nuages", devenite piese standard
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
jazz european interbelic, cvintetul a debutat în 1933 printr-un jam-session la Hotel Claridge (Rue Francois 1er., 37, Paris) Inițiativa constituirii acestui grup a aparținut secretarului Hot Club of France, Pierre Nourry, care i-a invitat pe Django Reinhardt împreună cu violonistul Stéphane Grappelli să formeze un grup de jazz. Celor doi li s-a alăturat fratele lui Django, Joseph, împreună cu alt ghitarist, Roger Chaput, și în fine, Louis Vola la contrabas. Grupul s-a făcut rapid cunoscut în mediul amatorilor de
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
concertând o perioadă cu Jean-Luc Ponty. Primul său disc LP a fost realizat în colaborare cu legendarul Sidney Bechet. Fratele lui Django, Joseph, a continuat să cânte și să înregistreze după dispariția fratelui său. Băiatul lui Joseph, Markus Reinhardt, este violonist. În prezent, a treia generație Reinhardt se afirmă în domeniul muzical. David Reinhardt, băiatul lui Babik, are propriul său trio de jazz. Este singurul din cei nouă copii ai acestuia care a continuat tradiția muzicală a familiei. Băiatul lui Lousson
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
1906 are prima expoziție personală la Galerie Hessèle pe Rue Lafitte. La București este cooptată in gruparea Tinerimea artistică, iar lucrările ei au fost expuse alături de cele ale lui Constantin Brâncuși. În timpul șederii la Paris, în 1903, se căsătorește cu violonistul Romulus Kunzer, cu care are un fiu, Romeo, devenit și el pictor important , sub numele de Romeo Storck. Căsătoria însa nu durează mult. În 1906 artista revine în țară definitiv și se stabilește la București, iar trei ani mai târziu
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
matematician german. Este considerat creatorul teoriei moderne a mulțimilor. Cantor s-a născut în 1845 în vestul coloniei Sankt Petersburg din Rusia într-o familie de origine evreiască din Portugalia. George, cel mai mare din cei șase frați, era un violonist eminent, moștenind de la părinții săi considerabile talente muzicale și artistice. Tatăl lui Cantor a fost membrul Bursei de valori din Sankt Petersburg; când s-a îmbolnăvit familia, datorită persecuțiilor țariste, s-a mutat în Germania, în 1856, mai întîi la
Georg Cantor () [Corola-website/Science/308112_a_309441]
-
Filarmonicii de Stat din Arad (în numeroase concerte, între anii 1963-1973), Orchestra „Doina Ilfovului” din București; de asemenea și orchestre populare de amatori, printre care și cea a Clubului Sindicatelor din Învățământ din Capitală (1950-1955). Ca șef de orchestră și violonist a cântat luni de zile în Anglia (1974), la Paris (1975), pe motonavele românești etc. Artistul desfășoară, totodată, o bogată activitate componistică: coruri, cântece pentru pionieri și tineret (multe din ele publicate în revistele "Luminița", "Cutezătorii" și "Șoimii Patriei"), piese
Emil Gavriș () [Corola-website/Science/307615_a_308944]