1,136 matches
-
senzație ciudată, despicând apa cu brațele. Parcă o deștepți din somn. În rest... simt cum peste vară, peste mare, se lasă o blândă melancolie. Și cred că încep să-mi dau seama de ce mă simt mai apărat într-o realitate visată. În lumea reală, totul alunecă... Din același motiv, probabil, am pus capăt "diferendului" meu cu specialiștii cu sentimentul că nu-mi pasă cine are dreptate, de vreme ce am mai multă nevoie de un punct de sprijin decât de adevăr. CONTRAJURNAL LA
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în joc, "Monseniorul" îi răspunde cu o onctuoasă smerenie, prefăcută, bineînțeles: "De acord, fiul meu". Am înțeles demult, și din ce în ce mai bine, că problemele mele vin din faptul că "racii" n-au destulă imaginație pentru a trăi, total, într-o lume visată, cu mai puține exigențe, dar au suficientă imaginație ca să nu poată fi practici. Mă mișc, în genere, în zona tulbure și indecisă unde singurătatea și nevoia de alții se amestecă la fel ca noaptea și ziua, pe mare, în clipa
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
umană, când lipsește, se rezolvă prin public relations. Dar totul se petrece ca în cazul dezastrelor transformate în subiect monden cu ajutorul televiziunii și al ziarelor. Probabil, doar aici înțelegi, cu adevărat, de ce Hollywood-ul și Las Vegas sunt locurile cele mai visate din America. Las Vegas. Hotelul " Miraj " N-am locuit niciodată într-un hotel atât de "monstruos". Holul e un fel de piață enormă unde lumea se plimbă, așteaptă, pleacă, vine sau cască gura. Afară, mașinile se strâng ca la cozile
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cineva cu un suflet atât de mare. - Te mai întreb încă o dată: ești convins că faci o alegere bună? Că ne cunoaștem îndeajuns? Eu sunt, Alex, un pom neîmpodobit. S-ar putea ca, din ramurile mele, să nu culegi fructul visat și crescut în așteptările tale. - Vrei să insinuezi că nu cunosc decât o parte din tine? Că există și o Ina enigmatică? Știu acest lucru. Impresia mea sinceră este că, deși tot timpul te afli după cortina unui zâmbet, nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de a fi avut doar o „meschină” miză estetică, „genialul” scriitor-demiurg, „conștient de unicitatea valorii lui”, „și-ar fi dorit în ascuns o literatură care-și ajunge sieși asemenea unui D-zeu imaginar”, „o nouă geneză, o palingenezie”, o „mult visată ubicuitate și o renaștere în toate spațiile și în toate timpurile”, o reproducere „pînă la incredibil” a realității, o „oglindă a existentului”... Fiecare fabulă urmuziană „e o capodoperă și o operă deschisă”. Încercînd, pesemne, să împace toate „taberele” culturale, autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
păstrăvi; s-a mai dus pe la Dunăre, de unde a revenit, la Vaslui, cu un alt juvelnic, plin-ochi, cu știuculițe, tot una și una. După care, a hotărât să se pună pe treabă, la împușcatul mult doritelor, și, și mai mult visatelor, vulpi. Și-a ales un petec de pădure, numai potrivit, pentru așa-ceva. Și, iată-l, așteptându-le, pe istoricul său trepied, pe dragele cumetre, să-i cadă în foc. Stă, el, ce stă, și, dacă vede că nu vine
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de voiaj, nu le rămăsese decât să se spele pe cap și să se șteargă la cur, fluierând a pagubă. 2 De-abia în anul următor, în vară, reuși Virgil să obțină, în sfârșit, după chinuri și lupte seculare, mult visatul transfer. Întâmplarea făcu ca unul din contabilii secției financiare de la Vidra să vină la Brănești, unde își avea familia, iar Virgil să meargă în locul său; mai bine nici că s-ar fi putut!... Stelian nu avu nici o contribuție la acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
personaj să aibă coșmaruri, nu-i neapărat necesar să fie bolnav sau să fie în criză. Dormitând pe o plajă, o fată își vede prietena înotând în larg, înconjurată de rechini cu gurile larg deschise. E vorba de o situație visată și naratoarea nu știe de către cine: de acea prietenă sau chiar de ea însăși (Rechinii războinici cu ochii albaștri). În Îngerul exterminator, momente coșmarești (dialog cu un arici) alternează cu situații dintr-o realitate stranie, cu un mic eseu dialogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se dedubla au devenit tot mai rare și altele cu conținut tot mai manifest le luau locul, în care ea se urmărea în vis din afară, ca într-un fel de scindare a conștiinței, între cel ce visează și cel visat. Și ea se putea urmări cum se îmbrățișa cu amicul ei de școală, cum se ridica și obiectivul se muta pe umbrela retrasă sub scaun, ce-și arăta subtil doar mânerul către lume. Pe măsură ce înainta pe culoarul autobuzului, perspectiva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
furiș în oglindă, unii râd fățarnic, alții au lacrimi în ochi. Doar că eu acum pot vedea simultan în toate oglinzile. Chipul reflectat în toate unghiurile posibile din fiecare oglindă este fără îndoială chipul meu, cel dintotdeauna interzis, chipul visătorului visat. Împărăția veșmintelor albe Casa de Dom Ignacio, Abadiania Brazilia. Lumina albă De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" se văd formele moi și suave ale Abadianiei; un pământ roșu și uscat, cu arbuști verzi cu trunchiurile și crăcile enervate. Un univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din adânc de lume se arată navele obosite de drum, ce-și doresc intrarea în port, echipajele străine și tăcute caută în liniștea disperată a tumultului negru ... așteaptă liniștirea apei pentru a putea coborî pe acest tărâm al „făgăduinței” - portul visat și așteptat de toți ... hai vino - vreau să fii portul meu. Gri încercase să se imagineze îmbrățișând o femeie având o senzație de saturație, de previzibil, rar reușise în momente de exaltare sau de nostalgii să constate că femeia se
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
într-un infinit de speranțe Și-o iubire turbată vibrează într-un fluviu de emoții rănite Ce țipă cu glasuri mute, căutând căi de dorințe deschise. Rătăcești printre umbrele nopții albastre și pustii Și speri să găsești căldura și dragostea visată Ce se deschide într-o rază de speranță, Când ninge cu petale din visuri-fluturi. Nu Suntem Singuri! în această zi când cerul plânge cu lacrimi amare, Pentru prima dată, văd în ochiii tăi durere Și o mare și nerostită întrebare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă vedeți, dar n-am reușit să adorm și cum s-a luminat am sărit la fereastră și am privit la garduri. Nu-mi venea să cred ce vedeam și am început să mă frec la ochi. Poate că încă visați, dom’ Roja, zice Tîrnăcop. În pădure răsăriseră brîndușe și ghiocei, un cîmp întreg, de sub frunze, și uite-așa mi-a venit brusc ideea salvatoare, cum să prostesc gărzile care nu mai ascultau de ordinele noastre, pentru că fuseseră aduse din altă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
umilitate. În consecință, o declarară monumentală. Un soi de amețeală cuprinse mulțimea care Își vedea răbdarea și imaginația puse la grea Încercare. Așezați pe un uriaș disc rotitor, oamenii Își simțeau măruntaiele gata să iasă În lume odată cu zumzetul mult visat al artezienei. Și minunea se săvârși: un fir gălbui și firav de apă se Înălță pe neașteptate cam o jumătate de metru deasupra capului somnoros al peștelui apoi, tot pe neașteptate, se prăbuși moale În bazin. Dată fiind absența proteinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a făcut bine. Dar nu și-a putut alăpta fiii. Pieptul i se uscase în timpul bolii. Însă asta era o tristețe pe care o putea suporta. Avea doi fii, amândoi sănătoși și puternici și nu-i părea rău după fiica visată. Când au crescut și n-au mai fost niște copilași și au plecat de lângă ea, Zilpa a fost tristă pentru că n-avea o fată pe care s-o învețe și să-i spună povești femeiești. Dar când îi ținea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
n-aveam motive să fiu indignat, nu asta era problema. Altceva mă descumpănea. Înțeleg să minți, dar să știi că minți! Or, bătrânii nu mai deosebeau adevărul de minciună, nu mai deosebeau realitatea de închipuire. Povesteau un trecut în parte visat, cârpit și nu mai știau nici ei cu exactitate care fusese adevărata lor viață, câtă autenticitate exista în urma lor. Minciuna le intrase în pori ca praful de marmură în pielea sculptorilor. Erau momente când ar fi dorit, cu siguranță, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
supranaturalului. Peter, Închis Într-o instituție pentru nebunii periculoși (pentru a-și fi ucis diabolicul tată vitreg), și iubita sa, ducesa de Towers, reușeau să comunice În mod miraculos și să aibă o viață Împreună, prin intermediul unei tehnici de „realitate visată“. Aceasta le Îngăduia să călătorească Înapoi În timp până În copilăria idilică și să se contemple pe ei Înșiși, tineri, dar și să ocupe, ca adulți, o lume virtuală la alegere, umblând fără efort prin Europa și trecând, să zicem, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ceva cu mult mai puțin plauzibil În locul ei? Din punct de vedere literar, eroarea fatală a lui Du Maurier era aceea de a nu lăsa nici un fel de ambiguitate elementului de mister, cu posibilitatea unei explicații naturale, materialiste a „realității visate“. Erai obligat fie să o iei În serios, fie să o respingi, și orice cititor inteligent avea să opteze pentru a doua variantă. Se Întrebă o clipă dacă ar fi putut Împiedica greșeala dovedind un interes mai susținut față de evoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
romancier la care fusese redus Destinul, care Îi ucisese pe cei doi membri mai În vârstă ai familiei Bellingham și Îl trimitea val-vârtej pe fiu să se alăture goanei după aur din Klondike, doar pentru a-i oferi lui casa visată, a cărei inaccesibilitate o deplângea cu doar câteva zile mai devreme. Întorsătura unică pe care o luau lucrurile Îl Încânta, dar Îl și speria. Avu o premoniție vie a tuturor responsabilităților financiare și juridice, a problemelor și dificultăților pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Cât de repede pot (căci știu că nu va ezita) mă feresc. Poți fi liniștită. Te iert. Eu trebuie să plec, ne mai vedem noi! · Eram în mijlocul unei lupte. Îl eliminasem pe porcul de șeful lor. Mă gândeam la visul visat: ca să-mi salvez un prieten din mâinile lor, am început să vânez un cartel de droguri. Și m-au plăcut. Așa că nu mi-a făcut nimic altceva decât să-mi pună bețe-n roate) Vine. Îl văd. Îi împușcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bea o bere rece cu mine?" Ar bea și pare bucuroasă și trebuie să-ncep cu ceva. Bine, atunci o să-ncep cu ceva: "Nu-i așa că, dacă ai pleca neiubită de la mine, ai avea senzația, chinuindu-te să atingi mult visatul etaj zece, că ai dat degeaba, din picioare, pe scări?" - Cum adică am dat degeaba, din picioare, pe scări? scrie și ea. - Uite-așa, nici nu te îndreptasei bine către mine și te-ai apucat să dai din picioare. 200
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu cântecul iernei cel aspru, nu arpa lui Eol în vânt, Ci lebăda cântecul morții, al morții cu chipul ei drag, iar lunca visează de doina voinicului celui pribeag: {EminescuOpIV 36} Astfel România, uitată-n Carpatul cel ars și bătrân, Visat-a de glasul tău dulce, de cîntu-ți de dorure plin. Cum lebăda știe că glasul ce iese din luciul adânc Sunt inimi de lebede stinse ce-n valuri eterne se plâng, Astfel România, ea știe că glasul tău dulce divin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
odată Sufletul meu dureros; De ai ști, palide înger, Cât de mult te iubesc eu, Câte nopți de-amor și rău Am veghiat sdrobit de plângeri, Scumpa mea, odorul meu! O, atunci mi-ai cere seama Ca să-ți spun cîte-am visat, M-ai fixa fără de teamă, Ai da-ncet neagra maramă De pe păru-ți blond, curat; {EminescuOpIV 52} Netezind cu mîna-ți albă Tâmpla ta - tu m-ai privi, Cu durere mi-ai zâmbi, Eu jucîndu-mă cu salba De pe sîni-ți, aș vorbi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai Înalt decât Dorița, având destinația finală ... Hotarul. Odată ajunși În lumea plină cu minuni, copilul era lăsat să se joace În voie; uneori mătușăsa coopera, alteori rămânea numai cu gândurile ei care adesea erau legate, magic, de un cavaler visat ca un prinț din povestea citită de Zânița, prinț care avea fie trăsăturile băiatului mijlociu a lui Ștefan Ardeleanu, fie pe cele ale unui soldat liniștit din poligonul cu muniție veche. Copilul, care nu mergea nici călare, nici pe jos
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
androginului, ca fuziune În unitate a celor două „sexe” ale spiritului, așa cum o figurează toate marile tradiții. Ca tensiune a aspirației, androginia dandy se află aproape la antipodul a ceea ce se Înțelege printr-un autentic proiect spiritual. La capătul plenitudinii visate nu se Întrevede În cazul dandy-lor (pentru că nu este dorită) nici o iluminare eliberatoare. O altă dimensiune care apropie dandysmul de un soi de utopie angelică, valabilă, din nou, doar parțial, ar decurge din chiar gratuitatea (sublimă uneori) a Întregului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]