1,953 matches
-
suportului ca un corpus constituit îndărătul corpusului textual înseamnă instalarea eteronomiei în miezul evenimentelor discursive. Și violarea unor tabuuri. Autonomizarea discursului orgoliu al meseriei are în Franța două fațete istorice numai aparent opuse. O față clasică, raționalistă, înțeleaptă. Alta romantică, visătoare, sentimentală. Descartes în cămăruța sa, Hugo pe stînca lui. Figuri nobile ale singurătății, clișee emblematice reunite de Rodin în chircirea către sine a unui bărbat gol, fără vîrstă, fără nimic de care să se agațe Gînditorul. Două imagerii eroice, la
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în care dinamica tehnicii devalorizează artele și procedurile magice; deci cu cît se fac mai multe calcule, cu atît mai puțin ai nevoie de imaginar. Ne putem închipui că există o mulțime de oameni eficienți și foarte puțini guralivi și visători, dar studiul societății industriale dezvoltate pare să infirme această presupunere de bun-simț. A se vedea creșterea constantă a cifrei de afaceri în industriile mitului vindecător (medicină naturistă, parapsihologie, astrologie, secte oculte), care au drept mijloc de producție unic "mesajul omului
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ca poetul filosof Omar Khayyam: „De miliarde de secole sunt răsărituri și apusuri. De miliarde de secole astrele Își urmează cursul. Calcă pământul cu băgare de seamă, căci micul bulgăre de pământ pe care Îl sfărâmi a fost poate ochiul visător al unui adolescent”. Μ Unii oameni socot că e suficient să-și dovedească credința doar la zile mari; alții simt, În schimb, nevoia să-și probeze credința În faptele mărunte de fiecare zi. Μ Iertarea este, prin excelență, un fenomen
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Într-adevăr, că privirea este singurul aspect al expresivității umane care nu poate mima, care nu poate Înșela: ochii preiau și exprimă involuntar cele mai imperceptibile și, totodată, intime mișcări ale vieții noastre sufletești (sunt, astfel, priviri liniștite, ascetice sau visătoare; priviri Încruntate, tensionate; priviri ironice, disprețuitoare; priviri reci, distante, indiferente; priviri fixe, Întunecate, care trădează confuzia sau obsesia etc.). Μ Tot ceea ce intră În fondul nostru de trăiri intime cuprinde un Înalt coeficient de subiectivism, deoarece aceste trăiri exprimă, de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
IONESCU, Stejar (10.IV.1898, Corbu Vechi, j. Brăila - 28.VI.1928, Slănic-Moldova), prozator. O prezență aparte era I. în cercul „Vieții românești” de la Iași. Retras, tăcut, cu un aer visător, tânărul redactor se făcuse iubit printre confrați. Moartea lui absurdă, într-un accident de mașină survenit între Târgu Ocna și Slănic-Moldova, a produs consternare și multă tristețe. După un an, lângă mormântul lui își punea capăt zilelor soția scriitorului, Alexandra
IONESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
dar aici funcționează o neinspirată tendință de coborâre a esențialului în cotidian, de unde și o impresie de vulgarizare întinsă peste zonele de viață investigate. Romanul Vitrina cu păpuși de porțelan este o compunere epică grațioasă, intermitent meditativă, transcriind povestea provincialului visător Mircea Severin, care imaginează scenariul unei iubiri perfecte și ireversibile. Pământul ispitelor-Delta aspiră la statutul de roman social, surprinzând realități la care participă numeroși trăitori din zona atât de particulară și de ciudată a ostroavelor Deltei. Între Cuzma Pavlov, atotputernicul
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
144. Visul e vizionar și autonom în raport cu • Ibidem. • Ibidem. • Ibidem. • Dim. Păcurariu, Teme, motive, mituri și metamorfoza lor, București, Editura Albatros, 1990, p. 24. • Lucian Boia, op. cit., p. 128. • Ibidem, p. 130. • Ibidem. • Ibidem. • Ibidem, p. 118. • Ibidem, p. 136. visătorul 145. Putea, așadar, să dea iluzia obiectivității de care Marx avea neapărată nevoie. Deși e sărac și e garanția unei absențe, visul corespundea foarte bine gândirii teleologice marxiste prin faptul că esențializează timpul vieții transformându-l în destin 146. De
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
singuri! Îi zic Carlei. Ne vedem mai tîrziu! Și Îl tîrăsc pe Danny după mine pe trotuar și În restaurant. Avem puțin de așteptat pînă se eliberează o masă. Însă eu Îmi expun pîntecul În toată splendoarea lui și suspin visătoare spre maître d’ - și, cîteva minute mai tîrziu, ne aflăm pe o banchetă ascunsă Într-un colț și ne cufundăm pîinea În ulei de măsline delicios. Ceea ce e o adevărată ușurare. Tocmai eram pe punctul de a-mi accepta Înfrîngerea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
se ițesc zâne bune, zâne rele, pitici războinici, pitici-copii, arici puși pe harță, un străvechi duh al pădurilor, în timp ce la curtea lui Nalbă crai își fac veacul un astrolog, un măscărici, boieri, jupânese, oșteni. Acorduri romantice însoțesc aparițiile lui Năvalnic, visătorul tânăr, și ale zânei pădurilor, Goruna. Sălășluind fiecare pe un alt tărâm, iubirea lor nu are sorți de împlinire. Un accent de tristețe, într-o jubilantă lume de candori. SCRIERI: Primele amintiri în literatura română: Teodor Vârnav, „Istoria vieții mele
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
Anghel, Elena Farago (Fatma) ș.a. Aceeași atmosferă nostalgică, paseistă se întâlnește și în proză. Emil Gârleanu își ia subiectele predilecte din Iașii copilăriei și din experiența sa bârlădeană, compunând cu gingășie portrete aureolate de blândețe și bunătate (moșnegi, boieri sărăciți, visători). Sunt prezenți în revistă și alți prozatori: Mihail Sadoveanu, I.Al. Brătescu-Voinești, Artur Gorovei, N.N. Beldiceanu. În privința articolelor și studiilor, poate fi considerat semnificativ cel publicat în 1904 de Șt. Petică, intitulat Asupra literaturii din România. Proclamând încheiată etapa împrumuturilor
FAT-FRUMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286969_a_288298]
-
urmare a ardentului său vis, arborele devine umblător, dar „vâlfele eterne”, scaieții și pietrele îl blestemă să rămână veșnic fugar. Ajuns în codru, unde e primit regește, arborele devenit cerb se privește în „ochiul apei” și, uimit de sine, „stă visător, smerit, ca un copac”. Interpretabil în paradigma Luceafărului eminescian, poemul dădea indicii despre fantasmele ce-l vizitau pe necunoscutul autor și de preferința lui pentru modul baladei - cu totul altul decât baladescul pedestru al versificatorilor epocii. Volumul Balade documenta îndeajuns
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
umană (în colaborare cu Julien Weverberg), București, 1971; Horea, București, 1974; 20 000 de pagini în căutarea lui Jules Verne, București, 1979; Science fiction. Autori, cărți, idei, București, 1983; Un fel de spațiu, București, 1988; Călătorie întreruptă, București, 1989; Triumful visătorilor (în colaborare cu Julien Weverberg), București, 1991; Jules Verne în România?, București, 1992; Enigme pe cerul istoriei, București, 1992; Misterul Roswell după cincizeci de ani, București, 1997. Antologii: Viitorul a început ieri. Retrospectiva anticipației franceze, București, 1966; Viitorul?Atenție!, București
HOBANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]
-
frumusețe”. Aceeași trudă umilă a creatorului face să se nască un „mit al spălătoresei”. În Paradisul (1975) și în Energia visului (1977) este invocată lumea brutală, cotidianul derizoriu, cu care se confruntă cel ce iubește poezia „prea de tot prostește”, visătorul, al cărui „statut revizuit” îi transformă existența în minune și lumea în paradis. Trandafirul sălbatic (1978) reconfigurează tema eroului anonim care supraviețuiește tocmai prin modestia sa încrâncenată, condiție evidențiată de o alegorie în care arborilor prăbușiți de topoare li se
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
precum și cu pseudonimele Costin, C. Trandafirescu, Conțopist Trandafirescu, Pitarul Zăvoiescu, Konstantin ș.a. Temperament frenetic, însuflețit de încrederea în „steaua României”, în idealurile sale uneori utopice, acest exponent al mesianismului pașoptist a lăsat imaginea unui spirit exaltat și fulgurant, realist și visător. Preconizând revoluția - o revoluție burgheză - ca mijloc radical de preschimbare a vechilor rânduieli, R. se arată un vrăjmaș al marii proprietăți individuale, dar, sub înrâurirea lui Proudhon, ca și a lui Saint-Simon, admite proprietatea ca rod al muncii. Credința lui
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
au o anume conotație scenică, tragicul fiind mai degrabă „jucat” decât resimțit ca destin, cum mărturisesc poemele Trubadurul mincinos, Lamentația poetului pentru iubita sa, A doua odă a lui Lactanțiu pentru iubita sa, Invitație la o artistă, Baladă studențească, Regele visător și mai ales Corydon, din care faimoase vor deveni versurile „Sunt cel mai frumos din orașul acesta,/ Pe străzile pline când ies n-am pereche,/ Atât de grațios port inelu-n ureche,/ Și-atât de-nflorite cravata și vesta./ Sunt cel
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
mesele mondene din lumea artiștilor, cu reguli la fel de stricte, mesele de duminică de la Valeria, adevărate "tratamente de nutriție", nelipsite însă de povestirile ei pline de vervă, de musafiri stranii, de tabieturi bizare etc. Povestirile au o emoționantă candoare romantică, deși visătorilor le stau alături neclintiți cei lucizi, intransigenți și puri. Și chiar și greșind în fața rațiunii, ceea ce-i ridică, romantic, din cotidian este siguranța care îi duce pînă la capăt. Asta pare a fi și miza în Minunații cai verzi unde
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
de ... XX. POETUL, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1856 din 30 ianuarie 2016. Le-a dat iubirea-n fiecare clipă, ca pe-o floare, Lăsând peniței doar o clipă de odihnă, Voia să nu treacă oricum prin lumea visătoare Și-a așezat mereu în versuri o lumină. Punea iubirilor cununi de diamant și rouă, Iar ochilor le-a dat priviri spre Univers, Credea că într-o zi, cu mâinile-amândouă, Va aduna din zori petalele din vers. Când Luna lăsa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
discreție, privilegiind în schimb vedetele decupate în medalion (ciclul Amintirile unui om de prisos). O seamă de suveniruri, proiectate în ambianța cafenelei literare de odinioară (Fialkovski, Capșa, Kübler), se înșiră în Bohema de altădată (1944). E o lume aparte, de visători și inadaptabili, de cheflii simpatici și ratați întristători, aceea care, mai ales la căderea nopții, se perindă în paginile acestor ușor aburite rememorări. Cozeuri de scăpărătoare vervă, firi dificile, făcându-și din nonconformismul criant un panaș, inși care stârnesc râsul
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
În psihologia morală Plecând de la caracteristicile comune, atât din punct de vedere psihologic, cât și moral, am preferat să delimităm patru tipuri umane În sfera psihologiei morale, și anume: tipul altruist (educatorul și psihoterapeutulă, tipul egoist (revoluționarul nihilist și bovaricul visătoră, tipul pasional (aventurierul și descoperitorulă, tipul idealist (eroul și sfântulă. Întrucât se disting mai multe tipuri umane În psihologia morală, elementele care le definesc și totodată le caracterizează trebuie menționate explicit Înainte de a trece la descrierea lor. Acest lucru este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lor valorile morale și spirituale, pe care le comunică, le transmit și le conservă. Au spirit metodic, motiv pentru care sunt fie educatori, formatori de personalități, fie psihoterapeuți, restauratori ai ordinii personalității. 2. Tipul egoist include revoluționarul nihilist și bovaricul visător. Sunt tipuri psihomorale complementare, dar opuse ca sens. Revoluționarul nihilist este tipul anarhistului care distruge lumea, schimbă ordinea socială, neagă valorile. Autoritar și nedisciplinat, el se manifestă tiranic, căutând să-și impună voința asupra celorlalți. El vrea să schimbe oamenii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
profesori și liceeni, sugerând conflictul între generații, dar și solidaritatea între tineri și păstrând nostalgia anilor de școală (în varianta radiofonică piesa se numește Rămas-bun, copilărie!). Elevi și dascăli se împart maniheist, în tabăra „bunilor” încadrându-se „blândul” director Pleșoianu, visătorul profesor de geografie zis Columb, sentimentala Mia, iar de cealaltă parte situându-se „negativul” Mișu Felecan, un Mefisto al clasei, bătăușul Ionaș Oproiu, zis Tarzan, sau drasticul profesor de istorie, poreclit Vucea. S. mizează și pe o idilă între protagoniști
SAVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
stihuitor, care arborează o mină gânditoare. Expansiunile sufletești ale vârstei le proiectează mai ales în proză, nu în schițele cu tentă umoristică, firește, ci în formula clorotică a poemului în proză, cu despletite înfiorări de melancolie și de extaz. „Trubadur visător și solitar”, suspinătorul își mărturisește, îndurerat, amorul sublim pentru o copilă cu înfățișare diafană, de palidă madonă. Tonul plângător, cu impudice înduioșări, suferă de o incurabilă monotonie. Vocația lui S. se manifestă în publicistică. Avea condei ușor și o hărnicie
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
poezie haiku (Japonia, 1996), Premiul pentru jurnalism cultural al Ministerului Culturii (1998) ș.a. S. scrie o poezie cerebrală, vizibil lucrată. În prima sa carte realul se cuprinde într-un timp de elecție, acela sacru al duminicii. Poetul se autodefinește „blând visător al realului”, iar o sintagmă precum „jetul real al iluziei” susține coexistența a două lumi interșanjabile, cotidianul și lumea închipuirii. Proiectarea realului datorează mult imaginației și aspirației spre un lirism pe care modernitatea nu îl poate recupera decât cu mijloace
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
împărțirea în volume este impusă numai de interesul pentru trei etape ale vieții protagoniștilor. Volumul întâi, celebrând vârsta de aur a copilăriei, aduce o lume idilică, în egală măsură viață și basm. Copiii, Dănuț, Olguța, Monica, întrupează trei ipostaze caracterologice: visătorul, realista și eternul feminin. Există aici și al doilea univers, cel al adulților, lume ce cuprinde și existența celor simpli, slugile și țăranii, între care moș Gheorghe, prototip al slujitorului devotat, demn și înțelept. În volumele următoare puritatea medelenismului suferă
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
se va mișca proza lui Ț. Volumul de proza scurtă are aspectul unui repertoriu de exerciții de expresie pe teme date, cu episoade surprinzând amintiri, întâmplări ciudate, momente de modificare imprevizibilă a stării de spirit a personajelor, cu predilecție adolescenți visători și nostalgici, tineri intelectuali, mai ales din mediile didactic și industrial. Un roman de dragoste, Denișa (1970), cu o acțiune desfășurată la Brașov, este urmat de Torna, torna, fratre (1971), narațiune istorică fără calități literare deosebite. În Pașii (1973), dar
TOPOLOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]